Atac cu spitfire la Bunderdaal

I.

Aflați la căderea nopții belgiene cam pe la jumătatea distanței dintre Antwerp și Breda olandeză, pe Autostrada 14, neliniștiți și de semnele unei furtuni de vară iminente, Alexander Wallace și nepoata sa Wanda Dexter s-au hotărât să poposească la un motel, plantat strategic lângă o benzinărie din lanțul Schell.

După ce și-au asigurat mașina, o decapotabilă închiriată Ford-Capri 2300GT și au reținut două camere, s-au instalat în mica braserie cu orar non-stop, la o măsuță lipită de peretele de sticlă prin care puteau observa, panoramic, traficul rutier.

Localul, neașteptat de cochet, aproape gol, rezona intim cu acordurile pline de viață ale formației ABBA, care își etala vestimentația pastelată pe ecranul unui televizor color, suspendat într-un colț al încăperii.

— Doamne, cât de mult îmi place cântecul ăsta, Waterloo! exclamă tânăra femeie, marcând ritmul melodiei cu vârful degetelor pe fața de masă albă, apretată. Știai unchiule că-i hitul absolut în Europa, după ce﷓au luat premiul întâi, anul ăsta, la Eurovizion? Chiar acasă, în Anglia, la Brighton!

— Serios? răspunse distrat bărbatul trecut puțin de cincizeci de ani, blond, cu ochi albaștri-cenușii, cu trăsături aspre, colțuroase. Presupun că anul 1974 i-a surprins într-o conjunctură fastă din punct de vedere astrologic! adăugă zâmbind, urmărind cu privirea un inel din fumul mentolat de țigaretă Salem, pe care îl lansase cu succes, o clipă mai devreme.

Wanda, zveltă, cu părul auriu, cu breton și tăiat drept deasupra umerilor, cu ochii albaștri-standard ai familiei, cu un aer de adolescență remanentă la cei aproape treizeci de ani ai săi, spicuiește cu voce cântată din lista-menu:

— Waterzooi!…

— Tocană suculentă de pui sau pește! o lămurește unchiul.

— Anguilles au vert…

— Anghilă în sos de verdeață!

— Moules aux frites…

— Midii fierte în abur cu cartofi prăjiți! Draga mea, cartofii prăjiți, sau frituur, cum le zice în limba flamandă, să nu-i consumi ca pe o simplă garnitură! Belgienii se laudă pur și simplu că sunt inventatorii lor! Mda, au inclus cartofii prăjiți în brandul național…

O ospătăriță foarte tânără, bondoacă, pistruiată și cu părul roșcovan strâns în „coadă de cal”, îi servi în tăcere și cu gesturi precise, punându-le în față niște porții uriașe de moules aux frites și o sticlă de vin Saucerre.

Alexander Wallace mai făcu un comentariu de cunoscător:

— S-ar fi cuvenit, în semn de respect pentru cutumele țării, să alegem și una dintre cele peste trei sute de mărci de bere pe care le fabrică belgienii! Vreo bere brună, sau măcar o blondă Stella Artois… Dar dacă am ales totuși un vin indigen, sper că patronul locantei nu va socoti că am făptuit o blasfemie!…

Mâncară în tăcere în timp ce frumoasele zeițe ABBA, Agnetha și Frida, împreună cu Bjorn și Benny, partenerii lor virtuozi, se unduiau pe ecranul televizorului Telefunken, în consonanță cu ritmurile trepidante ale altui șlagăr în suiș abrupt, Honey, Honey…

Dincolo de peretele de sticlă ploaia se dezlănțuise torențial. Traficul nocturn de pe autostradă se desfășura cu intermitențe, mai numeroase fiind uriașele automarfare, care ridicau de sub șirul de roți trene lichide prelungi, irizate în lumina suspendatelor lămpi fluorescente, gonind neobosite spre sau dinspre marele port Anvers.

După ce fata bondoacă și pistruiată sfârși de adunat farfuriile golite în bună parte, își aprinseră amândoi câte o țigare, cu privirile pierdute dincolo de geamul aburit, pe care se scurgeau aplatizate de viteza căderii, stropii grei de ploaie.

După un calup de spoturi publicitare care îndemnau copiii să-și convingă mămicile să le cumpere puzzle-ul de ciocolată Mapamond, spre a le fortifica cunoștințele de geografie, iar pe adulți să nu rateze promoțiile de piscine gonflabile Exotique, emisiunea de știri TV de la ora unsprezece, începu prin a face o febrilă trecere în revistă a reacțiilor principalelor personalități politice ale lumii, la incredibila evoluție a scandalului Watergate: demisia Președintelui Statelor Unite, Richard Nixon.

— Unchiule, chicoti Wanda transfigurată de o evidentă satisfacție, care îi deconspira, cumva, simpatiile stângiste la modă printre tinerii universitari. Cretinului ăstuia de Nixon, cu veleitățile lui de conspirator, a doua bombă a secolului – demisia unui președinte american – i-a explodat sub fund aproape în mod aniversar: prima, cea pe bune de la Hiroșima, s-a întâmplat la 6 august 1945, astalaltă azi, în 8 august 1974, la proporții mediatice asemănătoare pentru contemporani!…

— Ei bine, draga mea, s-ar prea putea ca poimâine, în 10, la festivalul de aerostate de la Binderdaal, o altă bombă să răvășească opinia publică, într-o măsură în care toate paradigmele existenței noastre în timp și spațiu să fie date peste cap!

— Mă sperii, râse nepoata, în timp ce desfășura pe masă harta rutieră după care scotocise în geanta de voiaj aflată pe un scaun alăturat. Uite, m-ai momit în excursia asta pe continent, traversând Canalul cu feribotul de la Hull la Oostende, am străbătut Belgia val-vârtej prin Gent și Anvers, urmează să tăiem Olanda prin Breda, Utrecht, Amersfoort și Zwolle, după care capătul de linie e un festival de baloane cu aer cald! Poate mi-ar fi plăcut mai curând un festival pe la Veneția, sau măcar unul de film, la Cannes sau la Berlin…

— Exact, mormăi bărbatul. Totuși, nu te-am momit cum spui, ci te-am rugat să mă însoțești într-o călătorie de mare însemnătate pentru mine și care, dacă raționamentele mele sunt corecte, ar putea să te aducă mai aproape de adevărul dispariției lui Cyril…

— Păi, tata a fost doborât într-o luptă aeriană, cu o lună înainte de a mă naște, chiar pe lângă Bindervillul ăsta…