Burlacul

Burlacul de Carly Phillips

PROLOG

Sunteți sănătoasă, doamnă Chandler. Și cardiograma și tensiunea arterială sunt normale. Nu e decât un caz nefericit de indigestie. Un antiacid, puțină odihnă, și ar trebui să vă simțiți bine. Doctorița își agăță stetoscopul de gât, notând încă ceva în tabel.

Sentimentul de ușurare alunecă prin trupul Rainei Chandler la fel de puternic ca durerea care o cuprinsese mai devreme. Senzația aceea înfiorătoare din piept și din braț o luase pe nepregătite. Cu toate că își pierduse soțul în urma unui atac de cord la vârsta de treizeci și șapte de ani, Raina nu privise niciodată cu detașare durerile apărute pe neașteptate. Devenise o persoană conștiincioasă în privința sănătății sale, atentă la greutatea ei, și începuse un program de exerciții care consta în plimbări pe jos în pas vioi, rutină pe care o respectase până în ziua de astăzi.

La primul puseu de durere, ea se repezise la telefon, apelându-l pe fiul ei cel mare. Nici măcar amintirile neplăcute, ale mirosurilor sterile și antiseptice din spital, sau griul depresiv al pereților nu o împiedicară să se îngrijească de sănătatea sa. Avea o misiune de îndeplinit înainte de a părăsi această lume.

Aruncă o privire către tânăra și atractiva doctoriță care o întâmpinase la Camera de urgențe. Orice femeie cu o înfățișare plăcută în ținuta verde monotonă de spital avea potențial.

— Ești nouă în oraș, nu-i așa? Dar Raina știa răspunsul înainte ca cealaltă să încuviințeze.

Cunoștea pe toată lumea din Yorkshire Falls, cu o populație de 1723 de persoane ce aveau să devină curând 1724, când soția editorului ediției locale a Yorkshire Falls Gazette va naște viitorul lor copil. Medicul său generalist fusese dr. Eric Fallon, un prieten apropiat de mulți ani. Văduv ca și ea, Eric sucombase recent în fața dorinței de a se bucura mai mult de viață și a munci mai puțin. Fiind noul asociat al lui Eric, domnișoara dr. Leslie Gaines avea propriul răspuns în privința unui stres mai redus.

Ea era nou-venită în oraș și, din punctul de vedere al Rainei, acest lucru o făcea nu doar interesantă, dar și o nouă potențială soție pentru podoabele ei de băieți.

— Ești căsătorită? întrebă Raina. Sper că nu te va supăra întrebarea, dar am trei fii burlaci și…

Doctorița chicoti.

— Sunt în oraș de numai câteva săptămâni, însă reputația fiilor dumneavoastră le-a luat-o mult înainte, doamnă Chandler.

Pieptul Rainei se umflă de mândrie. Erau băieți de treabă, fiii ei. Ei reprezentau marea sa bucurie, iar de curând sursa unei frustrări permanente. Chase, băiatul cel mare, Rick, polițistul favorit al orașului, și Roman, corespondentul său extern și fratele mai mic, cel care se afla acum la Londra, participând la un summit economic.

— Prin urmare, doamnă Chandler…

— Raina, o corectă ea, studiind-o pe amabila doctoriță. Un râs plăcut, simțul umorului. Îndepărtă imediat posibilitatea ca tânăra să fie sufletul pereche pentru Roman ori pentru Rick.

Conduita ei așezată l-ar plictisi pe Roman, iar programul de medic ar intra în conflict cu cel al ofițerului Rick. Dar ea putea fi femeia perfectă pentru băiatul cel mare, Chase.

Din momentul în care preluase de la tatăl său, cu aproape douăzeci de ani în urmă, funcția de editor al Yorkshire Falls Gazette, el devenise mult prea sobru, mult prea șef și peste măsură de protector. Slavă Cerului că moștenise frumusețea tatălui său, un chip cizelat care producea o primă impresie înainte ca el să deschidă gura, preluând controlul. Femeile cumsecade adoră bărbații protectori, iar marea parte a celor nemăritate din oraș s-ar căsători cu Chase cât ai clipi. Era chipeș, ca și Rick și Roman.

Scopul ei era de a-și căsători cei trei fii, și așa va face. Dar mai întâi, vor trebui să-și dorească din partea unei femei ceva mai mult decât sex. Nu că ar fi ceva rău în privința sexului; în realitate, putea fi mai mult decât plăcut, reflectă ea, aducându-și aminte. Dar problema ei era de fapt mintea închistată a fiilor ei. Ei erau bărbați.

Și fiindcă ea fusese cea care îi crescuse, știa exact cum gândeau. Rareori își doreau o femeie pentru mai mult de o noapte. Norocoasa avusese parte de o lună, nici mai mult, nici mai puțin. Găsirea unei femei hotărâte, asta era soluția. Cu înfățișarea lor atrăgătoare, specifică neamului Chandler, femeile le cădeau la picioare. Însă bărbații, inclusiv fiii săi, își doresc ce nu pot avea, iar băieții ei aveau prea mult, cu prea mare ușurință.

Ispita lucrului interzis și plăcerea de a vâna dispăruseră. De ce s-ar gândi un bărbat la până când moartea ne va despărți, când femeia e dispusă să cedeze fără niciun angajament? Nu că Raina nu ar fi înțeles generația actuală. O înțelegea. Dar adora în același timp legăturile vieții de familie – și era suficient de deșteaptă încât să-și dorească pachetul complet.

Însă în lumea de azi, femeia trebuie să-i ofere bărbatului o provocare. Emoție. Și chiar și atunci, Raina simțea că fiii ei ar da înapoi. Bărbații Chandler aveau nevoie de o femeie specială ca să le trezească interesul și să-l mențină. Raina oftă. Ce ironie ca ea, o femeie care avusese drept ideal propria căsnicie și copiii săi, să crească trei fii care considerau sacru cuvântul burlac. Cu atitudinea lor, ea nu va avea parte de nepoții pe care și-i dorea. Iar ei nu vor avea niciodată parte de fericirea pe care o meritau.

— Câteva recomandări, Raina. Doctorița închise repede graficul și ridică privirea. Îți sugerez să ai mereu în casă o sticluță cu comprimate antiacide, în caz de urgență. O ceașcă cu ceai se dovedește adesea cel mai bun remediu.

— Fără livrări de pizza la ore târzii din noapte, în concluzie? Întâlni căutătura amuzată a tinerei doamne.

— Mă tem că nu. Va trebui să-ți găsești altă distracție.

Raina strânse din buze. Lucrurile pe care avea să le îndure în viitor. Pentru fiii săi. Vorbind de ei, Chase și Rick aveau să revină dintr-o clipă în alta, iar doctorița nu îi răspunsese încă ia cea mai presantă întrebare. Raina își lăsă privirea să alunece de-a lungul trupului zvelt al doctoriței.

— Nu vreau să insist, însă…

Dr. Graines rânji, evident încă amuzată.

— Sunt căsătorită. Și chiar dacă nu aș fi fost, sunt convinsă că fiii dumneavoastră ar aprecia foarte mult dacă și-ar găsi singuri partenerele potrivite.

Raina își temperă dezamăgirea, fluturând mâna în semn de răspuns.

— Ca și cum fiii mei își vor găsi vreodată femeile care li se potrivesc. Sau ar fi bine să spun soțiile. Nicio urgență de viață și de moarte nu i-ar putea sili să-și aleagă o femeie și să se așeze la casa lor… Vocea Rainei deveni tărăgănată în timp ce sensul propriilor vorbe păru să prindă contur.

Urgență de viață și de moarte. Singurul lucru care i-ar convinge pe fiii săi să se însoare. Propria ei urgență de viață și de moarte.

În vreme ce planul ei începea să prindă formă, conștiința Rainei o imploră să renunțe la idee. Era o cruzime să-i facă pe fiii ei să creadă că e bolnavă. Pe de altă parte, era spre binele lor. Ei nu erau în stare să-i refuze nimic, nu în momentul în care ea avea cu adevărat nevoie de ei, iar ea, mizând pe firea lor bună, îi va conduce în cele din urmă spre acel „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Nu că ei ar ști sau ar aprecia asta.

Își mușcă buza. Era un risc. Dar fără nepoți, singurătatea se întrevedea dezolantă în viitorul său, așa cum, fără o soție sau o familie, se întrevedea și pentru copiii ei. Voia ca ei să aibă ceva mai mult decât case și vieți goale – genul acela de viață pe care îl avusese ea după moartea soțului său.

— Doamnă doctor, diagnosticul meu… e confidențial?

Tânăra femeie îi aruncă o privire piezișă. Fără îndoială că era obișnuită cu această întrebare în cazurile cele mai grele. Raina își verifică ceasul. Băieții ei trebuiau să se întoarcă dintr-o clipă într-alta. Noul ei plan, ca și viitorul familiei sale depindeau de răspunsul femeii, așa că Raina așteptă, bătând nerăbdătoare din picior.

— Da, este confidențial. Dr. Gaines dădu răspunsul râzând cât se poate de natural.

Raina se mai relaxa puțin. Își strânse mai bine pe corp halatul de spital din bumbac.

— Bine. Sunt convinsă că nu vei dori să fii obligată să eviți întrebările fiilor mei, așa că îți mulțumesc pentru tot. Întinse mâna și i-o strânse politicos, în timp ce în realitate își dorea să o împingă pe femeie dincolo de draperie înainte de sosirea cavaleriei, împreună cu întrebările sale punctuale.

— A fost o plăcere și o experiență să vă cunosc. Dr. Fallon va reveni mâine la cabinet. Dacă până atunci vă mai deranjează ceva, nu ezitați să sunați.

— Oh, nu voi ezita, spuse Raina.

— Deci care-i povestea? Rick, fiul mijlociu, cel pe care nu era nimeni în stare să-l ignore, se strecură dincolo de draperie, iar Chase îl urmă îndeaproape. Firea nesăbuită a lui Rick era replica personalității mamei lui. Părul lui castaniu-închis și ochii de culoarea alunei semănau cu ale Rainei înainte ca ea să-și schimbe culoarea cu un blond în nuanța mierii pentru a ascunde cărunțeala.

Roman și Chase, pe de altă parte, se înscriau într-un alt registru, cu părul de un negru intens și ochi de un albastru strălucitor. Atât fiul cel mare, cât și cel mic erau întruchiparea perfectă a tatălui lor. Staturile lor impozante și nuanța închisă a părului lor îi aduceau întotdeauna aminte de John. Numai personalitatea le aparținea în exclusivitate.

Chase se postă în fața agitatului său frate, înfruntând-o pe doctoriță:

— Ce se întâmplă?

— Cred că starea de sănătate a mamei dumneavoastră e un subiect pe care ar dori să vi-l explice ea însăși, spuse doctorița, strecurându-se apoi dincolo de îngrozitoarea draperie multicoloră.

Ignorând zvâcnetul de vinovăție în favoarea a ceva mult mai bun, asigurându-se că ei îi vor mulțumi în cele din urmă, Raina clipi pentru a-și stăpâni lacrimile, ducând o palmă tremurătoare deasupra inimii. Apoi le explică fiilor ei starea delicată a sănătății sale și dorința pe care o avea de atâta amar de vreme.