Opere Complete ~Henric al VI-lea
Aa
HENRIC AL VI-LEA, partea I
Regele Henric al Vi-lea
ducele de Gloucester, unchiul regelui și protector
Ducele de Bedford, unchiul regelui și regentul Franței
Thomas Beaufort, duce de Exeter, unchiul-mare al regelui
Henry Beaufort, unchiul mare al regelui, episcop de Winchester, mai târziu cardinal
John Beaufort, conte, apoi duce de Somerset
Riahard Plantagenet, fiul lui Richard, fost conte de Cambridge, mai târziu duce de York
Contele Warwick
Contele de Salisbury
Contele de Suffolk
Lord Talbot, apoi conte de Shrewsbury
John Talbot, fiul său
Edmund Mortimer, conte de March
Margareta, fiica lui Reignier, apoi soția regelui Henric al VI-lea
Sir John Fastolfe
Sir William Lucy
Sir William Glansdale
Sir Thomas Gargrave
Primarul Londrei
Woodvile, locotenentul Turnului
Vernon, din facțiunea de York (Roza Albă)
Basset, din facțiunea Lancaster (Roza Roșie)
Charles, principele și mai târziu regele Franței
Reignier, duce de Anjou și regele titular al Neapol-ului
Ducele de Bourgogne
Ducele de Alençon
Bastard d’Orléans
Guvernatorul Parisului
Maestrul tunar al Orléans-ului și fiul său
Generalul trupelor franceze din Bordeaux
Bătrânul păstor, tatăl Ioanei d’Arc
Contesa d’auvergne
Ioana d’arc (fecioara)
Lorzi; păzitori ai Turnului; heralzi, ofițeri; ostași; vestitori și oameni din suită; un sergent; un portar. Demoni, care apar Ioanei.
Acțiunea se petrece parte în Anglia, parte în Franța.
Mănăstirea Westminster. Marș funebru.
Catafalcul regelui Henric al V-lea[1] e înconjurat
solemn de ducii de Bedford, de Gloucester și de Exeter, de contele de Warwick, de episcopul de Winchester, de heralzi etc.
Bedford:
Să se-nveșmânte-n vălul nopții cerul![2]
Comete, voi, ce-mpărății surpați[3],
Rotiți a voastră coamă de cleștar[4]
Și biciuiți, din ceruri, stelele
Ce-au fost lui Henric piaza rea a morții –
Al cincilea din Henricii iluștri,
Din regii Angliei, cel mai măreț!
Gloucester:
Un rege mai puternic n-am avut.
Era sortit și demn să poruncească.
Rotind-o-n fulger, spada lui orbea
Și brațele de întindea, păreau
Mai lungi ca aripile de balaur
Și ochii la mânie-i scăpărau
Străfulgerări, că dușmanii fugeau
De parcă soare de amiaz-ardea
Și suliți le-nfigea încinse-n frunți…
Dar vorbele nu-i pot cuprinde fapta,
Căci brațul înălța doar ca să-nvingă.
Exeter:
Am îmbrăcat cernite haine, totuși,
în sânge doliul să ni-l purtăm[5],
Căci Henric este mort și nu-i vom da
Viață dacă-i vom păzi coșciugul…
Cu veghea noastră, noi sărbătorim
Ca robii-n ham, la carul de triumf,
Victoria umilitoare-a morții –
Noi, blestem să zvârlim acelor zodii
Ce gloria ne-au prăbușit-o-n pulberi?
Sau pe francezi să-i credem vrăjitori,
Care, speriați de dânsul, au umblat
Cu farmece[6] și moartea i-au adus[7]?
Winchester:
A fost alesul Domnului, ca rege…
Pentru francezi nici ziua judecății
Nu va putea fi mai spăimântătoare
Decât i-a-nfricoșat vederea lui.
Și Domnul oștilor l-a ocrotit[8]
Biserica nălțând fierbinte rugă.
Gloucester:
Biserica? De nu s-ar fi rugat
Atâta popii împotriva lui,
Poate că nu murea atât de iute[9].
Ha, știu, v-ar fi pe plac vrun prințișor
Pe care să-l struniți ca pe-un școlar.
Winchester:
Oricare ne-ar fi, Gloucester, gustul nostru,
Tu ești protector, tu vrei guvernarea,
Căci ți-e soția mândră și te ține
în jug[10], cum nu vrei să te țină Domnul,
Nici sfinții oameni ai bisericii.
Gloucester:
Domol! Tu știi că nu-ți prea place postul,
Iar în biserică de intri vrei
Prin rugi doar ca să scapi de vrun dușman.
Bedford:
Sfârșiți, sfârșiți cu cearta; stați cuminte:
Vom merge la altar… Heralzi, veniți,
în loc de aur, armele vom da
Prinos dumnezeirii, căci ne sunt
Zadarnice de când e Henric mort.
Acum ne vor veni tot ani de plângeri…
Copiii-n loc de lapte-or suge lacrimi
Și insula va fi un câmp de jale
Plin de femei rămase-a plânge morții…
Cer ajutorul umbrei tale, Henric!
Regatul ți-l ferește de discordii,
înfruntă-n luptă zodiile rele,
Să-ți licărească sufletul ca steaua
Lui Iuliu Cezar – și mai glorioasă…
(E întrerupt de intrarea unui purtător de vești.)
Vestitorul:
Cinstiți stăpâni și lorzi, sosesc din Franța
Și vă salut, dar triste vești v-aduc:
Despre prăpăduri, pierderi și omoruri…
Rouen, Guyenne, Reims, Orléans, Paris,
Gisors, Poitiers – pierdute toate sunt.
Bedford:
Spui asta față chiar cu leșul lui?
Vorbește-ncet, căci dac-aude Henric
De pierderea acestor mari orașe,
El o să sfarme plumbul[11] din cosciug[12].
Gloucester:
Pierdut Parisul? S-a predat Rouen-ul?!
Oh, dacă Henric s-ar scula din morți,
De groază, sufletul din nou și-ar da.
Exeter:
Dar cum se poate? Ce trădare-a fost?
Vestitorul:
N-a fost trădare… Nu… Dar ne-au lipsit
Și bani și oameni. Zvon e prin oștire
Că-ncurajați partide diferite
Și-n loc să vreți, uniți, să duceți lupta,
Voi vă certați și-alegeți generali:
Pe unul că lungește bătălia,
Pe altul c-ar zbura, dar n-are aripi,
Pe-al treilea că fără cheltuială,
Cu vorbe doar, ar fi să-ncheie pacea…
Trezește-te, noblețe-a Engliterii,
[1] Felul în care începe piesa constituie o legătură cu tetralogia Richard al II-lea, Henric al IV-lea, Partea I și a II-a și Henric al V-lea. Odată ce a dispărut mâna puternică a lui Henric al V-lea, englezii încep să piardă cuceririle acestuia în Franța. Scena de doliu din actul I simbolizează succesiunea rapidă de dezastre care se abat asupra Angliei. Tema piesei este pierderea Franței datorită Ioanei d’Arc și apoi soției lui Henric al VI-lea, Margareta de Anjou, cu care s-a căsătorit în 1444 și care apare în Henric al VI-lea, Partea a II-a.
[2] Scena este drapată în negru, cum se obișnuia în cazul tragediilor.
[3] O superstiție, obișnuită în epoca clasică și elizabetană, considera cometele ca anunțând evenimente extraordinare. Imaginea cosmică prevestește dezastrul care se va abate asupra Angliei.
[4] Coama (pletele) de cleștar a cometei e înlocuită acum de părul Meduzei care consta din șerpi. Imaginea pletelor de cleștar este inspirată din Metamorfozele lui Ovidiu, XV, 849-50.
[5] În sensul de a declara război francezilor.
[6] Cronicarul Hall relatează faptul că ducesa de Gloucester a plătit doi vraci să plăzmuiască o figurină de ceară reprezentându-l pe rege, care să fie apoi arsă cu încetul, conform practicilor vrăjitoriei, pentru a pricinui moartea regelui.
[7] Traducere modificată.
[8] Henric al V-lea este comparat aici cu David, ale cărui oști luptau pentru Dumnezeu.
[9] Aluzie la episcopul de Winchester, despre care se spunea că a făcut rugăciuni împotriva lui Henric al V-lea.
[10] Shakespeare anticipează aici rolul tragic al soției lui Gloucester în Henric al VI-lea, partea a II-a.
[11] Sicriul de plumb din interiorul sarcofagului.
[12] Traducere modificată.
Decărcați piesa de la atașamente
