Eu am fost sosia lui Nicolae Ceausescu!

Eu am fost sosia lui Nicolae Ceausescu! de Viorel Patrichi

Convorbire cu col.(r) Dumitru Burlan

"Erai militar și trebuia sa execuți ordinul"

Domnule colonel, faceți dezvăluiri uneori incomode pentru cei vizați. Nu va temeți?

Adevărul supara de multe ori. Poate ca i-am necăjit pe unii colegi sau pe foștii șefi, dar am dorit totdeauna sa prezint realitatea, așa cum am cunoscut-o. Revin și ii rog pe cei care considera ca nu spun adevărul sa ceara un drept la replica redacției Lumea Magazin. Pe la sfârșitul lunii octombrie 2001, am primit un telefon la ora 4 dimineața. Cel de la capătul firului nu s-a prezentat. "Mitica, ce faci, ma?" "Bine, mulțumesc." "Securist nenorocit!" și au început sa curgă injurii pe care hârtia nu le suporta. Individul a revenit după doua săptămâni, pe la ora 18.30. Iar: "securistule, nenorocitule!" Eu nu ma dezic de profesia pe care am avut-o, fiindcă nu am făcut nici un lucru de care să-mi fie rușine. I-am propus sa ne întâlnim. A zis sa vin în fata Secției de Politie nr. 15, ca va fi într-o Dacie alba, nr. 1-B-3313. M-am dus, l-am așteptat un sfert de ora, după care am plecat spre casa. Recent, l-am reîntâlnit în Piața Dorobanți pe generalul Iulian Vlad. Ieșea din magazinul "Nic". L-am salutat și l-am întrebat din nou daca ma recunoaște. Mi-a spus ca, data fiind poziția pe care o deținea înainte de 1989, nu avea cum să-i știe pe toți ofițerii din aparat. I-am reamintit ca ne-am plimbat, cu doi ani în urma, vreo trei ore prin preajma locuinței sale. "Aaa! Acum mi-aduc aminte de dumneata. Mai ales ca, în ultimul timp, multi colegi mi-au adus copii xerox după interviurile acordate revistei Lumea Magazin." Mi-a zis ca nu-și amintește ca eu să-i fi dat vreun număr de telefon. "Cum de afirmi dumneata ca as fi vrut sa te trimit la moarte?" "Asa a fost, domnule general! Daca nu ma orientam în acel moment și ascultam de ordinul dvs., acum eram mort!" "Draga, dumneata erai militar și trebuia sa execuți ordinul primit." "Este adevărat, dar în momentele acelea de confuzie și haos, create după fuga lui Nicolae Ceaușescu, am considerat ca trebuie sa cântăresc bine ordinele pe care le primesc. Am argumentat ca nu stiu locul adăpostului de care ati vorbit și i-am recomandat pe cei doi colegi care ar fi putut cunoaște așa ceva." "Dar dumneata cum ai îndrăznit să-i trimiți pe cei doi la moarte?" "Nici vorba ca eu să-i trimit la moarte! Eram sigur ca și ei v-ar fi spus același lucru: ca la reședința lui Nicolae Ceaușescu nu puteau fi teroriști băgați în adăpost."

Iulian Vlad făcea joc dublu de la început?

Consider ca generalul Vlad devenise executant al unui ordin al generalului Neagoe, care, desi era arestat, mai putea inca sa dispună asemenea "masuri". După concepția generalului Vlad, în acele împrejurări, eu ar fi trebuit sa execut orice ordin, chiar daca ar fi trebuit sa trag în manifestanți. I-am reamintit ca acolo erau mai multi oameni, dintre care unii mai trăiesc (Montanu, Lupoi) și pot confirma cele spuse de mine. Generalul Vlad a fost condamnat, a făcut pușcărie și a fost eliberat pentru limita de vârstă. L-a elogiat pe Mihai Valeriu, "un mare revoluționar" care l-a susținut la proces. Am rămas uluit. "De când il cunoașteți pe Mihai Valeriu, domnule general?" "Din timpul evenimentelor din decembrie 1989." I-am povestit exact ce am relatat pentru revista Lumea Magazin în ianuarie 2002.

Generalul a recunoscut ca eu aveam dreptate în ce-l privește pe "marele revoluționar".

Duplicitatea în evenimentele din 1989, lipsa de profesionalism în evaluarea situației operative din acele momente l-au caracterizat pe generalul Vlad atunci. "Generalii Vlad Iulian, Gian Bucurescu și alții nu au avut maturitatea politica și experienta muncii de securitate, fiind proveniți din serviciile de învățământ, apreciază generalul Ionel Gal în lucrarea "Rațiune și represiune în Ministerul de Interne 1965-1989". (.) Orice manifestare de nemulțumire sau de protest fata de stările negative era înăbușită cu brutalitate. Tudor Postelnicu și echipa de generali, inclusiv generalul Vlad Iulian, nu au avut discernământul politic necesar pentru a face diferența dintre cei nemulțumiți de mizeria sociala și elementele politice adverse sau ostile regimului politic. (.) Poziția și coabitarea generalului Vlad Iulian, adjunct al sefului Securității Statului, deci mana dreapta a lui Tudor Postelnicu și apoi ministru secretar de stat, care a coordonat activitatea Securității peste doua decenii, raman o enigma, un mister. Era un ofițer cu o cultura formata, manierat în relațiile cu colegii și colaboratorii. Principalele sale neajunsuri au fost insa frica, lipsa unei poziții ferme fata de stările abuzive și masurile ilegale; conștient de multe stări negative, nu a avut curajul sa acționeze, situându-se în multe cazuri într-o poziție oscilanta și duplicitara.

Tovarăși, comanda la Atodiroaie! Eu ma duc sa ma culc.

Colonelul Paul Pasarin afirma pe unde poate ca a fost seful Serviciului de contrainformații al lui Nicolae Ceaușescu și ca ar fi copt o lovitura de stat. Este adevărat?

Sa fim serioși! Nu a existat în Direcția a V-a un asemenea serviciu. La asigurarea securității președintelui contribuia tot aparatul de securitate, pe toate liniile de munca, inclusiv contraspionaj, acesta fiind calificat drept sarcina prioritara și misiune fundamentala a Securității. In câțiva ani de activitate în aceasta unitate nu poți sa ajungi la performanta afișată de colonelul Pasarin, care pretinde ca a cunoscut toate problemele care il vizau pe Nicolae Ceaușescu.

Si totuși, cine a condus dispozitivul de reprimare a revoluției din 22 decembrie 1989? Am alta viziune asupra evenimentelor și pot oferi detalii inedite. Masurile de securitate se luau tot timpul, cu orice ocazie, de către garda apropiata lui Nicolae Ceaușescu, formata din escorta președintelui, garda Comitetului Central, a Consiliului de Stat, a Palatului Victoria, deci oamenii din Direcția a V-a; urmau salariații secțiilor de miliție de la Capitala, Circa 1, Circa 2; veneau apoi trupele de securitate, conduse de generalul Ghiță; se adăugau trupele de la Ministerul Apărării Naționale, de la Școală din Băneasa, gărzile patriotice, cu uniforme sau în civil.

Pe 21 decembrie 1989, pe la orele 19.30, am ieșit pe Onești spre Sala Dalles sa vad ce se întâmplă. Eu aveam în grija casa lui Nicolae Ceaușescu ("obiectivul"), sectorul de reprezentare și clădirea CC. I-am zis colegului Ilie Badea ca ies sa vad care-i situația. Am intrat în restaurantul "Bulevard". Mă-ntampina Cezar, seful restaurantului. "Sa va dau un whisky, tovarășu' colonel!" "Știi ca nu beau. Fă-mi un ceai cu multa lămâie și cu miere." Eram răcit. "Am vrut sa le dau soldaților de-aci niște biscuiți Eugenia, le-am făcut și-o oala de ceai. Stau, saracii, de-atâta timp și nu le da nimeni nimic. Mi-a fost mila de ei. N-au vrut sa mănânce, ca tovarășul maior le-a interzis sa ia ceva de mâncare sau de băut, ca sa nu-i otrăvim."

Diversiunea "Securitatea contra Armatei" deja funcționa?

Sigur. I-am zis să-l cheme pe maior. A venit maiorul respectiv, m-am prezentat. "Le-ați ordonat soldaților sa nu mănânce. Lăsați-i sa bea măcar un ceai, domnule. Nu-i vedeți cum arata?" La insistentele mele, a acceptat. Am plecat la sectorul de reprezentare. Pe la orele 22.00, am revenit la Direcția a V-a. La 22.30, mi-am anunțat colegul ca ies din nou. La 23.10, în fata intrării B de la CC, acolo unde erau niște brazi argintii (scoși după 1990), au început sa se strângă generalii Vasile Milea, Iulian Vlad, Gian Bucurescu și Neagoe, Tudor Postelnicu și Andruta Ceaușescu, Parcalabescu de la gărzi patriotice, generalul de la Miliția Capitalei, Toma de la UTC și alții. M-am băgat și eu în spatele generalului Neagoe. De ce i-a adunat în strada nu stiu. Milea ia cuvântul. "Tovarăși, v-am convocat aici pe toți. Vedeți în ce situație ne aflam. Pentru o coordonare a tuturor forțelor care participa în zona CC, Sala Palatului, Sala Dalles, este bine ca toate forțele sa se subordoneze unui singur comandant. M-am gândit să-l numim la comanda acestui dispozitiv pe maiorul Atodiroaie." Când am auzit de acest nume necunoscut (care acum e general), am zis ca totul e pierdut. Am plecat la birou și i-am spus maiorului Badea: "Ilie, s-a dus dracului șandramaua! Eu ma duc sa ma culc."

Același lucru l-a spus și Stefan Andrei: "In noaptea de 21 decembrie, eu m-am culcat". Se trăgea cu tunul. Va mai prindea somnul în acele condiții?

Vorba vine. Totul era făcut cu buna știință. A ieșit maiorul Badea pe-afară. Eu m-am întins pe patul din birou. După o jumătate de ora am vrut sa ies, dar usa era închisă pe dinafara. așa era la noi: nu aveai voie sa te izolezi cu cineva înăuntru. Am sunat după Ilie peste tot. Au dat de el și a venit. "Am crezut ca va culcați." "Ba, eu puteam sa dorm cu împușcăturile astea?" "Aveți dreptate, s-a dus dracului șandramaua."

Generalul Militaru l-a omorât pe Trosca.

Armata a început sa traga după ce a intrat TIR-ul în militari la Intercontinental, diversiune despre care am mai vorbit. Pana dimineață s-a spălat sângele, s-a făcut curat.

Pe 22 decembrie, la ora 16.00, eram la sectorul de reprezentare. Burciu de la gospodăria de partid a primit telefon sa duca la CC apa și sandviciuri pentru noua conducere. Eu i-am luat pe cei doi ospătari ai lui Ceaușescu, pe Lie și pe Aurel, și m-am dus cu alimentele. Mi se părea normal. Când am ajuns la Cina, șoferul Robescu a rămas acolo, eu cu Lie am luat lada cu apa, iar Aurel ducea sacoșă cu sandviciurile. Ne-am dus prin mulțime spre intrarea principala a CC, iar Aurel s-a dus spre intrarea B, a intrat în sediul CC, a mers la etajul 1. Pe culoar s-a întâlnit cu colonelul Lăzărescu, cel care răspundea de amplificarea lui Ceaușescu. "Ce-i cu tine aici, Aurele?" "Tovarășu' colonel, tovarășu' Burciu a primit un telefon sa ducem apa și sandviciurile pentru tovarășu' Iliescu, ca așa s-a zis." "Ba, du-te la Ciobanu să-ți dea și ție legitimație de revoluționar, ca sa nu se ia cineva de tine." S-a dus la Ciobanu, dar nu mai avea legitimații de revoluționar. "Vino peste o ora, că-mi mai aduce." Eu consideram ceva normal sa i se duca lui Ion Iliescu de mâncare, ma obișnuisem cu ideea înlocuirii inca din 3 decembrie.

I-ați cunoscut pe comandanții trupelor USLA?

Da. I-am cunoscut pe colonelul Ardeleanu, pe locotenent-colonelul Trosca, pe Cernat. Când venea Arafat în tara, ii plăcea sa stea la vila T16 (din strada Turgheniev). Din punct de vedere contrainformativ, eu ma ocupam și de acele vile. Tot personalul care-l deservea pe Arafat era în subordinea mea. Ardeleanu și Trosca ma întrebau întotdeauna daca sunt probleme.

Acolo s-a întâlnit Arafat cu Carlos Șacalul?

Niciodată nu s-a întâlnit Arafat cu Șacalul pe teritoriul României. Eu așa stiu.

Cum explicați sfârșitul tragic al lui Trosca?

Moartea lui Trosca se datorează generalului Nicolae Militaru. In vara lui 1990, m-am întâlnit cu Militaru și m-am luat de dansul. Trosca a lucrat la Contrainformații militare și el l-a depistat pe generalul Militaru ca agent KGB. El l-a dat pe linie moarta pe Militaru. Trosca era un foarte bun profesionist, locțiitor al colonelului Ardeleanu. Avea cultura și pregătire foarte bune. "Nu eu l-am omorât pe Trosca", mi-a zis Militaru. "Cine l-a chemat la Ministerul Apărării Naționale sa va apere? Nu dvs.?" Blindatele cu care s-a dus Trosca la MApN erau niște cutii de tabla chioara, în care încăpeau doar patru persoane. Sa chemi la minister aceste cutii pentru apărare, când acolo erau tancuri și tunuri?! O singura ghiulea de tun l-a făcut praf pe Trosca. Militaru i-a plătit polița cu vârf și îndesat. Ofițerii din Direcția a IV-a de contrainformații militare, care au lucrat la dosarul lui Militaru zis "Corbul", trăiesc. Colonelul Enachescu făcea parte din Direcția a IV-a și răspundea de Direcția a V-a. El cu maiorul Ciocan ne supravegheau pe noi, toată direcția (650 de cadre).

Oamenii lui Cercel.

Mihai Iacob a lucrat la Direcția a V-a? Este același Iacob care a fugit la Londra pe timpul lui Pacepa?

Nu stiu. Nimeni nu intra în obiectiv (casa lui Ceaușescu) fara avizul meu. Cu excepția nomenclaturii.

Cine-i selecta pe ziariștii care mergeau cu Nicolae Ceaușescu? Direcția a V-a. Va rog sa nu-i dați numele ofițerului care se ocupa de ziariști. Înaintea lui se ocupa căpitanul Cercel. Ziariștii trebuia sa aibă dosarele bune și sa fie buni meseriași. Unii dintre ei erau îmbrăcați așa de modest, ca ți-era mila de ei. Cam 70% lucrează și azi în presa. Ii vad la televizor. Nici un ziarist nu primea grade, dar informatori aveam în presa. Ati cunoscut un informator cu numele "Bombonel", de care amintește și Ticu Dumitrescu?

Nu. De "Frumosu" am auzit și de alții.

Viorel Patrichi

SFÂRȘIT