Biblia vitaminelor

IMPORTANT DE REȚINUT.

Regimurile din această carte au caracter de simple sugestii; nu sunt recomandări sau prescripții terapeutice! Înainte de a începe orice program nutrițional, solicitați sfatul medicului, mai cu seamă dacă aveți o problemă anume sau dacă urmați un tratament medicamentos.

PREFAȚĂ.

Această carte a fost scrisă pentru dumneavoastră – milioanele de bărbați și femei care încercați de-o viață să vă încadrați în acele tipare desenate parcă pentru o persoană întotdeauna mai înaltă, mai scundă, mai grasă, mai slabă, mai activă sau mai puțin activă decât o să fiți dumneavoastră vreodată. Este un ghid destinat fiecărui individ în parte, nu unui tip mediu sau statisticilor. Ori de câte ori mi s-a părut indicat, am oferit și sfatul meu personal, fiindcă, așa cred eu, aceasta este singura cale de a îndruma pe cineva spre o stare de optimă sănătate – scopul însuși al acestei cărți.

În paginile ce urmează am combinat cunoștințele de farmacologie pe care le dețin cu cele de nutriție, încercând să explic relația de interdependență derutantă și deseori periculoasă ce există între vitamine și medicamente. Am căutat să personalizez fiecare regim astfel încât să elimin multe din nedumeririle stârnite în mod obișnuit de generalizări.

Citind cartea, veți descoperi poate că necesarul dumneavoastră de vitamine intră în două sau mai multe categorii diferite. În astfel de cazuri, lăsați intuiția să vă ghideze (de exemplu, dacă luați vitamina B6 pentru o anume deficiență și observați că aceeași-vitamină este indicată și pentru o altă afecțiune de care suferiți, nu dublați doza decât dacă există o recomandare specială în acest sens).

Recomandările cuprinse în cartea de față nu au caracter de prescripții medicale, dar pot fi cu succes utilizate în chip de programe flexibilie de lucru împreună cu medicul dumneavoastră; nici o carte nu poate înlocui pregătirea și atenția unui profesionist.

Speranța mea sinceră este aceea că v-am oferit o seamă de informații menite să vă asigure o viață lungă, sănătoasă și fericită.

CAPITOLUL UNU SĂ FACEM CUNOȘTINȚĂ CU VITAMINELE

1. DE CE?

În ceea ce privește vitaminele, pregătirea mea profesională era inițial doar de formă. Cursurile de farmacologie, chimie organică și anorganică, biochimie și cele de sănătate publică tratau într-o măsură foarte redusă problema vitaminelor, exceptând firește aspectele referitoare la bolile cauzate de avitaminoză. Lipsa vitaminei C? Înseamnă scorbut. Carență de Bl? Beriberi. Insuficiența vitaminei D? Rahitism. Informațiile mele în domeniu cuprindeau doar obișnuitele trimiteri la „alimentația rațională”, la ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie să mâncăm. Însă nicăieri nu exista vreo referire la utilizarea vitaminelor în scop preventiv sau pentru a îmbunătăți starea de sănătate a organismului.

Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam și simțeam acest lucru.

În anul 1965 mi-am deschis prima farmacie. Până în acel moment nu realizasem câte medicamente obișnuiesc oamenii să ia, nu atât pentru cazuri de boală, ci pur și simplu pentru a-și duce viața de zi cu zi. Unul din clienții mei fideli avea rețete pentru tot soiul de pilule menite să-i stimuleze absolut fiecare funcție vitală a organismului și nici măcar nu era bolnav! Partenerul meu din acea vreme era un adept convins al vitaminelor. Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam și simțeam acest lucru, iar când l-am întrebat care era explicația, mi-a răspuns că nu este nici un secret; totul se datorează vitaminelor. Ceea ce-mi spunea el depășea cunoștințele mele rudimentare despre vitamine, scorbut și beriberi, dar mă convingea că ele aveau multă importanță chiar pentru mine. Imediat m-am transformat într-un învățăcel silitor și studios și pot spune că niciodată n-am regretat acest lucru. Am aflat atunci cât de benefice, sunt alimentele naturale și vitaminele pe care le conțin, am învățat că vitaminele B complex și C atenuează stresul fizic și psihic, că vitamina E poate mări rezistența la îmbolnăviri și că vitamina B12 are rolul de a elimina oboseala, iar când m-am profilat eu însumi pe un astfel de regim-cât se poate de elementar-am fost nu doar convins, ci de-a dreptul convertit.

Dintr-odată a devenit principala mea preocupare în viață. Am citit toate cărțile referitoare la acest subiect, am urmărit articolele din revistele de specialitate, mi-am căutat vechile manuale de farmacologie și am descoperit cu acea ocazie legătura uimitor de strânsă care există între biochimie și modul nostru de hrănire. Am audiat numeroase cursuri de medicină și sănătate publică și chiar la unul dintre acestea am aflat despre importanța complexului de acizi nucleici ADN – ARN asupra încetinirii procesului de îmbătrânire (acest complex, alături de super-oxid dismutază, a făcut de atunci parte din dieta mea regulată și datorită lui oamenii îmi dau astăzi cu cinci până la zece ani mai puțin decât am în realitate). Eram entuziasmat de fiecare nouă descoperire în domeniu și rezultatele nu s-au lăsat așteptate.

O lume nouă mi se deschidea în față și îmi doream s-o pot împărtăși tuturor celorlalți. La partenerul meu de afaceri am găsit înțelegere deplină. Am început prin a oferi clienților noștri tablete de B12 și B complex, sugerându-le că ar putea încerca să-și reducă dependența față de tranchilizante, energizante sau sedative prin consumul de alimente bogate în vitamine și chiar vitamine ca atare.

Rezultatele s-au dovedit a fi remarcabile. Oamenii reveneau de fiecare dată pentru a ne spune cât de bine și de întremați se simt. În locul deprimării și al resemnării care însoțește în mod obișnuit o terapie medicamentoasă, peste tot nu zăream decât semne bune. Am văzut cu acea ocazie o femeie care trăia numai cu librium și alergase toată viața de la un medic la altul și care dintr-odată a devenit un om sănătos, fericit, ce nu mai era dependent de medicamente; un arhitect în vârstă de șaizeci de ani, în prag de pensionare pe caz de boală, și-a recăpătat sănătatea și a realizat apoi proiectul uneia din cele mai renumite clădiri din Los Angeles;

Earl Mindell un actor de vârstă mijlocie, dependent de medicamente, a izbutit să renunțe la acest obicei, obținând dup^ aceea un mult dorit rol într-un serial TV de mare succes.

În anul 1970 eram definitiv devotat medicinei preventive și științelor nutriției; având în vedere lipsa informațiilor în acest domeniu, am considerat benefic să aduc la cunoștință publicului larg problematica referitoare la vitamine și alimentația naturală, asociindu-mă în acest scop cu un alt farmacist.

Astăzi, în calitatea mea de dietetician, profesor și autor de cărți, mă simt la fel de atras și fascinat de această lume ce mi s-a deschis privirilor cu peste douăzeci de ani în urmă – o lume ce continuă să se dezvolte pe zi ce trece – și sunt tot atât de nerăbdător să v-o împărtășesc și dumneavoastră.

2. CE SUNT VITAMINELE?

Pentru a trăi trebuie să extragem vitaminele din alimentația naturală, sau să completăm necesarul cuvenit.

Când rostesc cuvântul „vitamină”, cei mai mulți dintre noi se gândesc imediat la pilule și de aici ia naștere, în mod automat, confuzia cu drogurile și medicamentele. Or, în ciuda faptului că vitaminele pot suplini adesea atât rolul medicamentelor cât și pe cel al drogurilor, ele nu sunt niciuna, nici alta. În termeni cât se poate de simpli, vitaminele sunt substanțe organice necesare vieții. Ele îndeplinesc un rol esențial în funcționarea normală a organismului omenesc și, cu câteva excepții, nu pot fi sintetizate în cadrul metabolismului intern. Absolut necesare pentru creșterea, menținerea vitalității și bunăstarea generală a organismului nostru, vitaminele se găsesc în cantități foarte mici în toate alimentele de proveniență naturală. De acolo trebuie să le obținem noi, sau din rațiile suplimentare. Un amănunt foarte, important de reținut este acela că suplimentele la care ne referim – disponibile sub formă de tablete, capsule, picături, prafuri și uneori chiar injectabile – sunt doar substanțe naturale extrase din plante și animale, dacă nu sunt sintetice.

Viața nu poate exista decât în prezența tuturor vitaminelor esențiale.

3. CE NU SUNT VITAMINELE?

Vitaminele nu sunt nici pilule cu efect energizant și nici înlocuitori ai hranei zilnice.

Mulți oameni își închipuie că vitaminele pot înlocui mâncarea. Fals. În realitate, ele nu pot fi asimilate în lipsa alimentelor obișnuite. Există multe convingeri eronate cu privire la vitamine, dar eu sper ca această carte să poată contribui la elucidarea și clarificarea problemelor legate de cele mai multe dintre ele.

• Vitaminele nu sunt medicamente energizante și nu au valoare calorică sau energetică proprie.

• Vitaminele nu pot înlocui proteinele, nici orice alt aliment nutritiv, ca de exemplu: minerale, grăsimi, carbohidrați, apă etc. Așa cum nu se înlocuiesc unele pe altele.

• Vitaminele ca atare nu constituie componente ale organismului nostru.

• Nu poți să înghiți doar vitamine, să refuzi orice mâncare și să speri să fii sănătos.

4. CUM ACȚIONEAZĂ ELE?

Dacă am compara organismul omenesc cu un motor cu combustie internă și am considera vitaminele ca fiind bujiile acestuia, atunci ne-am putea face o idee despre felul în care acționează aceste uimitoare substanțe nutritive.

Vitaminele reglează metabolismul intern prin intermediul sistemelor enzimatice. O singură deficiență vitaminică poate deregla întregul organism.

Vitaminele sunt componente ale sistemelor enzimatice care, acționând asemenea unor bujii, stimulează și reglează metabolismul asigurând funcționarea întregului ansamblu la cei mai înalți parametri.

Comparativ cu celelalte substanțe nutritive – proteine, grăsimi și carbohidrați – necesarul de vitamine (chiar și în cazul regimurilor bazate pe megadoze) este minuscul. Dar lipsa unei singure vitamine poate pune în pericol întreg organismul.

Earl Mindell 5. ESTE OARE NECESAR SĂ LUAȚI SUPLIMENTE VITAMINICE? _ _ „Oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită deficiență…”

Din moment ce toate materiile organice conțin una sau mai multe vitamine, în cantități mai mari sau mai mici, atunci ne-am putea gândi că, mâncând „rațional” și echilibrat, vom reuși să ne asigurăm toate vitaminele de care corpul nostru are nevoie. Și s-ar putea să avem dreptate. Problema însă este aceea că foarte puțini dintre noi sunt capabili să stabilească și să respecte o asemenea dietă „de vis”.

În conformitate cu opinia doctorului Daniel T. Quigley, autorul cărții „Manual de malnutriție națională”, „oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită carență a cărei întindere și gravitate depinde de procentul acestor alimente în hrana zilnică”.

Din cauza faptului că majoritatea restaurantelor obișnuiesc să reîncălzească mâncarea sau să o mențină caldă păstrând-o în cuptor, dacă luați deseori masa în oraș, riscați să aveți o carență de vitamina A, Bl și C (iar dacă sunteți femeie între 13 și 40 de ani, acest mod de a vă ușura munca în gospodărie vă poate cauza pierderi masive de calciu și fier).

Majoritatea alimentelor pe care le mâncăm își pierd o bună parte din valoarea lor nutritiva în cursul preparării. Luați drept exemplu pâinea și cerealele. Practic toate produsele de acest gen ce se găsesc astăzi pe piață au un conținut ridicat de carbohidrați și atâta tot. „Dar sunt îmbogățite!” – veți spune dumneavoastră, fiindcă așa scrie pe eticheta lor: îmbogățite.

Această îmbogățire nu presupune altceva decât compensarea elementelor nutritive care existau inițial în alimentele respective, însă care s-au pierdut în procesul de pregătire prin temperatură, depozitare și așa mai departe. Cu alte cuvinte, produsele respective sunt îmbogățite ca să ajungă la nivelul inițial al elementelor nutritive. Din nefericire, standardele de îmbogățire lasă mult de dorit. Spre exemplu, cei douăzeci și doi de nutrienți naturali ce ar trebui să se găsească în făina albă, dar

13 s-au distrus, sunt înlocuiți prin trei vitamine din complexul B alături de vitamina D, calciu și săruri de fier. Sincer vorbind, nu vi se pare un truc cam ieftin?

Acum cred că-mi înțelegeți părerea cu privire la necesitatea administrării de suplimente vitaminice.

6. CE SUNT ELEMENTELE NUTRITIVE?

Deși mulți oameni cred că elementele nutritive și vitaminele se suprapun perfect, nu este chiar așa.

Sunt șase elemente nutritive importante. |

Carbohidrații, proteinele (constituite din aminoacizi-vezi secțiunea 75), grăsimile, mineralele, vitaminele și apa – toate sunt elemente nutritive, componenți ai hranei necesari pentru sănătatea organismului. Nutrienții au un rol foarte important fiind indispensabili în funcționarea organelor interne, în prelucrarea alimentelor, generarea energiei vitale și procesul de evoluție a celulelor.

7. DIFERENȚA ÎNTRE MICRO ȘI MACRONUTRIENȚI.

Micronutrienții, precum vitaminele și mineralele, nu pot furniza ei înșiși energie. Macronutrienții – carbohidrați, grăsimi și proteine – da, dar numai în prezența unor cantități suficiente de micronutrienți capabili să elibereze această energie.

Atunci când e vorba de nutrienți, mai puțin înseamnă uneori același lucru cu prea mult.

Cantitățile de micro și macronutrienți de care corpul dumneavoastră are nevoie pentru o bună funcționare sunt foarte diferite, însă fiecare are importanța sa proprie (vezi secțiunea 70, „Relația dintre proteine și aminoacizi”).

8. CUM ACȚIONEAZĂ ELEMENTELE NUTRITIVE?

Pentru a le utiliza, organismul descompune elementele nutritive.

În principiu, elementele nutritive acționează prin intermediul digestiei. Digestia este un proces de-continuă descompunere chimică a substanțelor care pătrund în organism prin gură. Aceste substanțe sunt fracționate prin acțiune enzimatică în fragmente mai mici și mai simple din punct de vedere chimic, fragmente ce pot fi absorbite prin pereții traiectului digestiv – un tub de peste zece metri lungime deschis la ambele capete – pătrunzând în cele din urmă în circuitul sanguin.

9. SĂ NE CUNOAȘTEM SISTEMUL DIGESTIV.

Cunoscând alcătuirea și modul de funcționare a sistemului digestiv, vom putea elucida unele dintre cele mai răspândite prejudecăți și vom înțelege mai bine cum, unde și când acționează elementele nutritive.

Gura și esofagul.

Procesul de digestie începe în gură prin mărunțirea hranei și amestecarea ei cu salivă. O enzimă din salivă numită ptialină începe să descompună amidonul în zaharuri simple. Alimentele sunt apoi trimise către fundul gurii și de acolo pătrund în esofag, fiind antrenate mai departe cu ajutorul așa-numitului peristaltism – mișcări ritmice de contractare și relaxare a peretelui muscular, cu rol de a împinge bolul alimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a împiedica regurgitarea alimentelor, adică reîntoarcerea lor în gură și în același timp pentru a permite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat – fiindcă o enzimă nu poate împlini acțiunea alteia-traiectul digestiv este echipat cu sfinctere situate în punctele importante de joncțiune.

Stomacul.

După cum mulți dintre noi știu deja, stomacul este cel mai încăpător segment al traiectului digestiv, fiind așezat mai sus însă decât se crede în general. El ocupă spațiul dintre coastele inferioare, deasupra taliei; este un „sac” flexibil, îmbrăcat în mușchi în continuă mișcare, schimbându-și astfel fără încetare forma.

• Cu excepția alcoolului, nici o substanță ca atare nu este absorbită prin pereții stomacului.

Alimentele ingerate în mod obișnuit la o masă părăsesc stomacul într-un interval de trei până la cinci ore.

Materialele lichide, ca supele de exemplu, părăsesc stomacul mult mai repede; grăsimile însă rămân un timp mai îndelungat. Un meniu

obișnuit, compus din carbohidrați, proteine și grăsimi, este eliminat dintr-un stomac normal în trei până la cinci ore. Glandele stomacului și anumite celule specializate secretă enzime, acid clorhidric, un mucus și un anumit factor capabil să faciliteze dizolvarea vitaminei B12 și trecerea ei prin pereții intestinali în circuitul sanguin. Unui stomac normal îi este caracteristic mediul acid; această aciditate e asigurată de către sucul gastric – un amestec specific format din mai multe substanțe:

Pepsina: enzimă predominantă în stomac; asigură digestia cărnii și a altor proteine, fiind activă numai în mediu acid.

Renina: produce coagularea laptelui.

Acidul clorhidric: este produs de celulele prezente în pereții stomacului și asigură mediul acid necesar digestiei.

Stomacul nu este indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie are loc în afara stomacului.

Intestinul subțire.

Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin pereții intestinului subțire.

În lungime de peste șapte metri, intestinul subțire este segmentul în care are loc desăvârșirea procesului de digestie cu absorbția tuturor elementelor nutritive. Mediul prezent în interiorul lui este alcalin, determinat fiind de secreția biliară puternic bazică, de sucul pancreatic și secrețiile pereților intestinali. Mediul alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de digestie și absorbție.

Intestinul subțire este structurat pe trei segmente: duodenul, care pornește chiar de la orificiul de ieșire al stomacului, jejunul (de aproximativ trei metri lungime) și ileonul (până la trei metri și jumătate lungime). Când conținutul lichid al intestinului subțire este antrenat înainte prin mișcări peristaltice, se aud anumite zgomote caracteristice la care în mod obișnuit ne referim spunând că ne „ghiorțăie” stomacul. De fapt, așa cum am văzut, responsabil pentru aceste bolboroseli nu este stomacul, însă probabil că expresia va persista ca atare.