Cum se prepară tinctura de cimbru, leacul pentru colite, sinuzite și viermi intestinali

Calitățile tămăduitoare ale plantei sunt cunoscute de secole. „Egiptenii îl foloseau în procesul de mumificare. Medicii greci și, mai târziu, cei romani îl recomandau frecvent contra bolilor digestive și a celor respiratorii, iar în evul mediu, arabii fabricau uleiuri volatile prin distilare. Cimbrul a căpătat, mai târziu, o vastă utilizare, uleiul de cimbru fiind folosit în diverse scopuri, de la prevenirea și combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene, până la tratarea sifilisului și dizenteriei”, explică specialistul în fitoterapie Elena Badea. 

Și, într-adevăr, studiile au confirmat, mai apoi, că uleiurile volatile din cimbru distrug bacteriile atacându-le membrana celulară și reducându-i permeabilitatea. Substanțele active din cimbru au proprietatea de a preveni apariția bolilor și de a întări sănătatea organismului. Substanțele active din plantă îi conferă proprietăți antiseptice, antispastice, expectorante, diuretice, carminative (favorizează expulzarea gazelor intestinale). coleretice (stimulează secreția de bilă a ficatului),colagoge (favorizează evacuarea bilei în duoden), antihelmitice (vermifug-combate dezvoltarea viermilor intestinali).

Dincolo de cunoscutele ceaiuri și uleiuri cu efect terapeutic demonstrat, cimbrul poate fi folosit și sub alte forme. Tinctura este unul dintre preparatele cele mai apreciate.

„Într-un borcan se pun 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acoperă cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecând încontinuu. Când întreagă masă de pulbere a fost acoperită, se închide borcanul ermetic și se lasă conținutul la macerat vreme de 12 zile. Ulterior, preparatul se strecoară, se adaugă 10 picături de ulei volatil de cimbru, se agită bine, iar extractul astfel obținut se pune în sticluțe mici, închise la culoare”, explică Elena Badea.

Tinctura se administrează în caz de bronșită acută, viroză respiratorie (specialiștii recomandă câte o linguriță de 4-6 ori pe zi, în cure de maximum 12 zile), pentru răni, ulcere pe piele, arsuri (prevenirea infectării acestor leziuni se face cu spălături cu tinctură). De asemenea, tinctura de cimbrul este eficientă și în caz de micoze.

“Pentru tratarea micozelor localizate pe unghii (onicomicoze), se pune o compresă cu tinctură de cimbru pe unghia bolnavă. Se pansează cu un nailon și se ține vreme de 1-2 ore. După îndepărtarea compresei, partea afectată de unghie se pilește și se lasă apoi să se usuce la aer. Procedura se repetă zilnic până la dispariția micozei. Pentru tratarea micozelor localizate la degetele picioarelor, se folosesc tampoane îmbibate în tinctură de cimbru, care se pun între degete, apoi se încălță piciorul cu o șosetă care se ține toată noaptea”, mai spune Elena Badea.

Contraindicații

În uz intern, preparatul trebuie administrat la recomandarea unui medic, pentru că nu este pentru oricine. Tinctura este contraindicată în caz de dispepsii și hipopepsii grave. Femeile gravide și cele care alăptează ar trebui să evite consumul de cimbru.