Changi

JAMES CLAVELL
GAI-JIN Volumul 1

Cititorule această carte este dedicată ție; indiferent cine ai fi, cu adîncă recunoștință fiindcă fără tine, scriitorul din mine n-ar putea exista.
Acțiunea romanului Gai-Jin, cuvînt care înseamnă venetic în japoneză, se desfășoară în Japonia, in 1862 și este cel de-al treilea din tetralogia SHOGUNULUI.
Este un roman de ficțiune, nu un roman istoric. Multe evenimente au avut loc așa cum ne spun istoricii și cărțile de istorie, ceea ce nu înseamnă neapărat că relatează exact ceea ce s-a întâmplat în realitate. De asemenea, cartea nu se referă la personaje reale, care să fi existat, după cum nu se referă nici la vreo companie reală. Numele regilor, reginelor și împăraților au fost păstrate, la fel ca și cele ale unor generali și ale altor persoane sus-puse. Dar in afară de aceste cazuri, mi-am permis să mă joc de-a istoria, fabulind cum. de ce și când s-au petrecut toate, ce rol au avut unii oameni, pentru a se potrivi cu propria realitate și, poate, pentru a spune adevărata istorie a ceea ce a fost și a trecut.

PRINCIPALELE PERSONAJE

MALCOLM STRUAN, 20 de ani, fiul cel mai mare și moștenitorul lui Culum Struan
CULUM STRUAN. 39 de ani, tai-panul actual al Companiei Struan,
Nobila Casa, fiul lui Dirk Struan ;
DIRK STRUAN, fondatorul companiei
TESS STRUAN, 36 de ani, soția lui Culum. fiica lui Tyler Brock;
GORDON CHEN. 48 de ani, preailustrul Chen, comprador al
Companiei Struan din Hong Kong, fiu nelegitim al lui Dirk Struan ;
JAMIE MOAY, 39 de ani, director al Companiei Struan din Japonia ;
Dr. RONALD HOAG, 46 de ani, medicul familiei Struan ;
TYLER BROCK, 72 de ani, tai-pan și fondator al Companiei Brock și
Fiii ;
Sir MORGAN BROCK, 48 de ani, fiul sau, fratele vitreg al lui Tess ;
NORBERT GREYFORTH, 39 de ani, șeful Companiei Brock in Japonia ;
Sir WILLIAM AYLESBURY, 47 de ani, ministrul ambasador al
Marii Britanii in Japonia ;
Dr. GEORGE BABCOTT, 28 de ani. adjunct al ministrului și chirurg
PHILLIP TYRER, 20 de ani. diplomat, ucenic interpret de japoneză Amiralul CHARLES KETTERER. 46 de ani, comandantul flotei britanice în Japonia ;
Lt. JOHN MARLOWE, 28 de ani, căpitanul fregatei cu aburi, 21 de tunuri Pear, în momentul de față aghiotant al amiralului Ketterer; SETTRY PALLIDAR, 27 de ani, căpitan de dragoni ;
DIMITRI SYBORODIN, negustor american, de origine cazacă ;
EDWARD GORNT, 28 de ani, negustor în Shanghai, din Virginia ;
HEATHERLY SKYE, 41 de ani, singurul avocat din Japonia ; HENRY BONAPARTE SERATARD. 41 de ani, ministrul ambasador al Franței în Japonia ;
ANDRE PONCIN, 38 de ani, negustor, spion al legației franceze ;
Contele ALEXI SERGHEIEV, 35 de ani, ministrul ambasador al Rusiei țariste ;
ANGELIQUE RICHAUD, 18 ani, iubita lui Malcolm Struan, fiica lui Guy Richaud comerciant francez în China, copila ambasadorului francez :
Seniorul TORANAGA YOSHI, 26 de ani, descendent al Shogunului Toranaga, membru al Consiliului Bătrânilor, tutore al moștenitorului, shogunul minor;
KOIKO, 26 de ani, Tayu – gheișă cu cel mai înalt rang în ierarhia respectivă, ai-jin (preaiubita) seniorului Yoshi ;
Doamna HISAKO. 29 de ani, soția seniorului ;
INEJIN, 42 de ani, hangiu, cel mai mare spion al seniorului ; MISAMOTO, 31 de ani, pescar, condamnat de justiția Japoneză, deghizat în samurai, interpret tainic de engleză americană.
SHOGUNUL NOBUSADA, 16 ani, al paisprezecelea shogun ;
Prințesa YAZU, 16 ani, soră vitregă a împăratului Komei : Seniorul
ANJO, 47 de ani, daimyo al provinciei Kii, șeful Consiliului Bătrânilor ;
Seniorul SANJlRO, 46 de ani, daimyo al provinciei Sotsima ;
KATSUMATA, 36 de ani, cel mai de încredere sfetnic al seniorului ;
Seniorul OGAMA, 28 de ani, daimyo al provinciei Choshu; Seniorul
HIRO, 28 de ani, daimyo al provinciei Tosa ; WAKURA, 46 de ani,
Lord șambelan al curții Imperiale ‘din Kyoto ;
MEIKIN, 44 de ani, marna-san a gheișei Koiko, în Casa Wisteria din Yedo ;
RAIKO. 42 de ani, marna-san a Casei La Trei Crapi, din .Yokohama ;
FUJIKO, curtezană la casa La Trei Crapi, vizitată de Phillip Tyrer ;
NEMI, curtezană, iubita ai-jin a lui Jamie McFay ;
HINODEH, curtezană, iubita ai-jin a lui André Poncin ;
SHISHI (oameni bravi), celule revoluționare ale samurailor idealiști, xenofobi fanatici, conduși în taina de
KATSUMATA, 36 de ani, cel mai de încredere sfetnic al seniorului
Sanjiro din Satsuma, numit și Corbul
HIRAGA, 22 de ani, poreclit și Uklya, Nakama, Otami. conducător al shishilor din Choshu ;
AKIMOTO, 24 de ani, din Choshu, vărul celui de dinainte:
ORI, 17 ani, din Satsuma ;
SHORIN. 19 ani. din Satsuma ;
SUMOMO, 17 ani, sora lui Shorin, viitoarea soție a lui Hirugo.

Yokohama

14 septembrie 1862

Tânăra cuprinsa de panica galopa in cea mai mare viteză înapoi, spre coasta, până la care mai avea o jumătate de milă. străbătând potecile înguste dintre mlaștini și câmpurile de orez. Soarele după-amiezii cobora spre apus. Fata călărea femeiește, într-o parte, și, deși era o adevărată expertă, de astă dată reușea cu greu să-și mențină echilibrul în șa. Pălăria îi zburase demult din cap, costumul ei verde de călărie, o adevărată mindrie a croitorilor parizieni, era sfîșiat de mărăcini și pătat de sânge, iar părul blond roșcat flutura în vînt.
Cravașa poneiul să alerge mai -repede. Acum vedea cocioabele mărunte ale satului de pescari Yokohama, care se îngrămădeau în jurul gardului înalt și al canalelor ce înconjurau colonia străinilor și turnurile celor două mici biserici din interiorul incintei. Se gândea cu recunoștință că acolo, în golf, erau o mulțime de negustori englezi, francezi, americani și ruși, precum și o duzină de nave de război, cu aburi și cu pânze.
Mai repede. Peste podețele înguste de lemn, peste canale, șanțurile de Irigație care brăzdau străzile în cruciș și-n curmeziș. Poneiul ei era lac de sudoare, avea o rană adâncă pe greabăn și dădea semne de oboseală. Se poticni puțin, dar fata îl strânse mai tare și îl conduse ferm pe poteca ce ducea prin sat spre podul de lemn de deasupra canalului circular, făcu un ocol spre poarta centrala, spre casa de garda a samurailor și spre Casa japoneză a Vămilor.
Samuraii înarmați cu cele două săbii ale lor o văzură apropiindu-se și încercară s-o oprească, dar fata țișni printre ei și pătrunse pe strada principală a coloniei, de pe faleză. Unul dintre samurai se repezi după un ofițer. Fata struni scurt frâul calului și începu să strige gîfiind :
– Au secours… Aidez moi , ajutor !
Promenada era aproape pustie, cei mai mulți locuitori își făceau siesta, căscau în birourile lor, sau se amuzau în Casa Plăcerii care se afla în afara incintei.
– Ajutooor! strigă ea din nou, iar cei câțiva bărbați împrăștiați de-a lungul străzii, negustori englezi, soldați în permisie și mai ales marinari, precum și câțiva servitori chinezi se uitară buimăciți la ea. – Dumnezeule mare, ia te uită ! Asta e franțuzoaica aia..; – Ce s-a întâmplat ? Cristoase, privește la hainele ei!
– Da, ea e, aia mișto, Țîță de Angel, care a venit acum câteva săptămâni…
– Așa e, Angélique… Angélique Beecho sau Reecho, un nume de-ăsta ciudat…
– Dumnezeule, privește, e plina de sânge !
Toți începură să se apropie de ea, cu excepția chinezilor, care se făcură imediat nevăzuți. – Charlie, adu-l pe Sir William !
– Isuse Cristoase, uitați-vă la poneiul ei, o să moară dacă mai sângerează în halul ăsta, chemați veterinarul, striga un negustor corpolent. Ei, tu, soldatule, dă fuga la general, caută Broscoiul, e tutorele ei, o, pentru Dumnezeu, la ambasadorul francez, mai repede strigă el nerăbdător, arătând cu mina spre o clădire cu un singur etaj pe care flutura drapelul francez. Mai repede ordonă el și soldatul porni în goană în timp ce el se îndrepta cât putea de repede spre fată (ca toți negustorii, purta joben, o haină largă, de stofă, peste pantalonii strimți, ghete în picioare și transpira abundent in soare). Pentru numele lui Dumnezeu, ce s-a întâmplat, domnișoară Angélique ? strigă el, apucând frâul, înspăimântat la vederea noroiului și a sângelui care îi acopereau chipul, hainele și părul. Sunteți rănită ?
Ajutor… Ajutați-mă (în franceză în original),
– Moi, non., nu, nu cred. dar am fost atacați. Ne-au atacat japonezii.Fata încerca să-și recapete suflul și să-și stăpânească tremurul corpului, fiind încă sub impresia groazei și își dădu părul de pe față. Făcu un semn nerăbdător cu mâna spre interiorul ținutului, spre vest oarecum, unde, în depărtare, se desena silueta Muntelui Fujii.
– Repede, acolo… au nevoie de ajutor !
Cei aflați în apropierea ei repetau îngroziți celor aflați mai departe ceea ce tocmai auziseră, într-un vacarm din ce în ce mai mare în care se puneau o mulțime de întrebări :
– Cine? Cine a fost atacat? Sunt francezi sau englezi?. Atacați ? Unde ? Iar ticăloșii ăștia cu două săbii! Unde naiba s-a întâmplat asta…
întrebările se suprapuneau una peste alta, și fata nu reușea să răspundă, dar nici n-ar fi putut vorbi coerent, abia respira in timp ce toată lumea o asalta din toate părțile, înghesuind-o. Tot mai mulți bărbați se apropiau in fugă, punându-și hainele și pălăriile din mers, mulți dintre ei erau deja înarmați cu pistoale și muschete, câțiva aveau chiar ultimul model de armă cu repetiție. Unul dintre acești bărbați, un Scoțian bărbos, lat In umeri, cobori în fugă treptele unei clădiri impunătoare cu două etaje, pe frontispiciul căreia stătea Scris : Struan A Company Bărbatul își croi cu greu drum spre ea.
– Liniște, pentru Dumnezeu! striga el și în tăcerea care se lăsă brusc, continuă : Repede, spuneți-ne ce s-a întâmplat! Unde este domnul Struan cel tânăr ?
– O, Jamie, e… eu, eu.,., fata făcu un efort disperat să-și adune puterile, buimăcită și dezorientată cum era. O, mon Dieu !
Bărbatul întinse mâna spre ea, o bătu ușurel pe umăr, ca pe un copil, ca s-o facă să se liniștească pentru că, la fel ca toți ceilalți bărbați din colonie, o adora.
– Liniștiți-vă, nu mai sunteți in primejdie, domnișoară Angélique.
Calmați-vă. Dar lăsați-i loc să respire, pentru Dumnezeu! spuse Jamie McFay, bărbat la treizeci și nouă de ani, directorul general al Companiei Struan în Japonia. Acum, spuneți-ne, ce s-a întâmplat ? Fata își șterse lacrimile și își dădu părul blond roșcat într-o parte. Așa Am.;: am fost atacați.;, atacați de samurai, zise ea cu o voce subțirica cu accent plăcut ; toți se întinseră ca să audă mai bine. Eram… eram pe… eram pe drumul mare…, fata arătă din nou spre interiorul Insulei. Acolo ! – Pe drumul Tokaido ?
– Da, asta este. Tokaido…
Era vorba de marele drum de coastă pentru călători, aflat cam la o milă și ceva la vest de colonie și care unea capitala shogunului, Yedo, cu restul Japoniei. Atât în capitală, cât și în restul teritoriului japonez, accesul străinilor era interzis.
– Călăream… pe acolo, fata făcu o pauză, apoi cuvintele începură să curgă normal. Domnul Canterbury, Philiip Tyrer, Malcolm, adică domnul Struan și cu mine călăream pe drum și dintr-odată a apărut un șir lung de samurai cu steaguri, noi i-am lăsat să treacă și apoi… apoi doi dintre ei s-au repezit la noi, l-au rănit pe domnul Canterbury, s-au repezit la Malcolm – domnul Struan – care scosese pistolul și Philiip a țipat la mine să fug să aduc ajutoare, fata începu din nou să tremure.
Repede, au nevoie de ajutor!

descărcați cartea direct de aici…