Etymologicum Magnum Romaniae – volumul 2 carti literatura scriitori

P R E F A Ț Ă

Tomul I al Etimologicului ieșind întreg la lumină, Academia Română, sub auspiciile căriia este pusă lucrarea de cătră augustul întemeietor, s-a crezut datoare în sesiunea generală din 1887 a-și spune cuvântul în această privință, dentâi prin raportul secretarului general, apoi prin comisiunea aleasă pentru a răspunde la acel raport. În loc de prefață, extragem pasagele corespunzătoare din raportul d-lui Dim. A. Sturdza, ca secretar general, și din răspunsul d-lor G. Bariț, N. Kretzulescu și A. Odobescu, cei trei membri ai comisiunii.

Din raportul d-lui Dim. A. Sturdza: „Astăzi avem înaintea noastră întâiul volum al Marelui Etimologic. Din acest volum putem vedea, judeca și apreția atât însemnătatea ideii Maies-tății Sale Regelui cât și erudițiunea, pătrunderea și munca pe cari d-l Hasdeu le pune în executarea acestei lucrari.

Magnum Etymologicum Romaniae nu este un simplu dicționar, redactat după modul dicționarelor de până acuma. Este o lucrare unică în felul său. D-l Hasdeu a cuprins înțelesul intim al ideii M. S. regelui și, a conceput un plan de executare foarte vast și cu totul nou și original. Cuprinsul lucrării este precizat chiar pe titlu prin cuvintele: Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, de unde se vede că Magnum Etymologicum Romaniae va cuprinde în și ne toată limba română în manifestările și formele ei istorice, poporale și dialectale, așa după cum se găsește în cărțile vechi, în literatura poporană scrisă și nescrisă și în vorbirea vie a poporului. Acesta este fondul comun, este baza din care se formează limba literară, destinată a exprima toate cugetările și toate manifestările civilizațiunii naționale.

Din relațiunile pe cari d-l Hasdeu ni le-a prezentat în cei doi ani precedenți, am văzut cum s-a strâns materialele din cari se formează această lucrare monumentală asupra limbei noastre.

Cele patru fascicole publicate până acuma arată cum lucrarea se execută.

Din partea publicată se vede că Magnum Etymologicum nu cuprinde numai însemnarea cuvintelor cu arătarea etimologiei lor. Fiecare cuvânt formează o monografie în care sunt înșirate originile și istoricul întrebuințării lui, precum și toate funcțiunile lui în observațiunile, obiceiurile, credințele, superstițiunile poporului, de unde rezultă că acest dicționar este o enciclopedie națională în care sunt aratate și explicate toate manifestațiunile spiritului poporului nostru. Astfel lucrarea d-lui Hasdeu ocupă în studiile noastre filologice un loc de o însemnătate foarte mare. Prin ea se va da un impuls puternic a studia în toate direcțiunile psihologia poporană a românilor.

Ușor se va înțelege acum de ce Marele Etimologic trebuia să se deosebească de forma obicinuită a dicționarului. În Dicționarul d-lui Hasdeu fiecare cuvânt este tractat în forma unei mici monografii, care poate fi citită și înțeleasă de fiecare. Prin aceasta Magnum Etymologicum va deveni o carte instructivă în care oricine va putea găsi explicări asupra oricărui cuvânt; această lectură va contribui foarte mult la răspândirea cunoștințelor drepte asupra limbei și asupra poporului român și la înlăturarea multor idei greșite, cari sunt răspândite chiar între români, asupra manifestărilor spiritului național. Dar Magnum Etymologicum va mai avea un alt rezultat: o cunoștintă exactă a tezaurului limbei românești și a întrebuințării lui.

Având înaintea noastră întâiul volum al Marelui Etimologic și aprețuind marea însemnătate a acestei publicațiuni, precum și onoarea ce face ea țării și Academiei, se deșteaptă în PREFAȚĂ

noi simțăminte de adâncărecunoștință și de nemărginit devotament cătră M. S. Regele, Augustul Președinte și Protector al Academiei; care a conceput ideea lucrării și a dat mijloace ca să se realizeze, precum și simțăminte de iubire, de stimă și de mulțumire cătră colegul nostru B. P. Hasdeu, care și-a pus toată activitatea sa spre a realiza această lucrare, care va fi, cum a zis M. S. Regele, un momument neperitor pentru limba și cultura română…” Din răspunsul d-lor A. Odobescu, N. Kretzulescu și G. Bariț: „În frunte vom pune ivirea primei manifestări realizate din opera capitală a secțiunii literare, cea dintâi peatră din temelia limbei noastre acel lăstar răsărit din măreața cugetare și din generoasa inițiativă a Augustului nostru Protector și Suveran. Vorbim de primul volum, în patru fascicule, din Marele Etimologic al României. Colegul nostru, d. B. P. Hasdeu, carele a primit cu lăudată semeție sarcina acestei opere uriașe, a lucrat în ultimii doi ani la dânsa astfel cum, și dacă am voi să-i căutăm cu tot dinadinsul defecte și lacune, abia am putea dibui pe ici și colea foarte ușoare și neînsemnate scăpări din vedere, asupra căroră d-sa mereu revine cu completări și adause. D. Hasdeu lucrează la ea încet, și bine face; lucrează cu prudența cuvenită când are omul a purta cu sine un aparat de erudițiune atât de greu și atât de complex.

Și totuși până acum nu i se poate imputa că n-a mers așa de repede ca alte mari lucrări de natură analogă, executate prin țările culte ale Apusului. Pe acolo însă lexicografii de azi n-au decât a secera, a aduna în mănunchi sau cel mult a prăși în holdele literare semănate de secoli de cătră predecesorii lor. Colegul nostru, putem zice, urmând aceeași imagine, că trage brazda și despică ogor în țelină. El însuși v-a explicat mai cu de-amănuntul cum și-a croit răzoarele, cum își destupă rădăcinile și cum, lucrând mereu în trudă, îi răsar în preajmă miile de prețioase floricele ale vechii noastre limbe, pe cari niciodată el nu se îndură a le lepăda în laturi. Să-i mulțumim dar pentru a sa tot așa de vârtoasă cât și delicată muncă; să-i urăm pe timp îndelungat aceeași tărie, aceeași stăruință, și totdeodată să-i șoptim la ureche că, și noi de aici și publicul de afară, suntem nerăbdători de a ne folosi cât mai iute de mândra-i lucrare, suntem doritori a-l vedea întețindu-și vârtutea și agerimea spre a ne da curând cât mai mult rod se va putea…”