Clasicismul . Curent literar. Trăsături

Clasicismul

Trăsături

a) Mitizarea – transfigurarea realității prin mit, ca mod de a exprima conceptul de lume ca mit, preluat din antichitate. Zeul Apolon, între cele nouă muze, ca în tabloul lui Rafael, intitulat Parnasul, ne dă o imagine a clasicismului.

b) Etica – cultivarea virtuților ca sens al artei, ceea ce-i dă un caracter moralizator. Virtuțile clasice sunt: cumpătarea (sophrosyne), dreptatea (dikaiosyne), înțelepciunea (sophia), curajul (andreea). Lor li se vor adăuga virtuțile creștine: credința, speranța, dragostea, hărnicia, mila, curățenia, smerenia.

c) Spațialitatea – sublimarea timpului în spațiul sacru – templul – Platon – cetatea ideală în dialogul Republica.

d) Măsura – legea armoniei și echilibrului, concentrată în numărul de aur, secțiunea de aur, pe baza căreia s-au construit toate monumentele de artă: piramidele, templele, statuile. Conceptul dehomo mensura – omul – măsura tuturor lucrurilor.

e) Principiile – preluate de la Platon: Binele, Adevărul, Legea, Armonia și Frumosul; principii primordiale: apa, aerul, focul, pământul și eterul (apeiron).

Unii cercetători consideră că principiile pământul și aerul caracterizează clasicismul, iar apa și focul, barocul.

f) Conceptele

– mimesis — a imita.

– catharsis — purificare, înălțare (susținut de Aristotel în Poetica).

– carpe diem — trăiește clipa, adică pentru prioritatea valorilor materiale.

– homo sapiens — omul cugetător, cunoscătorul.

– homo faber — omul făurar, creatorul.

– homo ludens — omul lumesc, plin de vicii.

– panta rhei — toate curg, devenirea.

– fortuna labilis — destinul schimbător.

– tehne — artă și meșteșug.

– hybris — strălucire.

g) Caracterul – determină acțiunea – trăsături ideale sau general-

umane.

h) Analogia – eroii sunt asemenea, de unde conflictul implacabil, ca în Antigona lui Sofocle, între Creon și Antigona, fiindcă ambii sunt inflexibili.

i) Eternul – anistorismul – eroii sunt fără evoluție interioară – arta este

autonomă – se cultivă atemporalitatea.

j) Antropocentrismul – omul, centru al lumii, și nu Dumnezeu – Sofocle Antigona: „În lume-s multe mari minuni / Mai mari ca omul însă nu-s“.

k) Raționalismul – omul, condus și caracterizat prin rațiune, eliberat

de patimi și purtător al virtuților.

l) Utilul și plăcutul – utile cum dulci – scop al artei – susține Horațiu:

„Arta să fie desăvârșită, dar să fie și utilă“.

m) Homeostasia – societatea, un organism viu, într-o continuă

metamorfoză – artistul, o conștiință a unei lumi.

n) Obiectivismul – atitudinea logică, obiectivă – aspectul juridic al

lumii, al omului, societății. Înlăturarea subiectivismului.

o) Kalokagathos – tipul uman ideal – arhetipul realizat pe baza unui

principiu (arhe).

Boileau — L’art poetique — program al clasicismului francez

a) Arta este o imitație a naturii umane – conceptul demimesis aplicat.

b) Idealul literaturii este adevărul, care se confundă cu sinceritatea –

interpretarea subiectivă a principiului Adevărul, al lui Platon.

c) Arta, literatura – un produs al muncii – conceptul de tehne aplicat.

d) Există un frumos absolut, care este greu de diferențiat, foarte simplu și foarte complex pentru toată lumea – principiul Frumosul, al lui Platon, aplicat.

e) Natura este un ideal dificil.

Programul realizat de scriitorii clasiciști

a) eroi ideali în împrejurări ideale sau general-umani în împrejurări

general-umane. 

b) tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viața claselor

dominante.

c) raționalismul.

d) armonia și echilibrul.

e) caracterul moralizator.

f) specii: epopeea, fabula, epistola, satira, epigrama, comedia, tragedia. g) procedee: 

– regula celor trei unități de spațiu, timp și acțiune, – mitizarea, – analogia.

h) reprezentanții: Pierre Corneille Cidul, Horațiu;

Jean Racine Fedra, Andromaca;

Molliere Tartuffe, Don Juan, Avarul;

La Fontaine Fabule; La Bruyere Caracterele.