Opiu

PARTEA ÎNTÂI.

Hong Kong, Martie, 1994

OPIUL AERIAN

„Am renunțat la războiul împotriva drogului, pentru războiul împotriva comunismului.

De fapt, am făcut o alegere conștientă”

— Michael Levine, fost agent DEA.

Vientiane, aprilie 1959

Noelle l-ar fi remarcat chiar dacă n-ar fi trecut cu Packard-ul prin barul Hotelului Constellation. Era revoltător de frumos, chiar și când era beat. Avea păr negru-albăstrui, pieptănat peste cap, deși o șuviță de păr îi cădea ștrengărește pe ochi. Pielea lui era măslinie și avea o mustață neagră, subțire pe buza de sus. Purta un costum alb, de pânză, neobișnuit pentru Laos. Aici, numai marii oameni de afaceri și ambasadorii se îmbrăcau așa.

Dar pe corsican părea la fel de natural ca și pielea lui. Sub costum, avea o cămașă neagră, de mătase.

Da, hotărî Noelle, te-aș fi recunoscut și fără această intrare dramatică.

Barul Hotelului Constellation era deschis la stradă, așa că nu existau pereți care să absoarbă impactul; dar Packard-ul risipi rapid ocupanții, în majoritate corespondenți și diplomați străini plictisiți; distruse mesele și scaunele de stuf și demolă jumătate din barul de bambus. Sticle prăfuite de vermut, byrrh și rom negru, căzură din rafturi și se sfărâmară pe podea.

Se lăsă o liniște mormântală.

Apoi, Baptiste Crocé se aplecă peste volan și-i făcu semn barmanului Lao, care-l privea uluit.

— Vreau un coniac mare – zise el în franceză.

Răsună un ropot de aplauze și urale din partea ziariștilor vestici, care erau de asemenea beți. Orice gest nebunesc era o diversiune binevenită. Crocé se întoarse spre ei și, stând în picioare pe bancheta Packard-ului, le făcu o plecăciune adâncă.

— Imbécile – murmură însoțitorul lui Noelle. Ești beat. O rușine.

Marcel Rivelini fusese ales de tatăl ei ca s-o însoțească în seara aceea. Ea nu l-ar fi ales, în nici un caz. Era un asociat al lui Racco din Bangkok. Un om bogat, sofisticat și nesuferit. Mai era și cam de aceeași vârstă cu tatăl ei. Nu ar fi deranjat-o atât de mult dacă ar fi fost înzestrat cu simțul umorului, își spuse ea. Faptul că un om are bani și experiență, nu înseamnă neapărat că este și un însoțitor plăcut. Nici măcar în Vientiane.

În momentul acela, o zări corsicanul. Ridică paharul de cognac în semn de salut și coborî din Packard. Apoi, își croi drum, cam nesigur, spre ea. Noelle îl simți pe Rivelini încordându-se.

Va fi interesant.

— Îmi faceți plăcerea, să-mi acordați acest dans?

Noelle zâmbi.

— Dar, monsieur, nu este nici o muzică.

— Nu contează, mademoiselle. Nu doresc decât plăcerea deosebită de a ține o femeie tânără și superba în brațele mele.

Rivelini se ridică și-i trase un pumn în bărbie. Corsicanul căzu pe spate, rupând încă o masă de trestie. Ziariștii din jur șuierară dezamăgiți.

Noelle se ridică.

— Îmi pare rău că te-a ofensat – îi spuse Rivelini.

Apoi, fără să înțeleagă de ce, Noelle îi aruncă Pernod-ul în față. El scoase o exclamație de surprindere și se holbă la pata care se mărea de pe cămașă. Ziariștii se entuziasmară din nou.

— Cățea – murmură Rivelini.

Noelle îl împinse în piept, mai tare decât ar fi vrut. Acesta căzu pe spate, cu picioarele bălăngănindu-se în aer și ateriză între mese. Urlă, agățându-se de genunchiul pe care și-l răsucise în cădere.

Noelle se întoarse spre corsican.

— Te simți bine?

— Murmură ea.

Îi sângera buza. Își pipăi gura cu limba.

— Lipsește vreun dinte?

— Zise el.

— Ai avut noroc că nu te-a ucis. Este un gangster din Bangkok.

— Uite, mi-a mototolit costumul, ticălosul!

— Ține-te de mine. Te ajut să te ridici. Ești beat.

— Doar puțin.

Când întinse mâna o trase spre el.

— Dar nu atât de beat, încât să nu știu că am întâlnit cea mai frumoasă femeie din Asia.

— Intră la loc în mașină.

Rivelini se ridică în picioare. Genunchiul nu reuși să-i susțină greutatea și se sprijini de masă.

— Unde te duci?

— Îți mulțumesc pentru aceasta seară veselă, Marcel – zise ea și-l ajută pe corsican să se suie în Packard.

Apoi, în uralele ziariștilor, se urcă la volan și ieși din bar.

Noelle conduse mașina încet, pe străzile întunecate. Uneori, câinii și porcii dormeau în mijlocul drumului. Noaptea era caldă și mirosea a fructe coapte și motorină.

Corsicanul își sprijini capul de spătarul scaunului și scoase un pachet de Gitanes. Își aprinse una și o lăsă să atârne de buza de jos. Gemu.

— Te simți bine?

— Îl întrebă Noelle.

— Mă doare puțin capul, atâta tot.

O privi și rânji cu dinții lui albi sclipind în noapte.

— Îți place cum seduc femeile? Le las să lupte pentru mine și apoi să se ofere să mă ducă acasă.