Legende povestite despre Vlad Țepeș

Legendele slave despre Vlad Țepeș au fost culese la sfârșitul secolului al XV-lea, după moartea acestuia, într-un manuscris intitulat „Skazanie o Drakule voevode“ („Povestire despre Dracula voievod“), transcris de un autor care s-a semnat „păcătosul Efrosin”.

1. Cum au tratat solii otomani care nu și-au scos fesurile

Prima legendă prezentată de autorul „Povestirilor despre Dracula voievod” este cea a solilor otomani care s-au înfățișat lui Vlad Țepeș, fără a-și scoate fesurile de pe cap. Solii i-au spus lui Vlad Țepeș că aceasta este tradiția lor, iar voievodul, răspunzându-le că vrea să o întărească, a poruncit ca fesurile turcilor să fie fixate cu câte un cui, bătut direct în cap. “Mergeți și spuneți stăpânului vostru că el este obișnuit să sufere asemenea necinste din partea voastră, noi însă nu suntem”, le-ar fi spus Țepeș solilor, potrivit autoarei volumului “Cartea cronicilor (texte antologate și commentate de Elvira Sorohan)”, publicat de Editura Junimea, Iași, 1986.

2. Sultanul s-a temut de neînfricarea lui Dracula

O altă legendă arată cum l-a înfiorat Vlad Țepeș pe sultanul venit să îl pedepsească pentru modul în care i-a tratat solii. Sultanul ar fi adunat o oaste mare, spune povestea, și a invadat Țara Românească. Vlad Țepeș a atacat noaptea tabăra otomană, însă având oșteni mai puțini decât dușmanii a fost nevoit să se întoarcă. Le-ar fi spus însă ostașilor săi: „Cine vrea să se gândească la moarte, acela să nu meargă cu mine, ci să rămână aci!”, iar sultanul aflând acestea s-a temut de curajul lui Dracula și a renunțat să continue invazia, scrie cercetătorul Ștefan Andreescu, autor al volumului „Vlad Țepeș (Dracula), între legendă și adevăr istoric” (Editura Enciclopedică).

3. Vâna șoareci în temniță pentru a-i trage în țeapă

O altă relatare a autorului Povestirilor despre Dracula vorbește despre faptul că în vremea în care a stat în temniță din ordinul regelui Matia „nu și-a lăsat obiceiul său cel rău”, drept care vâna șoareci și punea să i se cumpere păsări la târg, pe aceste animale satisfăcându-și pofta de a chinui. Altă îndeletnicire din aceeași perioadă a faimosului Țepeș ar fi fost aceea că „a învățat să coasă și cu aceasta se hrănea în temniță”, se arată în volumul „Vlad Țepeș (Dracula), între legendă și adevăr istoric”.

4. Cana de aur pe care nimeni nu îndrăznea să o fure

O altă anecdotă despre Dracula descrie cruzimea cu care îi trata pe cei care încălcau legea. Nimeni nu mai avea curaj să mai fure, de teama de a fi tras în țeapă. Vlad Țepeș ar fi dat poruncă să fie așezată o cupă mare de aur lângă o fântână vestită și oricine să poată bea cu ea. Nimeni nu a îndrăznit să fure acel pocal, spune legenda, citată în volumul „Vlad Țepeș (Dracula), între legendă și adevăr istoric” și, în varianta românească, de autoarea “Cărții Cronicilor”.

5. A ars de vii săracii și leneșii din țară

O legendă despre Vlad Țepeș, prezentată atât de autorii povestirilor slave, cât și într-o variantă românească, spune că domnitorul, supărat de numărul mare al „leneșilor”, ar fi poruncit să să se adune din toată țara, la curtea sa, toți bătrânii, bolnavii și săracii. A poruncit ca aceștia să fie introduși într-o casă mare, în care au fost ospătați. „Traseră calicii un pui de chef de se duse pomina. Mâncară și băură cu lăcomie. Cei mai mulți se îmbătară de dădeau pe brânci. Tocmai când li se amestecară limbile și nu se mai înțelegeau între dânșii, se pomeniră cu foc din patru părți. Vodă poruncise slujitorilor să puie foc casei. Dară năvală la porți ca să iasă, însă porțile erau zăvorâte. Focul înainta, vâlvoarea se ridica în sus ca niște zmei înflăcărați. Țipete, chiote, vaiete ieșeau din gurile tuturor cerșetorilor închiși acolo. Când se potoli focul nu mai era suflet de om viu”, se arăta în varianta românească a povestirii slave. Vlad Țepeș și-ar fi justificat astfel față de boierii săi gestul: „Să știți că am făcut așa, mai întâi ca să nu mai fie povară altor oameni și nimeni să nu mai fie sărac în țara mea, ci toți bogați. În al doilea rând, i-am slobozit ca să nu mai sufere nimeni dintre ei pe această lume de sărăcie sau de vreo neputință”, conform lui Ștefan Andreescu, autor al volumului „Vlad Țepeș (Dracula), între legendă și adevăr istoric” (Editura Enciclopedică).

6. A tras în țeapă un boier care nu suporta mirosul cadavrelor

„Odată se ospăta sub trupurile oamenilor morți, care erau puși în țeapă, mulțime mare, împrejurul mesei lui. Iar el mânca în mijlocul lor și cu aceasta se desfăta. Dar o slugă a lui pe care o așeza în fața lui ca să mănânce, nu a mai putut să îndure mirosul acela și și-a astupat nasul și a plecat capul într-o parte. El a întrebat-o: „De ce faci așa?”. Sluga i-a răspuns: „Stăpâne, nu pot să sufăr putoarea asta”. Draculea a poruncit îndată ca să-l pună în țeapă, zicând: „Tu trebuie să trăiești acolo sus, pentru că putoarea nu poate să ajungă până la tine”, (SURSA: “Cartea cronicilor (texte antologate și commentate de Elvira Sorohan)”, Editura Junimea, Iași, 1986).

7. Solul lui Matias, cruțat de la moarte

“Altă dată a venit la dânsul un sol de la Mateiaș, craiul unguresc. Solul era boier mare și de neam din Polonia. Draculea i-a poruncit să stea cu el la masă în mijlocul leșurilor acelora. Și în fața lui era o țeavă foarte groasă și înaltă, aurită toată. Și Draculea a întrebat pe sol: „Spune-mi de ce am făcut țeapă aceasta așa?”. Iar solul acela s-a temut foarte tare și i-a zis: „Stăpâne, pare-mi-se că vreun boier mare a greșit înaintea ta și vrei să-i faci o moarte mai cu cinste decât altora”. Draculea zise: „Drept ai grăit. Ție ți-am făcut această țeapă”. Solul răspunse: „Stăpâne, dacă voi fi săvârșit ceva vrednic de moarte, fă ceea ce vrei, pentru că tu ești un judecător drept și nu ești tu vinovat de moartea mea, ci eu singur”. Draculea a izbucnit în râs și a zis: „Dacă nu mi-ai fi răspuns așa, cu adevărat ai fi fost în țeapa asta”. Și l-a cinstit foarte mult, umplându-l de daruri i-a dat drumul, zicând: „Tu într-adevăr poți să umbli în solie de la stăpânitorii cei mari, la alți stăpânitori mari, pentru că ești învățat de stăpânitorul tău cum să vorbești cu stăpânitorii cei mari. Alții însă să nu îndrăznească, ci mai întâi vor fi învățați cum să stea de vorba cu stăpânitorii cei mari”. (SURSA: “Cartea cronicilor (texte antologate și commentate de Elvira Sorohan)”, Editura Junimea, Iași, 1986).

8. Țeapa aurită pentru soli

“Astfel de obicei avea Draculea: Ori de unde venea la el un sol, de la împărat, sau de la rege și nu era îmbrăcat în chip ales și nu știa ce să răspundă la întrebările lui sucite, îl punea în țeapă zicându-i: „Nu sunt eu vinovat de moartea ta, ci sau stăpânul tău, sau tu însuți. Mie să nu-mi spui nimic rău. Dacă stăpânul tău, știindu-te cu minte puțină și neînvățat, te-a trimis la mine, la un stăpânitor înțelept, atunci stăpânul tău te-a omorât; iar dacă cumva ai îndrăznit tu însuți să vii, nefiind învățat, atunci tu însuți te-ai omorat”. Unui astfel de sol îi făcea o țeapă înaltă și aurită toată și îl punea în ea. Iar stăpânului îi scria aceste cuvinte prin alți oameni: „Să nu mai trimită la un stăpân prea înțelept în solie pe un om puțin la minte și neînvățat”. (SURSA: Cartea cronicilor (texte antologate și commentate de Elvira Sorohan), volum publicat de Editura Junimea, Iași, 1986)

9. A ucis un hoț care i-a intrat în curte

“Când regele l-a scos din temniță și l-a dus la Budin și i-a dat o casă în Pesta în fața Budinului și pe când încă nu fusese la rege, s-a întâmplat unui răufăcător să fugă în curtea lui și să se salveze. Dar au venit următorii și au început să-l caute și l-au găsit. Draculea însă s-a sculat și a luat sabia sa și a sărit din casă și a tăiat capul pristavului aceluia, care ținea pe răufăcător și a dat drumul răufăcătorului. Ceilalți însă au fugit și s-au dus la birău și i-au spus cele întâmplate. Iar birăul cu toți posadnicii s-a dus la rege ca să se plângă împotriva lui Draculea. Regele a trimis la el să-l întrebe: „De ce ai făcut un astfel de rău?”. Dar Draculea a răspuns astfel: „Nu am făcut nici un fel de rău, ci el singur s-a omorât. Oricine va pieri așa, dacă va năvăli în casa unui mare stăpânitor. Dacă acel birău ar fi venit la mine și mi s-ar fi înfățișat și eu aș fi găsit în casa mea pe acel răufăcător, sau l-aș fi predate, sau l-aș fi iertat de la moarte”. I-au spus aceasta regelui. Regele a început să râdă și să se mire din inimă de dânsul”. (SURSA: Cartea cronicilor (texte antologate și commentate de Elvira Sorohan), volum publicat de Editura Junimea, Iași, 1986)

10. A murit pentru că s-a deghizat în turc

“Sfârșitul lui a fost astfel: Trăia în Țara Muntenească și au venit asupra țării lui turcii și au început să jefuiască. El i-a atacat și turcii au început să fugă. Oastea lui Draculea a început să-i taie fără milă și i-a gonit. Iar Draculea de bucurie s-a suit pe un deal să vadă cum taie pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiați lui, s-a travestit ca turc și l-a lovit unul cu lancea. El, văzând că este omorât de către ai săi, îndată a ucis cu sabia sa pe cinci dintre ucigașii săi. Pe el însă l-au străpuns cu multe sulițe și astfel a fost omorât”. (SURSA: Cartea cronicilor (texte antologate și commentate de Elvira Sorohan), volum publicat de Editura Junimea, Iași, 1986). Despre autorul povestirilor slave nu au rămas alte informații în afara numelui. Efronim a prezentat 19 relatări, cele mai multe fiind anecdote, despre viața voievodului. Cel mai vechi manuscris al povestirilor slave datează din 1490 și provine de la mănăstirea rusă Chirilo Belozersc, potrivit cercetătorului Ștefan Andreescu, autor al volumului „Vlad Țepeș (Dracula), între legendă și adevăr istoric”, publicat de Editura Enciclopedică. „În ochii celor ce au redactat evenimentele întâmplate, Vlad Țepeș apare ca un personaj dornic de a instaura dreptatea absolută prin pedepsele capitale, în special trasul în țeapă. Acesta nu face distincție între români și străini atunci când simte nevoia de a-și impune punctul său de vedere față de anumite norme de conduită morală. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, istoricul rus Nikolai Karamzin era de părere că aceste povești ar putea fi considerate drept roman istoric, iar Vlad Țepeș ar fi un personaj de-a dreptul mitic, similar luptătorilor pentru dreptate din operele literare ale momentului”, se arată în Cartea cronicilor (texte antologate și commentate de Elvira Sorohan), volum publicat de Editura Junimea (Iași, 1986).

adevarul.ro

Femeia lenesa

Dracula a observat pe camp un taran ce purta o vesta prea scurta, asa ca l-a chemat si s-a interesat daca avea o sotie. Omul a raspuns afirmativ.
Ajuns la curte a dat ordin sa fie adusa in fata sa femeia si a intrebat-o cum isi petrece zilele. Femeia i-a raspuns ca spala, gateste si tese.
Tepes i-a aratat vesta sotului si a cerut sa fie trasa in teapa deoarece este si lenesa si mincinoasa. Cu toate ca taranul a protestat spunand ca este multumit de sotia sa, aceasta din urma a fost ucisa.
Vlad i-a dat o alta fata de sotie si a avertizat-o ca va avea aceeasi soarta cu prima daca nu munceste cum se cuvine.

Cana de aur

Vlad era cunoscut in general drept un conducator neinfricat, dar onest. Se spune ca era atat de sigur ca nici un hot nu ar fi indraznit sa-l infrunte stiind modul brutal in care ar fi fost pedepsit, incat a pus o cana de aur la fantana din centrul pietei din Targoviste.
Cana nu a fost niciodata furata, ramanand in locul unde a fost pusa de Vlad pe toata perioada domniei sale.

Exista variante conform carora mai multe astfel de cani au fost puse si la fantanile din afara oraselor, unde oamenii se opreau cel mai adesea din drumul lor. Nici acestea nu au fost vreodata furate cat timp a domnit Dracula!

Turbanele turcesti
Se presupune ca de-a lungul razboiului dintre Vlad si turci, acestia din urma au incercat de mai multe ori sa ajunga la un compromis care sa duca la incetarea luptelor.
De aceea au fost trimisi mai multi emisari pentru a trata cu Vlad. Dar cand au primit audienta la el, nu si-au scos acoparamintele de pe cap – asa cum era obiceiul in prezenta regelui Valahiei.
Vlad a fost furios, dar in loc sa-i traga in teapa, a dat ordin sa le fie fixate turbanele pe cap cu cuie, nemaiputand sa si le scoata.

Amanta
Vlad tinea o amanta pe una dintre strazile laturalnice ale Targovistei, iar femeia era innebunita de dragoste; ar fi facut orice pentru el.
Intr-o zi printul a venit la ea abatut si demoralizat, iar pentru a incerca sa-l inveseleasca, femeia l-a mintit ca este insarcinata cu copilul lui – desi stia cat de mult il deranja sa fie mintit.
Vlad a avertizat-o ca nu trebuie glumit cu un lucru asa de serios, dar ea s-a incapatanat in afirmatia sa.
Domnitorul a cerut apoi sa fie consultata de moasele cele mai pricepute din cetate, pentru a vedea daca este adevarat ca urma sa fie tata.
Cand a aflat ca nu va avea un mostenitor a fost atat de furios incat a spintecat-o pe femeie de la vintre pana sub sani si a lasat-o sa moara lent, in chinuri, expusa in centrul capitalei pentru a ilustra ce patesc mincinosii.

Vanzatorul strain
Un negustor din Ungaria vizita capitala (Targoviste), iar Vlad i-a ordonat sa-si lase vagonul cu aur in mijlocul strazii intr-o noapte, neincuiat si nepazit, pentru a demonstra ca poporul sau nu o sa fure din monede.
Cu toate acestea, dimineata au lipsit 160 de bucati dintr-un sac.
Vlad i-a spus negustorului:
-Mergi acum, iar la noapte vei avea aurul inapoi.
A dat ordin ca trupele sale sa rascoleasca orasul in cautarea hotului si a adaugat ca daca nu va fi gasit o sa se ocupe personal de problema si o sa distruga orasul.
Dracula a pus atunci aurul el insusi in vagor, din vistieria personala, adaugand un florint la suma initiala numarata de negustor.
A doua zi, omul a fost surprins sa descopere acest lucru si s-a prezentat in fata lui Vlad sa-i spuna ce a descoperit in acea dimineata.
Pana la acea ora, domnitorului ii fusese deja adus hotul si daduse ordin sa fie tras in teapa.
Dracula i-a raspuns oaspetelui sau:
-Mergi in pace acum, caci daca nu mi-ai fi spus de acea bucata de aur in plus, te-as fi tras in teapa alaturi de hotul ce te-a pagubit.

Arderea celor nenorocosi
Tepes s-a infuriat cu privire la cresterea numarului de invalizi, cersetori si trisori in regatul sau, fiind obsedat de ideea egalitatii. Toti trebuiau sa munceasca in egala masura, doar copiii fiind intretinuti.
A organizat o masa imbelsugata intr-una din cele mai mari sali din Targoviste, sub pretextul ca nu doreste ca cineva sa flamanzeasca in timpul domniei sale.
Oamenii au mancat si au baut toata noaptea, iar in cele din urma Vlad s-a infatisat el insusi inantea lor, intrebandu-i daca mai doresc ceva:
-Doriti sa fiti lipsiti de griji si nevoi?
Pacaliti de aceasta intrebare, marea majoritate s-a ridicat in picioare si a raspuns ca asta doreste. Sala a fost incuiata si i s-a dat foc, iar nimeni nu a supravietuit.
Vlad s-a justificat spunand ca a facut acest lucru pentru ca nimeni sa nu mai fie obligat sa le poarte de grija, din moment ce alegeau sa nu-si poarte singuri.

Masa cu domnitorul
In 1459, de ziua sfantului Bartolomeu, Vlad a adus 30.000 de negustori din cetatea Brasov pentru a fi trasi in teapa, ei fiind gasiti vinovati de diverse fapte (sprijinire a turcilor mai ales)
Pentru a se putea bucura cum se cuvine de eveniment, a poruncit sa i se aseze masa in vecinatatea locului unde avea loc executia si a invitat cativa boieri sa i se alature.
In timpul mesei a observat ca unul dintre ei isi tinea nasul pentru a evita mirosul provenit de la corpurile din jur si de la proaspetele cadavre intrate in putrefactie.
Vlad l-a tras el insusi in teapa, mai sus decat pe ceilalti, pentru a nu simti mirosul ce-i era neplacut!

Calugarii
Exista mai multe variante pentru aceasta poveste; una nemteasca si una ruseasca

Doi calugari l-au vizitat pe Vlad la palat, iar acesta din urma a vrut sa vada care le sunt reactiile cu privire la faptul ca tragea victimele de razboi in teapa, dupa ce locotenentii sai ii torturau pentru a-i face sa tradeze strategiile si planurile taberelor sultanului.
I-a condus mai intai prin temnita, apoi in curtea unde erau expuse cadavrele in diverse stadii de descompunere, pe langa muribunzii ce agonizau.
Cand le-a cerut opiniile, unul dintre calugari i-a raspuns:
– Ai fost ales de Dumnezeu pentru a pedepsi pe raufacatori!
Celalalt calugar a fost ingrozit de cele vazute si l-a condamnat pe domnitor pentru actiunile sale.
Conform variantei germane, Vlad l-ar fi tras in teapa pe cel de-al doilea calugar si l-ar fi rasplatit pe primul, dar varianta ruseasca sustine contrariul; Vlad l-ar fi pedepsit pe primul pentru ca nu a fost onest si l-ar fi felicitat pe cel de-al doilea pentru ca a avut curajul sa se exprima in fata sa urmandu-si inima, nu interesele personale.

vampiresrealm.wordpress.com