Vitamina pentru imaginatie 4 pastile SF

1. EVADARE

— Poate ar fi mai bine să ne întoarcem, zise femeia, mai mult pentru a-i încerca hotărârea.

— Acum e prea târziu – murmură el; ne vor distruge dacă o facem.

Femeia se lipi mai strâns de umărul solid al bărbatului care scruta cu îndărătnicie munții liliachii ce se zăreau vag în depărtare.

— Oare. oare suntem într-adevăr primii care cunoaștem dragostea? Întrebă ea din nou.

— O știi prea bine: dacă scăpăm, se va naște o nouă lume…

Cu pas egal, elastic, fără efort evident, se depărtau de Marele Oraș care împurpura orizontul cu jerbele-i de lumini, cu uriașele cupole incandescente.

— Atențiune! Aici Centrul de Coordonare al Poliției. Apel către toate brigăzile heliopurtate Interceptați de urgență roboții M-I-23 și EN-24, evadați din sectorul Sigma-10. Atențiune! Aici Centrul de Coordonare al Poliției.

2. MESAJUL.

Sfera metalică, ce fusese găsită în condițiuni atât de neobișnuite, a fost confiscată de către Administrație, pentru a fi studiată în cel mai deplin secret în laboratoarele de specialitate ale Marinei militare.

Sesizată de presa opoziției, opinia publică s-a manifestat cu multă efervescență pentru de-conspirarea cercetării obiectului, vehiculându-se ideea de principiu, potrivit căreia problema nu e legată numai de securitatea națională, ci de cea a întregii umanități.

Formidabila campanie dezlănțuită de presa mondială, precum și manifestațiile care au asediat our și simplu sediul prezidențial, au silit guvernul să solicite prin intermediul Organizației Mondiale colaborarea a o sută de înalte personali tați științifice din străinătate.

După efectuarea unui program complex de studii preliminare, s-a trecut la secționarea sferei cu un laser special, în fața camerelor de televiziune.

Întreaga omenire a urmărit cu sufletul la gură cum brațele mecanice, conduse din spatele unui panou superizolant, au început să deșurubeze capsula aflată înăuntrul sferei, scoțând Ia vedere o panglică metalică, pe care era imprimat în principalele limbi de circulație internațională, următorul mesaj: „CINE V-A DAT VOIE?”

3. CONSECINȚE.

Robotul îl conduse politicos până în fața biroului, apoi dispăru neobservat, cu rutina unui valet desăvârșit.

Bătrânul își adună mâinile tremurânde pe hârtiile răvășite înaintea lui și-l chemă cu voce șoptită, de teama unui nou acces de tuse:

— Apropie-te, tinere. Așa. Nu văd prea bine, dar deslușesc totuși ceva cunoscut în fizionomia dumitale. Cu ce te pot ajuta?

Acesta ezită o clipă, apoi rosti:

— Doresc să mă instalez în apartamentul de la etaj și.

— Nu mai continua tinere, îl întrerupse bătrânul, ridicând mâna scheletică. Apartamentul a fost al tatălui meu. A plecat demult cu prima astronavă fotonică, pentru a determina unele consecințe ale teoriei relativității. De altfel, trebuie să cunoști și dumneata Istoria, așa că știi de lansarea „AXIOMEI-01”?!

— Desigur.

Stăpânită prea mult, tusea atacă prin surprindere, cu violență, lăsându-l pe bătrân aproape sfârșit, pe unul din brațele fotoliului. După ce se răcori cu puțină apă, glasul șoptit continuă:

— Cât timp mai trăiesc, în camera tatălui meu nu va locui nimeni.

— Dar înțelege că m-am întors, fiule! Izbucni tânărul.

4. PARALELE.

Misiunea era pe sfârșite. Omul-broască se simțea istovit. Și el, și ceilalți oameni-broască chiar și „coordonatorii” de pe elicopterele de recuperare își dădeau seama cât de inutilă e căutarea asta: era ceva necurat la mijloc – nu fusese găsit niciunul din trupurile celor douzeci și trei de specialiști de la laboratoarele secrete de pe insulă.

„Ce le-o fi venit să sară, așa, pe nepusă masă, în ocean?” își muncea mintea omul-broască, în timp ce răscolea cu vârful armei algele de la baza unui conglomerat coralier. Cârduri de peștișori mărunți, colorați violent, țâșneau speriați, pierzându-se dincolo de umerii săi. Într-o falie nu prea adâncă, doi pești mari stăteau unul lângă al tul, ca două torpile cenușii, aproape nemișcați.

Apropiindu-se, îi împinse încet, dar ferm, pentru a putea cerceta falia. Cu mișcări leneșe, docili, peștii se urniră, alunecând cu boturile lor monstruoase prin fața măștii omului-broască, care privindu-le ochii apoși, inexpresivi, se întreba „de ce oare imbecilitatea are nevoie de un trup atât de mare?”.

— Ai înregistrat cât de defectuos gândește? Și tu voiai să-l achiziționezi!

— Îi zise celuilalt peștele din dreapta.

SFÂRȘIT