Ghicitorul în tarot

— În aviație nu se admit elementele aleatorii! Adică „c-o fi, c-o păți”! Și, te rog să respecți riguros programul ce ți l-am dat!…

Comandantul aeroportului trânti receptorul în furcă și își îndreptă privirea spre aspectuoasa sa secretară, care pășise în încăpere cu pași de felină.

— Ce este, Suzi?

— Un pasager, domnule comandant, vrea să vă vorbească… Zice ceva despre un posibil accident al cursei de prânz pentru Capitală.

— Cum?! se alarmă șeful. Adu-l încoace, imediat!

Omul care își făcu apariția era un bărbat relativ tânăr, cu o expresie a feței ușor zeflemitoare. Gazda îl pofti să ia loc în fața unei măsuțe rotunde de protocol și-l invită autoritar:

— Vă ascult!

— Domnule comandant, interesele micii mele firme reclamau, în urmă cu câteva zile, prezența mea în București. Ieri însă, aceste interese s-au diminuat, fapt ce m-a determinat să renunț la călătoria de astăzi cu avionul. Totuși, ca întotdeauna, am făcut o verificare a hotărârii mele cu ajutorul tarotului. Știți, eu sunt un specialist…

Comandantul îl întrerupse nedumerit:

— În ce sunteți specialist?

— În tarot! Deslușesc viitorul prin mijlocirea cărților de tarot.

— Nu înțeleg unde vreți să ajungeți…

— Mai precis, am stabilit că dacă lipsesc de la bordul avionului, acesta va fi victima sigură a unei catastrofe aeriene. Priviți!…

Cu un gest lejer, de prestidigitator, musafirul extrase dintr-un buzunar interior un pachet gros de cărți, le amestecă laborios și le întinse spre „tăiere” interlocutorului uluit.

— Priviți, rosti el din nou. Sunt optzeci și patru de cărți. Folosim numărul sacru șapte. Oricum le-aș etala, semnificația cărților este aceeași… Uitați-vă, Popa, ăsta-s eu, aici e avionul, iar aici, pe acești doi vectori, consecințele alternative ale hotărârii mele. Priviți, Osiris Victoriosus, izbândă adică, iar dincoace Turnul cu Fulgere și Moartea. Clar, concis, corect!…

Comandantul își reveni iute din perplexitate și întrebă pe un ton vesel, prevenitor:

— Și ce propuneți? Să anulez această cursă aeriană, informându-i pe pasageri și, desigur, pe superiorii mei, că măsura se bizuie pe prorocirea dumneavoastră?

— Nicidecum! Soluția rațională este ca Eu să mă aflu în avion!…

— Foarte bine! Aveți încă timp berechet să vă cumpărați biletul…

Bărbatul tuși parcă jenat în pumn și răspunse după un scurt moment de tăcere:

— Vedeți… Eu v-am precizat încă de la bun început că interesele mele în Capitală s-au diminuat, așa că dacă e să fac un drum la care renunțasem, cred că este firesc să nu-l fac pe spezele proprii…

Șeful aeroportului rămase literalmente cu gura căscată.

— Adică, vreți să spuneți că Noi trebuie să suportăm spezele de călătorie?!

— Exact! Dus-întors…

Comandantul se ridică în picioare și rosti glacial:

— Domnule, atribuțiunile de serviciu îmi limitează drastic timpul, așa că mă văd nevoit să încheiem discuția aici. Bună ziua!

Bărbatul din fața lui ridică din umeri a neputință, își luă geanta-diplomat și fulgarinul, mormăind ca pentru sine:

— Asta-i! Dus-întors sau, altfel, „pică”! La revedere…

În restaurantul aeroportului, singur la o masă, ghicitorul în tarot își manipula alene cărțile până când, mulțumit vizibil de rezultat, le adună cu dexteritate și le vârî la locul lor în buzunar, chiar în momentul în care arătoasa secretară Suzi își făcu apariția cu sufletul la gură.

— V-am căutat peste tot… Domnule, sunteți oaspetele nostru la bordul avionului de Capitală… Desigur, dus﷓întors!

— Mulțumesc! Tocmai aflasem confirmarea cu ajutorul cărților de tarot… Domnul comandant e înțelept! A ales bine. Nu mă crede, dar vrea să fie sigur sută la sută!

SFÂRȘIT