Învarta-te Bob mazare basme japoneze scurte

ÎNVÂRTE-TE, BOB DE MAZĂRE !

Trăiau odată un moș cu baba lui. Într-o dimineață, cei doi bătrâni se apucară să deretice prin casă. Baba mătura odaia, iar moșul bucătăria. Tot mâturând el așa, moșul găsi într-un ungher un bob de mazăre și tare se mai bucură :

„Babo, uite ce-am găsit,

Bob de mazăre-aurit !

Pe câmp dacă-l vom sădi,

Boabe multe-om dobândi ;

În piuă le-om macină

Și făină vom mânca."

Se sfătuiră ei cum să facă și să dreagă, dar bobul de mazăre lunecă printre degetele unchiașului, căzu pe podeaua de lut și prinse să se rostogolească. Se rostogoli, se rostogoli și nimeri într-o bortă de șoarece.

- Prinde-l, nu-l lăsa ! striga moșul supărat. Ia te uită ce nenorocire ! Numai ce-am găsit și noi un bob de mazăre, rotunjor și dulce, iar el, afurisitul, s-a dus învârtin-du-se... Babo, dă-mi toporul ! «

Scos din sărite, moșneagul făcea o gălăgie nemaipomenită, înșfacă toporul, lărgi cât putu gaura de șoarece, apoi coborî fără zăbavă în vizuina 'aceea. Merse el ce merse, până se pomeni în adâiicul pământului. Porni mai departe, cintând cât îl ținea gura :

„Bob de mazăre-aurit, Unde te-ai rostogolit ? Prin ce loc oi fi ajuns, Unde mi te-oi fi ascuns ?"

Deodată, văzu la marginea drumului un Gigio-sama de piatră.

- Gigio-sama, nu cumva ai văzut bobul meu de mazăre ? întrebă unchiasul.

- De văzut, l-am văzut, eu, însă uite care-i păcatul... L-am ridicat de jos, l-am fiert și l-am mâncat, răspunse Gigio-sama.

- Ha-ha-ha ! Va să zică, așa s-a întâmplat ! Atunci ce să mai vorbim... L-ai mâncat, să-ți fie de bine. Eu mă întorc acasă.

Moșul dădu să pornească spre casă, lăsându-se păgubaș, Lui Gigio i se făcu milă de el :

- Stai nițel, moșule. Nu te las să pleci cu mina goală.

- Și ce-ai putea tu să-mi dai ?

- Un sfat bun : mergi înainte pe drumul ăsta, până dai de niște sioogi2 roșii. Acolo a o gospodărie de șoareci. Șoarecii tocmai se pregătesc de nuntă, pisează orezul în piulițe. Tu dă-le o mână de ajutor. Apoi pleacă mai departe, până dai de niște sioogi negre. Acolo e bârlogul dracilor. 6 să-i găsești jucând arșice. Cântă de trei ori ca un cocoș, iar dracii o vor lua la fugă, și toți banii lor îți vor rămâne ție.

Moșul îi mulțumi pentru sfat și porni la drum. Merse înainte până ce văzu niște sioogi roșii.

- Sioogi - uși glisante combinate din hârtie, ca și fusuma.

- Acasă-s gospodarii ? strigă unchiașul. Șoricioaica-mireasă, îmbrăcată iri rochie de nuntă ieși

și întrebă :

- Ce vânt te-aduce pe la noi, moșule ?

- Am auzit că faceți nuntă și am venit să vă dau o mină de ajutor la pisatul orezului.

- Păi ai picat tocmai bine, avem mare nevoie de ajutor. Hai înăuntru, moșule !

În casă, totul era rânduit cum nu se poate mai frumos. Tn cea dinții odaie se aflau sobițe de bronz, iar pe niște măsuțe roșii, o mulțime de castronașe roșii, lăcuite. Odaia a doua era plină cu halate de mătase. Erau atât de multe halate, că nici nu le puteai număra, în cea de-a treia încăpere se aflau puzderie de șoareci care pisau orez în piulițe de aur curat, cântând de zor :

„Pisălogul saltă, bate,

Măcinăm pe săturate !

Dar când miaună pisica.

Pe toți ne alungă frica...

Macină de zor, mireasă; Fără preget și voioasă, Că ai mire ca un soare » Și-i stăpân peste hambare l"

Moșul luă o piuliță și începu să piseze, își făcea treaba cu spor și cu îndemânare. Șoarecii se bucurară grozav și-i dăruiră două halate de mătase roșie.

Unchiașul luă darurile, le mulțumi șoarecilor și porni mai departe, către adâncurile împărăției subpământene. Merse ce merse, până dădu de niște șioogi negre. De după ele răsuna ciocnetul arșicelor și se auzea zdrăngănit de strune. Pasămite, dracii jucau arșice și se veseleau. Moșul se ascunse în podul grajdului, ca să nu-l zărească tartorii. Când se făcu noapte târzie, luă vânturătoarea și

Începu să bocăne și să troncăne, făcând o larmă zitoare. Apoi strigă din răsputeri, aidoma cocoșului l

- Cucuriguuu ! -Dracii înlemniră :

- Fraților, nu mai e mult până la ziuă ! Asta a fost primul cântat al cocoșilor.

Moșul mai așteptă puțin, apoi începu din nou să hodorogească vânturătoarea și să cânte cucurigu.

- Valeu, iacă-tă și-^al doilea cântat ! se speriară dracii.' Moșul nu mai zăbovi mult și porni iar tărăboiul, stri-

glnd din răsputeri cucurigu. Dracii o sfecliră de-a binelea :

- Auziți, au cântat cocoșii a treia oară ! Ne-am luat cu jocul și am întârziat prea mult. Să fugim !

Lăsară banii și se puseră pe goană, care încotro. Iar moșul coborî tiptil din pod, luă banii și porni îndărăt spre casă.

Tare bucuroși erau moșul și baba ! Lepădară de pe ei veșmintele cele vechi și prăpădite și îmbrăcară halatele

- Acasă sunteți ? Am venit să vă cer niscai tăciuni, s;i ații, focul.

Se uită din prag și rămase înmărmurită :- Să vezi și să nu crezi ! De unde atâta bogăție în c;v>a voastră ?

Moșul îi povesti tot, cum a fost :

- Uite-așa și-așa... Ne-am pricopsit cu o mulțime

- Simt cum mă cuprinde pizma, spuse vecina. Mare noroc pe voi ! Dau fuga acasă să-l trimit și pe moșul meu în gaura de șoarece

Alergă acasă cât o țineau picioarele și se apucă să măture prin odaie. Bărbatului îi porunci să măture bucătăria. Dar cu toată străduința lui, acesta nu găsi nici un bob de mazăre.

- Babo, spuse omul în cele din urmă, adu un bob de mazăre din sac.

Bătrâna aduse bobul și unchiașul îl aruncă în borta de șoarece, își croi apoi drum cu toporul și nimeri sub pământ. Merse el ce merse și, întocmai cum i se povestise, îl întâlni la marginea drumului pe Gigio-sama de piatră. Moșul îl întrebă :

- N-ai văzut cumva bobul meu de mazăre ? S-a rostogolit pe-aici.

- De văzut l-am văzut eu, dar m-au înpins păcatele să-l iau de jos și să-l mănânc.

- Nemernicule ! se oțărî la el moșul cel lacom. Cum ai îndrăznit să înfuleci un bob de mazăre străin ? ! Auzi colo, bunătate de bob ! Cum o să răscumperi acuma paguba care mi-ai f ăcut-o ? Să-mi dai repede în schimb un maldăr de halate de mătase și un poloboc de bani !

Gigio-sama se posomori, dar îi dete și lui povața cunoscută. Moșul cel lacom porni mai departe cântând : „Bob de mazăre-ndrăcit, Unde te-ai rostogolit ? Hoțule. să-mi dai în loc Aur mult, un poloboc !"

Curând ajunse la șioogile cele roșii. Din casă se auzea întru-una : „Poc-poc-poc !". Șoarecii pisau grăunțe în piulițele de aur, cântând cât îi ținea gura :

„Pisălogul saltă, bate,

măcinăm pe săturate !

Dar când miaună pisica,

Pe toți ne alungă frica...*

Moșneagul cel lacom intră în casa șoarecilor și văzu acolo comori nemaiântâlnite. Peste tot atârnau halate de mătase roșie, pe măsuțe roșii se aflau mulțime de castro-nașe roșii, lăcuite, grămezi de bani zăceau prin colțuri. jyâoșuiui i se aprinseră ochii de poftă. „Cum aș face să pun mina pe toate aceste avuții ? se întrebă el. Ia stai, păi e foarte simplu ! N-am decât să miaun ca pisica!", Și începu să miaune din răsputeri :

- Miaaauu ! Miorlaaau !

Deodată se stinseră toate luminile din casa șoarecilor. Se făct! un întuneric de-ți vârai degetele în ochi. Pieriseră ca prin minune și casa și șoarecii. Moșneagul dibuia cu miinile în jur, ca orbii, își urmă drumul așa, pe pipăite, și după ce merse un timp, în calea lui luci o iuminiță și văzu șioogile cele negre. Dincolo de ele zor-nâiau arșicele. Moșul se uită printr-o crăpătură și-i văzu pe draci jucând de mama focului, cu grămada de bani între ei. -..Înseamnă că arătarea aia de piatră nu m-a mințit", își zise lacomul unchias. Și pe furiș, să nu-l simtă încornorații, se sui în pod. cocoțându-se pe-o grindă.

Se făcu miezul nopții. „Cred că a sosit clipa !" gândi moșii!. Luă vânturătoarea și începu să facă tărăboi. Apoi s t ri «ă tare de tot:

- Hei, împielițaților, a cântat cocoșul întâia oară ! Dracii rămaseră încremeniți :

- Ce-o mai fi și asta ?

„Merge bine treaba !" își zise unchiașul, mulțumit. Și strigă iarăși, cât putu de tare :

- Al doilea cântat al cocoșilor !

Dracii se holbară nedumeriți, unii la alții :

- Ați auzit ? Iar strigă cineva !

Moșul o luase razna de tot. „Trebuie să-i sperii zdravăn, c:-i. s-o ia la sănătoasa" se gândi el. Și răcni asurzitor :

- Hei, voi de-acolo ! A cântat cocoșul a treia oară ! r- Al cui o fi glasul ăsta ? se mirară dracii.

- Păi și noaptea trecută ne-a păcălit cineva, făcând pe cocoșul, și ne-a luat toți bănișorii !

- Se vede că nu i-au ajuns dacă a venit iar...

- Puneți mina pe el ! Ciomăgiți-l !

Moșul cel lacom se sperie și lunecă de pe grinda podului, gata să cadă îri mijlocul dracilor. Dar se agăță cu nasul de un cui și rămase spânzurat, dând din picioare. Cu toate că era mort de frică, îl apucă râsul : „Ha-ha-ha ! Ile-he-he !". Tartorii se înfuriară și mai tare :

- Moșneag blestemat, stai că-ți arătăm noi ție !

- Tu ne-ai furat banii, hoțomanule !

Și năpustindu-se asupra lui cu bâtele, îl chelfăniră tare de tot, până-l umplură de sânge. Moșneagul scăpă cu mare greutate din ghearele lor și porni plângând și văicărindu-se către borta de șoarece, să iasă la lumină.

Baba, care se uita în gaură, se bucură nespus :

- Bărbățelul meu se întoarce în halat roșu și cântă vesel nevoie-mare ! Nu mai vreau să umblu în zdrențe !

Zicând acestea, lepădă hainele cele vechi și le aruncă

În foc.

Așa se încheie povestea.

Vă doresc fericire ! Vă doresc fericire !

..................

1 Gigio - zeu, budist, personaj îndrăgit al poveștilor japoneze. Se consideră protectorul copiilor și călătorilor. Statuia iui de piatră e așezată adesea lângă drum. Sama - termen de reverență care însoțește numele de oameni.