Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului

DE MÂINE NE VOM ÎNTÂLNI DIRECT ÎN COPAC

Am trăit puțin

N-am avut timp să aduc binele promis omenirii

Să ridic picioarele pe masa din față – da

Să ridic și să-mi trântesc picioarele pe masa din față – da

Să jignesc să m-agit și s-o iau de la capăt – da da da

Am ratat totul

Cum am găsit un prilej bun de ratat l-am ratat

Cum am dat peste o ocazie din care să mă fi salvat am pierdut-o

Am ajuns cu nebunia mea aproape de tâmpla lui Dumnezeu –

Mi-aș fi construit o muzicuță

Din sexele tuturor femeilor pe care le-am cunoscut

Însă nu sunt scârbos „O dacă aș avea o muzicuță

O dacă ar fi plouat suficient și aș avea muzicuța mea

Aș sta în șezut și aș cânta la muzicuță

M-aș așeza pe bordură și aș cânta la muzicuța mea”

Totul e frumos când cineva strânge mesele și pentru tine

Totul e încântător și dulce și ca o pudră pe nas

Când nasul ei nu strălucește sub pudră

Portmoneul meu nu este și portmoneul tău

Dar ne-am mai putea bucura împreună

Iar piciorul meu când te va atinge sub masă

Va fi ca și când limba mea ți-ar mângâia creierii

Și-ar scoate laolaltă un sunet ciudat

Am fost nefericit și mi-ai dat cu bicarbonat

Am fost pilit și nenorocit și pilit

Și țineam cu tot dinadinsul să mă sinucid

Și mi-ai făcut purgație

Nimic nu se câștigă cu sânge

Totul se câștigă trezindu-te la 5 dimineața și ducându-te la serviciu

Totul se câștigă luându-te la trântă cu mine într-o cămăruță

Deasupra restaurantului fraților Kivu și fredonându-ți: „O dacă aș avea o muzicuță

Dacă tu ai face parte dintr-o muzicuță și ai fi muzicuța mea

M-aș pune serios pe cântat la muzicuță

M-aș retrage-ntr-un loc și aș cânta la muzicuța mea”

Și acum tu vii la mine să-mi mărturisești că nu mai ai bani

Păi de ce nu mai ai bani?

Pentru ce să încetezi să-mi mai porți sentimente frumoase?

Ai văzut tu pe cineva să trăiască numai din dragostea sa?

Numai pe mine m-ai văzut

Numai eu te-am așteptat

Temeinic și nebărbierit și furios

Și puternic vascularizat

Cândva am să ajung până la restaurantul vecin

Am să mă ridic în șezut am să mă potrivesc pe genunchi și am să ajung la restaurantul vecin.

Buzele tale țicnite au să scoată tot conținutul din mine

Am să-ți dansez în ficat am să-ți pătrund până-n bilă

Am să fac din tine o mare horă a păcii

Apăsându-te pe dinăuntru îmbrățișându-te și cântând: „O dacă aș avea o muzicuță

Dacă tu ai fi o biată muzicuță și ai fi muzicuța mea

M-aș înnebuni după cântat la muzicuță

Aș fi turbat după cântat la muzicuța mea”.

SEARA ÎN CARE COAPSELE TALE

DEBUTEAZĂ SUB DEGETELE

LUI DANIEL BĂNULESCU

Toată sfânta impotență – oho – degenerând cu vremea cu timpul

Într-o nemaipomenită comportare morală

Toți acești îngălați ofuscați

Și femeile lor cu care mă simt ca-n copac

Îmi iau degetele și mi le sărută

Până când mă plictisesc ca un episcop

Mori și frumusețea ta ne arată fundul

Moare și lasă despre el cinci cuvinte care continuă să zgândăre lumea

Tu n-ai aruncat niciodată la gunoi o ladă cu gunoi?

De ce te-ai mai întors de acolo?

Comportându-mă tandru

Șoptindu-ți frumos: „ah da fericirea universală!

Dezbracă-te!”

Dezbrăcându-te și înțelegând până la urmă

Fesele tale pline de o mare frumusețe îngândurată

Admirându-ți genele la care ai ajuns

Picioarele de care ai dat dovadă

Sânii pe care –ai udat și crescut

Pântecele pe care le-ai suportat doar pentru mine

Accentuându-te

Și constatând după douăzeci de minute

Că rămân totuși prietenul meu cel mai bun

Că rămân o bestie o dihanie un preot

Cineva care să aibă grijă de tine și de micile tale organe sexuale

Ce crezi tu că dragostea nu are ea metodele ei să învingă?

Crezi tu că ea este o tâmpită și care nu-nțelege ce vrea?

Încă din clasa întâi mă-ndrăgostisem de-o fată despre care aflasem

Că are probleme cu trupul că are dușmani și că pentru pământ sângele ei e-o caramea

Și tot am iubit-o și tot n-am urât-o și tot mă întrista soarta ei

După ore am așteptat-o la ușă și când am zărit-o sărind și zbătându-se –

Am pocnit-o și eu în cap cu o legătură de chei

N-a murit este bine acum muzeografă pe lângă vreun paznic de far

Domnul acela îmi dă din când în când telefon și conversăm despre ce mai face Yahdar „Face bine” – îmi spune târtanul

– „e isteață” – consimte doctorul ei „Este dulce” – îmi șoptește pământul dar eu nu simt pentru ea decât aceeași legătură de chei

Cine a cântat la tine la masă a cântat și alături

Cine a fost împușcat s-a-ntărit

Iar cine trăiește

A fost luat înainte și dus într-un loc să trădeze

Prietena ta a fost și prietena mea

Iar prietenul tău m-a îngrețoșat și pe mine

Lumea e un loc minunat unde ne întâlnim cu prietenii

Le fumăm țigările și ne povestesc despre locuri grozave de 54 de kilograme

Unde s-au retras și au plâns

Dacă ridici mâna chelnerița o să vină la tine

Dar dacă n-o ridici – ce folos –

Fiecare avem înfundate în echipamentele noastre cel puțin două mâini

Școlărița blondă este blondă

Iar școlărița brunetă a devenit brunetă frecându-se de pantalonii mei

Toți avem câte-un fix

Dacă voi țineți să veniți în vizită pe la mine

Nu voi renunța nici eu la fixul meu și vă voi călca în picioare

O seară îngrozitoare o seară cețoasă absurdă ticăloasă setoasă și rea

Povești în care numele meu era manevrat cu tristețe

Prietene cu picioarele moi

Și care nu se mai puteau dezvolta

În lipsa unor exerciții fizice urmate cu mine

Amenzi căni de plastic în care la munte beam ceaiul

Femei puse să se aranjeze sub amenințarea unor petreceri iminente

Întâi vor face duș puțin scandal dragoste apoi din nou duș

Vor striga din tot sufletul lor „bună seara” din nemaipomenitele lor cârpe

Fiecare va primi câte o pereche de genunchi minunați

Se va stinge lumina

Și viața cea mai interesantă din încăpere se va desfășura la trei sferturi de metru de covor

Dacă vrei să nu suferi

Dacă vrei să te mângâi

Dacă vrei să mă rogi să-mi ating mâna

De oricare parte a trupului tău

Va fi ca și cum am ajuta acel loc să dea un pahar peste cap

Ar fi ca și cum ritmul l-ai prinde exact și ai putea recita după mine: „O seară îngrozitoare o seară parșivă cețoasă ticăloasă setoasă și rea”