Centrii si corpuri subtile

Centrii si corpuri subtile de Omraam Aivanhov

aura, plexul solar, centrul Hara, chakrele

Cap. 1 Evoluția umană și dezvoltarea organelor spirituale

Posedăm un corp fizic care e compus din organe. Chiar și copiii știu asta: întrebați-i unde le sunt ochii, ei vă vor arăta; și gura, urechile, nasul, picioarele vi le vor arăta, de asemenea. Mai târziu, la școală, ei vor învăța că omul are cinci simțuri (vederea, mirosul, auzul, gustul și simțul tactil), având fiecare funcții bine determinate: funcțiile senzațiilor tactile nu sunt cele ale gustului sau ale vederii, etc.

Toate raporturile omului cu lumea sunt bazate pe cele cinci simțuri, de aceea el încearcă să profite la maxim de posibilitățile lor și, de asemenea, să-și multiplice senzațiile pe care le furnizează ochii, urechile, pielea, etc... Printre senzații, unele sunt mai mult sau mai puțin necesare și mai mult sau mai puțin intense. De exemplu, gustul: cine ar nega bogăția, varietatea senzațiilor produse de gust, mai ales la o masă suculentă? Sau simțul tactil... Când un bărbat și o femeie se mângâie, ei simt senzații de o mare intensitate; se spune că plăcerea sexuală dă cele mai puternice senzații, ceea ce este destul de îndoielnic. În general, da, e adevărat, dar nu pentru toată lumea: anumiți artiști, înzestrați cu o mare sensibilitate a vederii sau auzului, trăiesc cele mai puternice impresii grație culorilor și sunetelor, mai intense decât cele din cazul actului sexual, care adesea îi lasă indiferenți și reci.

Majoritatea oamenilor nu e încă așa de evoluată, putem spune că simțul tactil (în care includem și sexualitatea) și gustul sunt, pe moment, cele două simțuri care guvernează lumea. Vederea, auzul și mirosul ocupă un loc secundar; sunt oameni pe care parfumurile, sunetele și culorile îi lasă indiferenți, cu excepția cazului când este în joc interesul lor, ca în cazul animalelor, unde mirosul, auzul și văzul sunt extraordinar de dezvoltate, pentru că au nevoie de aceste simțuri pentru a se proteja și a-și căuta hrana.

Vă vorbesc de lucruri pe care le știți, dar o fac pentru a vă atrage atenția asupra concluziilor la care, sigur, nu ați ajuns. De milenii oamenii exersează cum să-și multiplice, cum să-și amplifice senzațiile și percepțiile celor cinci simțuri, și acest joc pe claviatura celor cinci simțuri îl numesc cultură și civilizație. Ei bine, e puțin cam sărăcăcios acest fel de a vedea lucrurile. Oricare ar fi gradul de finețe pe care l-ar putea atinge, cele cinci simțuri rămân oricum limitate, pentru că aparțin lumii fizice și nu explorează decât planul fizic. Natura a prevăzut și alte clape pe claviatură... da, un al șaselea, al șaptelea simț, de o altă intensitate, de o altă putere. Numai că, pe moment, oamenii s-au limitat la cele cinci simțuri, nu vor să recunoască că sunt și alte domenii de explorat, de văzut, de atins, de respirat. Nu este deci de mirare că nu pot avea noi senzații, mai extinse, mai bogate, mai subtile. Cum se poate explica faptul că, fără a-și hrăni în nici un fel cele cinci simțuri, anumite ființe au percepții care le duc până la extaz: o lărgire a conștiinței, o impresie de plenitudine, de grandoare și imensitate?

Oamenii trebuie să înțeleagă că, necăutând decât acumularea și amplificarea senzațiilor fizice, vor avea mari decepții, deoarece senzațiile acestea sunt limitate. De ce? Pentru că fiecare organ este specializat: el îndeplinește o funcție determinată și nu procură decât senzații ce corespund naturii sale. Pentru a simți noi senzații, trebuie să ne adresăm altor organe, pe care le posedăm.

Observați oamenii: ei au posibilitatea de a vedea totul, de a gusta și atinge totul, de a cumpăra totul, și totuși le lipsește ceva. De ce? Pentru că ei nu știu că, pentru a cunoaște plenitudinea, a descoperi senzații de o putere și bogăție într-adevăr excepționale, trebuie să începă prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simțuri. În acest domeniu orientalii sunt capabili de a face experiențe absolut de neconceput pentru occidentali. În India sau în Tibet, de exemplu, anumiți yoghini locuiesc în găuri scobite în pământ. În această obscuritate, în liniște absolută, nu există nici un fel de hrană pentru cele cinci simțuri, pe care yoghinul reușește să le amorțească prin meditație. Iar când simțurile se opresc din funcțiune, ele nu mai absorb energia psihică destinată centrilor subtili: atunci, aceștia se trezesc și yoghinul începe să vadă, să audă și să simtă, să atingă elementele fluidice din regiunile superioare. Iată deci scopul pentru care aceste ființe excepționale încearcă, unii timp de ani de zile, să-și suprime senzațiile vizuale, auditive, olfactive, etc... oprind orice mișcare. Rămâne doar gândirea; în continuare, ei își opresc până și gândirea, pentru a trăi în comunitate totală cu Divinitatea.

Dumnezeu a depus în sufletul uman posibilități pe care o existență întoarsă prea mult spre exterior le împiedică a se trezi. De altfel, ce faceți atunci când meditați? Închideți ochii pentru a vă putea întoarce atenția spre interior... Dar aș dori să aduc o precizare la acest subiect. Când meditați, nu rămâneți prea mult timp cu ochii închiși; altfel, de vreme ce nu sunteți încă yoghini hinduși, riscați să adormiți. Deschideți din când în când ochii, fără a vă lăsa atenția distrasă de ceea ce vă înconjoară, închideți-i, apoi deschideți-i din nou... Bineînțeles, pentru a medita se recomandă în general de a închide ochii, pentru că aceasta ajută la izolare și concentrare. Dar dacă îi închidem prea mult timp, adormim...

Ce se petrece: deschizând ochii, ne trezim, iar închizându-i, ne pregătim să dormim. Este un proces înregistrat în creier de milioane de ani, iar natura, care este fidelă și veridică, spune: „Ați închis ochii? Înseamnă că doriți să dormiți. Foarte bine, vom aranja asta!” Și iată-vă, scufundat într-o... „meditație” profundă! Dimpotrivă, când deschideți ochii, este semnalul de trezire: totul se pune în mișcare, începe să funcționeze, creierul, brațele, picioarele... Da, o mică mișcare, o nimica toată - deschiderea ochilor - declanșează o lume întreagă! Această problemă, a închiderii și deschiderii ochilor, este foarte importantă. Vi se spune uneori: „Dar deschideți ochii!” E un fel de a vorbi, pentru că ochii voștri sunt deschiși; atunci, despre care ochi este vorba? Ei bine, despre alți ochi care sunt mai lucizi, care au o vedere mult mai profundă, mai spirituală. Ochii corpului vostru sunt deschiși, într-adevăr, dar mai aveți și alți ochi, iar aceștia sunt închiși. Totuși uneori, observăm că ei există, și că se pot deschide.

Uneori, pentru a putea deschide acești ochi spirituali, care văd aspecte mai subtile ale realității, trebuie închiși ochii fizici. Alteori, dimpotrivă: închizând ochii fizici îi închidem pe cei spirituali și deschizând ochii fizici îi deschidem pe cei spirituali. Vedeți, sunt nuanțe foarte subtile. Încet-încet, veți reuși să distingeți toate acestea și să vă serviți de ele în viața cotidiană.

Occidentali au dus la perfecțiune viața celor cinci simțuri. Ei își imaginează că în acest fel vor cunoaște totul... și vor fi fericiți. Ei cunosc destule lucruri, e adevărat, încearcă multe senzații, dar cele cinci simțuri devorează toată energia lor psihică și nu le rămâne nimic pentru partea spirituală. În occident, oamenii trăiesc prea mult senzațiile fizice și nu mai au energie pentru a o concentra spre alte facultăți, care se pot trezi. Prea multe senzații! „Trăim”... desigur că trăim; dar e o viață care ascunde adevărata viață. Trebuie să înțelegeți aceasta, și să vă decideți să eliminați multe senzații care împiedică o reală percepție a lucrurilor.

La ora actuală, folosirea drogurilor se extinde tot mai mult... Din cauza dorinței de a scăpa din insipida viață cotidiană, din ce în ce mai mulți oameni caută evadarea în opiu, hașiș, marijuana, cocaină, heroină... Toți acei care folosesc aceste droguri obțin anumite senzații de clarvedere, de claraudiție, etc... care le pot da iluzia de a atinge stări de conștiință superioare. Dar se înșeală, și în timp își pierd chiar și propriile facultăți intelectuale și își ruinează sănătatea. Aceste droguri, deși sunt utilizate de secole în Orient sau în America de Sud, sunt foarte nocive pentru sistemul nervos.

Hindușii și Tibetanii au o înaltă cunoaștere a ierburilor, e o știință care se transmite de milenii. Unele, se pare, permit când sunt mâncate a trăi săptămâni fără hrană; altele, de a rămâne zi și noapte în zăpezile Himalaiei fără a suferi de frig. Acestea mi s-au spus; nu le-am verificat, dar e posibil. Eu cred în puterea ierburilor. Există, de asemenea, preparate foarte puternice grație cărora putem să ne provocăm viziuni și dedublare. Citim, în anumite cărți, că în Evul Mediu se cunoșteau pomade, unguente, cu care vrăjitoarele își ungeau corpul pentru a merge la Sabat. În realitate, ele nu mergeau nicăieri cu corpul fizic, ci cu corpul astral. Anumiți medici au verificat realitatea acestor fenomene. Ei au adaptat rețetele, care sunt dificil de reconstituit exact, pentru că nimic nu era spus clar, și le-au experimentat. În toate aceste unguente se introduceau substanțe excitante, care provoacă dedublarea.

Dar să lăsăm această problemă. V-am spus aceste lucruri numai pentru a vă arăta că există produse extrem de puternice care vă dau acces la planurile mai subtile decât cel fizic, dar aceste produse sunt adesea foarte nocive. De aceea vă sfătuiesc să nu vă serviți niciodată de ele. Cea mai bună soluție este de a căuta toate aceste senzații de plenitudine, libertate, bucurie, dilatare prin mijloace spirituale. Iată, este aici drumul regal. Adevărații discipoli nu contează pe nimic din exterior, ei știu că Dumnezeu a depus toate comorile și toată bogățiile, toate produsele tuturor laboratoarelor și farmaciilor în ei înșiși, e suficient să le caute și să le folosească. Ar fi păcat pentru voi, după ce ați stat zece, douăzeci de ani într-o școală inițiatică, să nu fi învățat să puneți în valoare bogățiile pe care le posedați.

Fiecare organ de simț ne procură o parte din cunoașterea lumii și e interesant de știut cum sunt aceste simțuri ierarhizate. Simțul tactil e specializat în ceea ce este solid, nu atingem nici ceea ce este gazos, nici ceea ce este eteric, un pic lichidele, dar mai ales solidele. Gustul e specializat pentru lichide. Veți spune: „Ba nu, când pun o bomboană în gură, ea e solidă, și am totuși o senzație de dulce.”.. Ah! Vă voi răspunde că n-ați studiat bine problema: gustul nu funcționează decât cu o condiție, ca ceea ce puneți în gură să aibe posibilitatea de a deveni lichid grație salivei. Să luăm acum mirosul. Este un simț care percepe mirosurile, adică emanațiile gazoase. Nasul are încă raporturi cu materia, dar cu o materie mai subtilă ale cărei particule plutesc în aer. Mai departe, în cazul auzului, nu mai e vorba de particule materiale, ci numai de unde, vibrații. Și la fel este pentru văz. Cu vederea suntem aproape de lumea eterică. Deci, vedeți, cele cinci simțuri sunt ierarhizate, de la cel mai grosier la cel mai subtil.

Dar dacă vrem acum să pătrundem în lumea astrală, nu ne mai putem folosi de cele cinci simțuri. Ne trebuie un alt simț, care să fie adaptat, adică capabil de a percepe o materie și mai subtilă. Toți aceia care nu au dezvoltat acest al șaselea simț nu pot ști că există o altă materie, o altă regiune, ei nu bănuie că universul e parcurs de alte vibrații, care ne pot provoca senzații mai vaste și intense. Pentru a atinge un obiect, trebuie să te afli lângă el. Pentru a-l gusta, de asemenea. Pentru a respira un parfum, putem fi, deja, la o anumită distanță. Pentru a capta un sunet, distanța poate fi puțin mai mare... Și pentru vedere, și mai mare, pentru că ochii sunt astfel alcătuiți încât ne permit să primim informații și instrucțiuni de foarte departe. Vedeți din nou cum natura a stabilit foarte inteligent această ierarhie între cele cinci simțuri. Dar ea nu s-a oprit aici, și acum alte simțuri trebuie să ne pună în contact cu regiuni mai vaste și mai îndepărtate.

Cât timp ființa umană nu și-a dezvoltat organele care pot să o pună în contact cu regiuni și entități mult mai elevate, ea nu va cunoaște mare lucru. Ea va scrie, va vorbi, va explica, va critica, va judeca, dar se va înșela tot timpul, pentru că nu cunoaște decât o parte a realității. Dacă vrea să cunoască întreaga realitate, trebuie să exerseze, să trezească în ea alte facultăți pe care le poseda și înainte, dar care dorm, așteptând să fie utilizate. Într-o epocă foarte îndepărtată, când omul nu intrase cu adevărat în posesia corpului său fizic, tradiția inițiatică spune că trăia tot timpul dedublat, în afara corpului său... Mai târziu, când spiritul său a început să coboare progresiv în materie, el și-a dezvoltat facultăți care îi permiteau să lucreze asupra materiei (cele cinci simțuri), în timp ce slăbeau facultățile sale mediumnice. Dar nu le-a pierdut, le posedă încă.

Priviți copiii. Până la vârsta de șapte ani nu sunt complet intrați în corpul lor fizic: aceasta reflectă perioada când umanitatea era în acest stadiu de evoluție. În acea perioadă, oamenii vorbeau cu spiritele naturii și cu sufletele morților, comunicau cu ele, le întâlneau, și când mureau ei înșiși, nu știau dacă sunt morți sau vii. Lumea invizibilă, lumea spiritelor era pentru ei cea mai mare realitate; ei pluteau în atmosferă ca și cum ar fi fost imateriali, și numai din când în când reintrau în corpul lor fizic. În aceste condiții, ei nu erau pregătiți să lucreze asupra materiei. Ori, în evoluția lor trebuiau să treacă prin aceasta. În prezent, oamenii au ajuns să aibă mijloace intelectuale formidabile pentru a domina materia, dar în același timp au uitat de existența lumii spirituale, au rupt contactul cu ea. La unii, desigur, a rămas o amintire, o intuiție, dar majoritatea a uitat.

Există două forme de cunoaștere: intelectuală și spirituală, deci dacă le-am putea dezvolta pe amândouă, e cu atât mai bine. Nu trebuie să uităm că natura însăși, adică Inteligența cosmică are punctul ei de vedere asupra evoluției omului: ea a plănuit dezvoltarea ființei umane în cele două sensuri, spre materie și spre spirit. Dar cum e foarte dificil de dezvoltat cele două părți în același timp, ea a dat omului secole și milenii pentru a lucra într-o singură direcție, lăsând câteva căi deschise în cealaltă, pentru a nu împiedica evoluția sa spirituală. Deci, pentru epoca actuală, Spiritul cosmic a decis de a permite oamenilor de a se dezvolta în domeniul senzațiilor, al vederii, al auzului, etc... El îi lasă pe oameni să coboare în materie pentru a o poseda, a o atinge, a o explora, a o cunoaște, și mai cu seamă pentru a lucra cu ea.

Nu vă mirați, așa este, e un pasaj. Spiritul uman e obligat să coboare, din ce în ce mai profund, în materie pentru a o cunoaște, pe punctul de a pierde toate amintirile patriei celeste unde trăia în trecutul îndepărtat. Dar, cunoscând din ce în ce mai bine materia, el a făcut numeroase achiziții, și mai ales a început să-și domine materia lui proprie. Pe moment, desigur, numai o mică minoritate este capabilă de aceasta, dar pentru om, scopul existenței terestre este de a coborî în corpul fizic ca să intre în posesia facultăților sale și să le utilizeze pentru a lucra asupra lumii exterioare.

Când spun că spiritul uman „coboară în materie”, subînțeleg în primul rând în corpul fizic, pentru a se instala, pentru a-l lua în posesie și a pentru a-i deveni stăpân. Apoi, după ce s-a instalat, el lucrează la rândul său asupra mediului exterior. Aici, de asemenea, manipulează lucruri: el transformă, construiește, distruge... E o perioadă de involuție, de coborâre în materie. Dar cum Spiritul divin are proiecte grandioase pentru ființa umană, El nu o lasă să coboare indefinit, să se scufunde complet, să piardă contactul cu Cerul și să-și uite originile. De îndată ce va atinge un stadiu suficient de posesiune de sine, de stăpânire a propriului creier, a propriilor membre și tuturor facultățile sale, de cunoaștere a tuturor proprietăților elementelor, atunci alte influențe, alte forțe, alți curenți vor începe să o poarte, să o ridice, și, progresiv, ea va regăsi facultățile pe care le poseda în trecut: va cunoaște în același timp și materia și spiritul.

Se spune în Geneză că Adam și Eva au mâncat din fructul Arborelui Cunoașterii Binelui și al Răului. Aceasta semnifică că nu au vrut să se mulțumească cu cunoașterea spiritului, și că au vrut de asemenea să coboare în materie; au început atunci să coboare, și aici, prin bucurie și suferințe, prin sănătate și boli, studiază - mai mult răul - de milioane de ani. Depindea de ei să rămână sus, în Paradis, să nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vieții eterne, dar, împinși de curiozitate, au vrut să vadă ce era jos, și atunci au început să sufere de frig, de obscuritate, de boli și de moarte.

Omenirea își continuă, încă, coborârea... Anumite religii numesc această coborâre „păcatul originar”. Dar o putem interpreta, de asemenea, ca un studiu în care ființa umană a vrut să se lanseze. Da, acest Arbore al Cunoașterii Binelui și Răului, reprezenta niște studii de făcut, niște studii forte dificile, pentru că omul trebuia să înfrunte o materie din ce în ce mai densă. Dar ce era rău în asta? El a ales să coboare să se instruiască, și a coborât; acum e adâncit în studiile sale până la gât, pe cale de a-și da seama în ce infern s-a băgat. Pentru moment, el studiază răul, dar într-o bună zi va urca înapoi pentru a studia binele.

Eu cunosc proiectele și planurile Inteligenței cosmice, știu că atunci când oamenii vor stăpâni și domina materia grație celor cinci simțuri, ei vor începe să se avânte spre înălțimi pentru a-și dezvolta simțurile spirituale. Deci, cei care doresc să avanseze pe drumul evoluției, să înceapă să reducă din senzațiile pe care le încearcă prin cele cinci simțuri pentru a căuta de acum înainte în ei înșiși. Înăuntru e vastitate, bogăție... trebuie numai să căutăm!

Cap. 2 - Aura

Tot ceea ce există, oamenii, animalele, plantele, și chiar pietrele, emit particule, produc emanații, și această atmosferă fluidică, subtilă, care înconjoară orice lucru, o numim aură. Evident, ea nu este vizibilă, cu excepția clarvăzătorilor, multă lume nici nu știe că există. Aura este deci acest fel de halou care înconjoară fiecare ființă umană, cu diferența că la unii este vastă, luminoasă, puternică, posedă vibrații intense, în timp ce la alții, din contră, e mică, ștearsă, urâtă.

Putem compara aura cu pielea. Cunoașteți importanța pielii pentru corpul fizic. Ea are numeroase funcții. Mai întâi, are o funcție de protecție, e un scut, o carapace: protecție împotriva șocurilor, contra substanțelor nocive, contra diferențelor de temperatură, etc... Apoi, o funcție de schimb, pentru că pielea absoarbe, respiră și elimină. În fine, pielea este un organ de simț, pentru că prin intermediul ei simțim temperatura, contactul, durerea, etc... Dar, nu mă voi opri la aceste funcții, nu e domeniul meu, dacă vreți informații detaliate, le veți găsi în cărțile de anatomie și fiziologie. Ceea ce mă interesează e să fac o paralelă între piele și aură. Aura posedă aceleași funcții ca și pielea. Putem spune că este pielea sufletului, ea este cea care-l îmbracă, care îl protejază, care îi dă sensibilitatea, și, în fine, ea e cea care permite să lase să treacă curenții cosmici care permit schimburi între sufletul uman și toate creaturile, până la astre, între sufletul unei creaturi și Sufletul universal.

Putem, de asemenea să comparăm aura cu atmosfera care înconjoară pământul. Da, e extraordinar! Pământul posedă o perdea de protecție, pielea sa. Ea e un pic mai îngroșată ca a noastră, e adevărat, dar joacă exact același rol. Grație atmosferei sale, pământul evită multe pericole în cursa sa prin spațiu! Toate corpurile ce vin din spațiu și care ar putea produce catastrofe dacă ar ajunge pe pământ, sunt obligate să intre mai întâi în contact cu atmosfera unde sunt, în general, dezintegrate. Atmosfera ne protejază de asemenea de alte pericole cum ar fi anumite radiații cosmice, care ar fi mortale pentru noi, dar care traversând atmosfera sunt neutralizate de elementele chimice cu care e impregnată.

Prin intermediul aurei noastre se produce un schimb neîntrerupt între noi și forțele naturii. Toate influențele cosmice, planetare și zodiacale care se deversează constant în spațiu, vin până la noi, și după calitatea aurei noastre, după sensibilitatea sa, puritatea și culorile sale primim o anume forță sau nu. Aura reprezintă, deci, antenele noastre, e un aparat care captează mesaje, unde, forțe care ne vin din univers. Să presupunem acum că există în lume anumite influențe nefaste. Dacă aveți o aură foarte puternică, foarte luminoasă, aceste forțe nu pot trece și ajunge la conștiința voastră pentru a vă atinge, a vă zdruncina, a vă vătăma. De ce? Pentru că, înainte de a vă atinge, ele trebuie, mai întâi, să întâlnească aura voastră. Aceasta este o barieră, un zid, sau ca o vamă la frontieră, și la această vamă se găsesc angajați care nu lasă să treacă nimeni, fără să verifice ce are în bagaje, în mașini. Acești vameși acționează în exteriorul conștiinței noastre, dar ei pot să ne avertizeze. Diferențiem funcțiile aurei, dar în realitate ele sunt legate: sensibilitatea, schimbul și protecția, toate se fac în același timp.

Acum, ce factori acționează pentru formarea aurei? La fel ca la formarea pielii. Există piele ordinară, zgrunțuroasă, uscată, și altele, din contră sunt suple, fine, plăcute... Aproape oricine e capabil ca dintr-o privire să judece calitatea unei pieli. Și de ce depinde această calitate? De tot organismul, de buna funcționare sa fiziologică și fizică. Omul e cel ce își formează pielea.

Da, pielea poate să ne dezvăluie multe lucruri. Dacă ea e fină și spirituală, înseamnă că omul e spiritual, pentru că nimeni nu-și poate forma o piele care nu-i corespunde. Inconștient, omul lucrează asupra pielii sale, și, dacă știe cum să și-o facă, poate chiar să o schimbe. Evident, e foarte greu, dar e posibil și este foarte important. Întreg destinul omului depinde de pielea sa, pentru că relațiile sale cu oamenii și lumea exterioară depind de ea. Vă spun acestea pentru a reflecta. Fiecare detaliu al pielii are o semnificație. Chiar și consistența sa (lucioasă, suplă, dură, flască, moale) reflectă calitățile, caracteristicile esențiale ale unei ființe: rezistența sa, voința sa, activitatea sa, sau, din contră, slăbiciunea sa, lenevia sa și deficiențele sale.

Destinul omului, succesele sale, eșecurile sale, totul este în piele. Strângând mâna cuiva, spunându-i: „Bună ziua! Ce mai faceți?” putem descoperi calitățile sale esențiale. Dacă cunoaștem corespondențele, strângând mâna cuiva, putem să ne facem o idee despre calitățile și defectele sale. Dar cum mâinile se strâng automat, fără a da atenție la ceva... nu descoperim nimic. Strângem mâna cuiva pentru a stabili un contact, a face un schimb cu o altă persoană și, în acest schimb, trebuie să dăm ceea ce avem bun, iar celălalt, la rândul său, trebuie să facă la fel. Dacă acest gest nu aduce nimic, mai bine să nu-l facem.

Dar, să revenim la aură. Cum v-am spus, ea e constituită din emanații, dar nu numai ale corpului fizic, pentru că acestea nu sunt suficiente pentru a forma aura. Aura, e mai complexă, e o combinație a tuturor emanațiilor a tuturor corpurilor subtile, și fiecare dintre ele, prin emanațiile sale, adaugă noi nuanțe. Corpul eteric al omului formează o aură care penetrează aura corpului fizic și această aură a corpului fizic și eteric ne arată sănătatea și vigoarea sa. Corpurile astral și mental, prin activitatea lor - sau inerția lor -, calitățile - sau defectele - lor, adaugă alte emanații, alte culori la aura de mai sus, dezvăluind astfel natura sentimentelor și gândurilor omului. Și dacă corpurile cauzal, budhic și atmic sunt trezite, ele adaugă alte culori, mai luminoase, alte vibrații, mai puternice.

Emanațiile celor trei corpuri superioare formează corpul de slavă, pe care apostolul Pavel l-a menționat în Epistolele sale. V-am mai vorbit despre acest lucru. Îl numim de asemenea corpul nemuritor, corpul luminii sau corpul lui Christos. Când, în momentul schimbării la față pe muntele Tabor, Iisus a apărut cu Moise și Ilie discipolilor Petru, Iacov și Ioan, era atât de luminos și radios că ei nu au putut suporta această strălucire și au căzut la pământ. „Fața sa strălucea ca soarele, spun Evangheliile, veșmintele sale au devenit albe, ca și lumina”. Această transfigurare era o manifestare a corpului de slavă.

Corpul de slavă, ca și aura, este o emanație a ființei umane, dar în timp ce aura exprimă totalitatea ființei - defectele ca și calitățile - corpul de slavă este expresia vieții spirituale cele mai intense. De aceea, corpul de slavă se manifestă numai la mari Maeștrii. Grație acestui corp, cu adevărat pur și luminos ei vindecă bolnavii, aduc binecuvântări pe oriunde trec și călătoresc prin spațiu.

Aura este deci fuziunea tuturor emanațiilor ființei întregi. De aceea, când un Inițiat vrea să cunoască o persoană, el nu observă anume aparența sa exterioară: fizionomia, gesturile, limbajul său; nu, ci el se străduie să-i simtă aura. Toate culorile, forțele și emanațiile fluidice care omul le răspândește în jurul său, și pe care nu le poate ascunde, nici controla, iată, ce observă Inițiatul! Anumite persoane sunt adevărați artiști în camuflaj: ele își stăpânesc perfect gesturile, privirea, vocea, limbajul. Ceea ce nu știu, este că ele nu au nici o putere asupra manifestărilor subtile ale vieții lor interioare. Gândurile lor, sentimentele lor, creează forme, culori pe care ele nu au nici o putere să le schimbe sau să le ascundă. De aceea, pentru un Inițiat, totul este clar: dacă ființele sunt în armonie sau în dezordine, dacă emană din ele ceva constructiv, benefic, luminos, o atmosferă care te întărește sau te purifică, sau, din contră, te îmbâcsește, el simte imediat. Și chiar și sănătatea este vizibilă pe aură, starea ficatului, a plămânilor, a creierului, etc... toate acestea sunt vizibile în aură.

Aura reprezintă deci o carte, dar o carte atât de subtilă, încât e dificil să-ți faci o idee. Și așa cum nu există două creaturi cu aceleași amprente digitale, nu există, de asemenea, două creaturi care au aceeași aură, pentru că aura reprezintă totalitatea ființei umane.

Atmosfera pământului e impregnată de emanațiile oamenilor, animalelor, plantelor, pietrelor, apelor, munților și a tuturor forțelor care vin de la planete și stele. La fel e și aura umană; e o sinteză vastă, foarte bogată a tot ceea ce există în om. De altfel, mineralele, plantele și animalele au de asemenea o aură, dar o aură numai fizică. Mineralele, metalele și cristalele proiectează anumite forțe care formează în jurul lor un fel de mic câmp magnetic, colorat.

La plante, corpul eteric adaugă vitalitatea, nevoia de a crește și conferă o aură mai intensă, de vitalitate mai mare decât cea a mineralelor. La animale, aura e și mai bogată pentru că ele au deja un corp astral, corpul dorințelor. În general, ele nu au început să-și dezvolte corpul mental, în timp ce la unele animale, cum ar fi câinele, calul, elefantul, maimuța... biologii găsesc un început al facultății de a gândi. E o gândire rudimentară, desigur, dar în vecinătatea oamenilor, corpul lor mental începe să se dezvolte, pentru că oamenii, ocupându-se de animale, iubindu-le, îngrijindu-le, contribuie mult la evoluția lor. Cât despre oameni, ei dezvoltă corpul lor mental într-un mod prodigios; ei nu o fac tot timpul în sensul favorabil, dar cei ce știu să se conducă și să-și desăvârșească gândirea, își întăresc enorm aura.

Cât despre sfinți, profeți, Inițiați, prin adorarea și iubirea lor pentru Creator, ei își dezvoltă corpul lor cauzal, corpul lor budhic și corpul lor atmic care formează o aură de o splendoare extraordinară cu culori într-o continuă mișcare, ca focurile de artificii. Aura lor este, de asemenea, foarte vastă, se povestește că aura lui Buddha se întindea pe mai multe leghe. Da, marii Maeștri sunt capabili să-și mărească aura pentru a putea cuprinde o întreagă regiune sub protecția lor și să penetreze în același timp aura tuturor oamenilor ce locuiesc în acea regiune pentru a le insufla o viață nouă. Ei nu au altă dorință sau scop decât de a-și lărgi aura pentru a se întinde și a prinde sub aripile lor, cum se spune, un număr cât mai mare de creaturi. Iată idealul lor! E grandios, e sublim. Prin aura lor, ei purifică atmosfera în jurul lor, o înfrumusețează, iluminează și reînvie creaturile. Prin aură lucrează, de asemenea asupra grânelor și vegetației și schimbă curenții atmosferici. Da, aura Inițiaților este ceva divin!

Grație acestei aure imense, care le permite să atingă nenumărate regiuni ale universului, Inițiații ajung la o înțelegere profundă a lucrurilor, care nu este o înțelegere intelectuală. De aceea, voi trebuie, de asemenea, să opriți intelectul vostru să aibă preocupări care nu vă aduc nici viziuni celeste, nici beatitudine și să vă avântați, grație unei aure puternice, luminoase, spre regiuni sublime unde veți învăța cum a creat Dumnezeu lumea și ce a scris prin intermediul stelelor, munților, lacurilor, păsărilor, animalelor, plantelor. Pentru a crește intensitatea, puritatea și puterea aurei, esențial este să avem un ideal înalt de a munci aspra nouă înșine, să îndeplinim acte nobile și juste, să avem gânduri și sentimente pure.

Acei care găsesc că natura actelor, gândurilor și sentimentelor lor nu are nici o importanță pentru că morala și religia sunt acum ceva perimat, de care trebuie să ne debarasăm, își urâțesc aura și nu produc decât culori spălăcite și murdare, vibrații haotice și dizarmonioase, pe care alții, în mod inconștient, le simt și se îndepărtează. Nu iubim decât ceea ce este pur, luminos, armonios, și cel care vrea să fie iubit trebuie să înțeleagă că nu trebuie decât să lase să intre în el forțe pure și luminoase. Pentru acei care caută dragostea, puterea, sau lumina, nu există altă metodă decât cea de a lucra asupra aurei lor, pentru a înlătura culorile șterse care distrug, prin vibrațiile lor, tot ceea ce este bun în alții. O știți, cineva stă abia cinci minute aproape de dumneavoastră, apoi vă căutați în zadar inspirația, bucuria, credința în Dumnezeu. Totul a dispărut... Alții stau cinci minute cu voi și sunteți revigorați, vechile voastre celule au dispărut și din nou aveți credință, din nou aveți elan. Cauza acestor schimbări, trebuie să o știți, este aura lor.

Din acest motiv, aura este ca un instrument magic în mâna Inițiaților. Cum ea face parte din ei înșiși, oriunde merg, ei îmbunătățesc regatul mineralelor, plantelor, animalelor și oamenilor. Și aceasta nu se oprește aici. Prin aura sa, un Maestru ajută chiar și desîncarnații, care sunt miliarde și miliarde în spațiu... Da, aura sa caută să se întindă, chiar și acolo, în cealaltă lume. Eu cunosc această problemă, am studiat-o. Un Maestru ameliorează destinul a numeroase ființe din lumea astrală și din lumea mentală; dacă pe pământ el nu se ocupă decât de un număr mic de oameni, pe de altă parte, este, fără îndoială, în contact cu o multitudine de creaturi care vin să se încălzească, să se lumineze la aura sa și să primească un pic de vitalitate pentru a evolua.

Da, munca veritabilă a marilor Maeștrii nu este aici, printre oameni; pe partea cealaltă munca lor e mult mai intensă, chiar dacă nu vedem nimic. Marii Maeștrii, care au realizat din toată inima lor, din tot sufletul lor, din tot spiritul lor acest ideal de a-l servi pe Dumnezeu, au trezit corpurile lor cauzal și budhic, ale căror vibrații ating chiar și creaturi care trăiesc pe alte planete. Și în același fel, Maeștrii care trăiesc pe alte planete ating creaturile terestre, și astfel se face un schimb, nu numai în sistemul solar, dar în întreg cosmosul. Dumnezeu n-a stabilit limite, nici frontiere în univers, și dacă se spune că dragostea este atotputernică, este pentru că ea poate traversa spațiul pentru a atinge astrele, planetele și a atinge entitățile cele mai îndepărtate.

Pentru ce s-au reprezentat sfinții cu o aureolă în jurul capului? În trecut, exista o întreagă știință a culorilor care a explicat că fiecare virtute se exprimă prin intermediul unei culori particulare și aura e formată din culorile produse de aceste virtuți. Sfinții au fost ființe de o mare puritate, care voiau să se apropie de Dumnezeu, să se topească în El pentru a-L cunoaște și a deveni asemenea Lui, și în această dorință de cunoaștere, ei ajungeau la o anume penetrare, o anume înțelepciune și o culoare galbenă de aur țâșnea din profunzimea ființei lor, învăluindu-i. Există tot felul de nuanțe de galben, de la galbenul cel fin, delicat, până la galben de aur. Fiecare nuanță are o semnificație, și se pot spune multe despre acest subiect care atinge o problemă alchimică: cum să transformi toată materia în aur fluidic.

Dacă discipolul nu-și dezvoltă anumite calități și virtuți pentru a se proteja, inamicii intră în el, iar el nu mai poate să scape de ei. Atunci, cum să ne protejăm? Lucrând asupra aurei, asupra purității și grandorii sale. Fiecare dintre aceste caracteristici depind de virtuțile asupra cărora omul a lucrat. Dacă omul este pur, aura sa devine limpede și transparentă. Dacă e inteligent, aura este din ce în ce mai luminoasă. Dacă trăiește o viață intensă, ea vibrează mult. Dacă are voință puternică, ea devine foarte puternică. Dacă se concentrează spre probleme spirituale, ea se lărgește, se amplifică și devine imensă. Și frumusețea, adică frumusețea culorilor, depinde de armonia între calități și virtuți. Aura mai are multe nuanțe, dar v-am spus esențialul.

Deci, cei care au tot timpul gânduri bune, credință, speranță, bunătate, puritate, sunt beneficiarii tuturor bogățiilor naturii și ceea ce este rău nu poate să-i atingă, să intre în ei. Astfel, ei sunt protejați, ca de un scut. Scutul pe care îl poartă cavalerii în povești nu e nimic altceva decât simbolul aurei. Și sabia cavalerului? Acestea sunt proiecții de lumină care ies din om. Vedeți, sunt două simboluri. Aura, această incintă care ne înconjoară, reprezintă principiul feminin; și gândirea pe care omul o proiectează, sau spiritul său care se lansează în spațiu, reprezintă principiul masculin, activ, dinamic. Aceste două simboluri, al scutului și al sabiei, care vin din antichitate, reprezintă, deci, cele două principii: principiul feminin, aura, și principiul masculin, activ, gândirea susținută de voință, care zboară ca o săgeată. De altfel, sabia, săgeata, lancea au reprezentat întotdeauna principiul masculin, activ. În astrologie, Săgetătorul, care trage săgeți cu arcul, este simbolul Inițiatului care proiectează gândirea sa. El trage cu arcul pentru a proteja orașul Inițiaților, pentru ca nici un inamic să nu poată intra.

Priviți cum, în plan fizic, oamenii au știut să perfecționeze unelte și aparate cu care trebuie să lucreze sau să se apere. Aspiratoarele au înlocuit măturile, tractoarele au înlocuit căruțele, tancurile, rachetele au înlocuit săgețile, lăncile și baionetele. Dar, în plan spiritual, oamenii rămân săraci, dezarmați. Și totuși, există tot felul de mijloace și arme. Tot ce am putut găsi în plan fizic are echivalentul său în plan spiritual. În planul fizic, pielea și veșmintele ne protejează corpul fizic, în planul spiritual aura joacă acest rol.

Nu există protecție mai eficace decât o aură pură și luminoasă. Desigur, toate obiectele, figurile și formulele magice menționate de tradiția ezoterică au rațiunea lor de a fi, toate au un sens profund, dar nici o formulă, nici un talisman nu e așa puternic ca aura. Înainte de a ne adresa spiritelor, și mai ales spiritelor infernale, un Mag trasează un cerc pentru a înscrie, în interior, numele lui Dumnezeu sau simboluri; acest cerc este o reprezentare a aurei. Nu putem să ne impunem dând ordine spiritelor tenebroase dacă nu avem în jurul nostru un cerc protector, o aură puternică. La modul general, putem spune, de asemenea, că nu vom obține rezultate spirituale dacă nu avem în jurul nostru un cerc de protecție, adică aura compusă din virtuți și forțe divine care simbolizează numele Domnului înscris în cerc.

Dar multă lume se amestecă în practicile magice fără să cunoască originea simbolurilor pe care le utilizează, fără a înțelege sensul a ceea ce fac. Ei se mulțumesc să se conformeze ritualurilor indicate în cărți, fără să se gândească că în interior trebuie, de asemenea, să traseze un cerc și să înscrie numele Domnului, adică să dobândească virtuți care să formeze o aură de puritate, sfințenie, de lumină și de dragoste. Ei ignoră toate acestea, de aceea, în ciuda cercului, ei sunt vulnerabili. Acest cerc nu se trasează în exterior, iar în interior ei nu sunt în regulă, deci nu sunt protejați.

Când se spune că magul, ținând în mână o baghetă sau o sabie, se plasează într-un cerc și citește formule dintr-o carte, este exact, dar pentru Inițiat, fiecăruia dintre aceste detalii îi corespunde ceva care trebuie să posede în interior. Inițiatul trebuie, mai întâi, să aibă bagheta magică în interior, sabia în interior, și cartea de asemenea, în interior. Inițiatul citește, și cartea reprezintă cunoașterea tuturor forțelor și tuturor spiritelor naturii. Bagheta magică, sau sabia, reprezintă voința cu care trebuie să lucreze. Dacă nu are această baghetă, aceasta înseamnă că nu posedă voință și nu va putea conjura spiritele.

Și acum, cum să lucrăm asupra aurei? Putem să o facem în două maniere. Mai întâi, prin voința conștientă, adică concentrându-ne asupra culorilor, imaginându-ne că înotăm în culorile cele mai pure, cele mai luminoase. Pentru a avea o idee exactă asupra celor șapte culori, trebuie să vă serviți de o prismă. Culorile pe care le vedeți în natură, ale florilor sau ale păsărilor nu sunt exact cele ale luminii solare. În timp ce, cu ajutorul prismei vedeți exact ce sunt cu adevărat roșul, portocaliul, galbenul, verdele, albastrul și violetul. Apoi, puteți face un exercițiu imaginându-vă cum culorile ies din voi și se propagă în spațiu, că sunteți scufundat în această lumină, în aceste culori, că sunteți înconjurați de o sferă luminoasă și că trimiteți în tot universul dragostea voastră. Acestea sunt exerciții foarte plăcute, se poate să nu mai vreți să vă opriți, făcându-le!

A doua metodă este de a munci asupra virtuților: puritate, răbdare, indulgență, generozitate, bunătate, speranță, credință, smerenie, dreptate, dezinteres. Această a doua metodă este cea mai sigură. Lucrați asupra virtuților și virtuțile formează aura. Evident, puteți aplica ambele metode, e și mai bine. Prin virtuți aceasta se face natural; prin voință conștientă aceasta se face de asemenea, dar e mai puțin eficace. Deoarece, să presupunem că vă concentrați în fiecare zi asupra aurei, dar în același timp trăiți o viață ordinară, călcând legile divine: pe de o parte construiți, dar pe de altă parte distrugeți. De aceea e mai bine să îmbinați cele două metode: să trăiți o viață onestă, pură, plină de iubire, și în același timp să lucrați conștient asupra aurei, prin imaginație.

Cum v-am spus, pe măsura dezvoltării sale, aura vă va permite să comunicați cu toate regiunile spațiului. Studiați planetele sistemului nostru solar: le separă milioane de kilometri, dar în realitate ele se ating, fuzionează și formează o unitate. Da, numai în aparență sunt separate. Să luăm exemplul Pământului: continentele au o anumită întindere, dar apele sunt în mai mare proporție decât continentele; la rândul său, atmosfera gazoasă care înconjoară planeta ocupă de mai multe ori volumul său; apoi, deasupra atmosferei, Terra are un corp eteric, un corp astral și un corp mental, încă și mai vast... Pentru că Terra e o creatură vie, inteligentă, care are de asemenea suflet și spirit. Și cum e la fel și pentru alte planete, atunci, vedeți, totul se întrepătrunde. Corpurile lor fizice sunt îndepărtate, dar aura lor, emanațiile lor se ating, fuzionează. Astfel putem explica, în astrologie, influențele planetare; grație aurei lor, planetele se întrepătrund și acționează unele asupra altora și asupra creaturilor care le locuiesc.

Multe lucruri despre aură nu sunt încă explicate, dar esențialul este să învățați să vă ocupați de aura voastră, așa cum vă ocupați de piele. Faceți băi, o îngrijiți, nu-i așa?... Dar, evident, pentru aură e puțin mai greu: nu putem să-i aplicăm loțiuni, creme... sau biftecuri, pentru a o îndulci! De altfel, chiar și pentru piele, remediile nu sunt grozave. Există femei care nu se spală pe față, spunându-și că nu vor să-și strice pielea. Dar nu există nimic mai minunat decât apa! Lăsați toate aceste loțiuni și creme care sunt chiar periculoase: nu știți ce vă pătrunde prin pori.

Umanitatea de acum e obișnuită să îmbunătățească numai aparența, dar în viitor se va insista asupra avantajelor aspectelor părților interioare, și, în loc să alerge la toate institutele de frumusețe terestre, femeile vor intra în propriul lor institut de frumusețe spiritual, adică vor lucra asupra aurei lor. Acesta e un veritabil institut de frumusețe. O aură intensă, luminoasă înfrumusețează... și, cel puțin, e o frumusețe durabilă! Pe când, o femeie care iese dintr-un institut de frumusețe este veselă pentru 24 de ore... dar poimâine, ce tablou vechi! Ei da, aceasta e pentru că îmbunătățirea nu vine din interior, iar tot ceea ce nu vine din interior, nu durează.

Particulele emanate de un mare Maestru sunt dătătoare de viață, intense, luminoase, puternice. Penetrând aura noastră, aceste particule intră în structura noastră și transformă ființa noastră. Aceia care au primit cu dragoste aceste emanații, vor începe, într-o zi, să gândească ca și maestrul lor, să se poarte ca el, să devină liberi ca el. Desigur, aceasta nu se întâmplă decât după ani de zile, dar se întâmplă. Din păcate, oamenii nu se opresc niciodată asupra acestei părți invizibile. Ei nu se bazează decât pe ceea ce le putem arăta, sau pe ceea ce pot atinge. Partea invizibilă o neglijează. Și totuși, e atât de importantă!

Deci, decideți-vă să lucrați asupra aurei și veți înțelege multe lucruri. Când sunteți furioși sunteți înconjurați de culoarea roșie ca focul, dar un roșu întunecos, murdar, foarte diferit de roșul trandafiriu ce corespunde dragostei. Și dacă nu aveți credință, pace, albastrul aurei voastre este șters, urât; pe măsură ce credința voastră crește, culoarea albastră din aură seamănă cu albastrul cerului.

În fiecare zi faceți acest exercițiu. Luați o prismă, orientați-o în lumina soarelui, și priviți cum, traversând-o, lumina se descompune în șapte culori. După ce ați contemplat adevăratele culori, închideți ochii și imaginați-vă că sunteți înconjurat de violet, apoi de albastru, de verde și așa mai departe... Sau, începeți cu roșul, mergând spre violet, păstrând câteva minute fiecare culoare în jurul vostru. Practicând în fiecare zi acest exercițiu, vă veți purifica aura, o veți întări și vă veți simți atât de bine, încât vă veți mira. Iar când cineva din familia voastră sau dintre prietenii voștri va fi bolnav, sau nefericit, descurajat, dacă veți vrea, cu adevărat, să-l ajutați, faceți același lucru asupra lui, trimiteți-i cele mai frumoase culori ale prismei. Da, câte exerciții putem face cu aura și culorile sale!

Toate aceste exerciții cu culorile le puteți face dimineața mergând la răsăritul soarelui. Privind soarele, vizionând aura cu care este înconjurat și cum țâșnesc culorile din el și se propagă în spațiu spuneți: „Eu, de asemenea, vreau să-mi înconjur ființa proprie cu lumină de aur, albastră, violetă.”.. Și scăldați-vă îndelung în această splendoare, în aceste culori, contemplați-le, imaginați-vă că merg foarte departe, că toate creaturile se mișcă în această atmosferă minunată, că înoată în această lumină, că sunt impregnate de această lumină... și aura voastră va deveni pentru ele o binecuvântare. Puteți să mergeți oricât, nu există limite. Oamenii sunt cei care își crează tot timpul limite. Trebuie să avem o ambiție nesfârșită pentru bine și să spunem: „Voi merge până acolo!” Un Maestru, un discipol evoluat, trimit dragostea lor întregii creații, întregului univers, și această dragoste merge mai departe decât astrele... Da, pentru unii, e o realitate! Ei își trimit dragostea lor până la astre și ca un val, dragostea astrelor revine și se revarsă asupra lor, iar ei înoată în dragoste, trăiesc în iubirea cosmică.

II.

Una din funcțiile aurei este de a asigura schimburile între astrele exterioare și astrele care sunt în noi. Dacă aura noastră e impură, întunecată, nu numai că nu poate sesiza curenții benefici, dar ea îi captează pe cei malefici. Spunem că există planete benefice și planete malefice. Dar atunci, de ce aceeași planetă acționează favorabil asupra unora și defavorabil asupra altora? E simplu: acela care nu primește decât influențele proaste nu e pregătit să le capteze pe cele bune. În realitate, toate planetele sunt benefice, dar acțiunea lor asupra omului depinde de aura sa. Dacă în aură se găsesc elemente care nu permit ca influențele benefice ale unei planete să intre în om, curenții pe care această planetă îi trimit se alterează, se sparg și produc efecte nocive. În schimb, dacă aura sa e pură, puternică, toate influențele, chiar și cele proaste, devin bune pentru el.

Să nu fiți mirați când auziți că planetele există de asemenea în noi... Omul este o reflectare a cosmosului, toate planetele există de asemenea în el, ca și în univers, ele se rotesc în jurul soarelui lui interior. Se pot spune multe lucruri despre acestea. Această știință a fost cunoscută în trecut, acum e aproape pierdută, dar în viitor ea se va fi din nou învățată.

Marte, Saturn, Uranus, Pluto sunt considerate malefice; în realitate, ele sunt așa pentru creaturile care nu lasă să treacă virtuțile lor. Calitățile bune a lui Marte sunt voința, cutezanța, dorința de a învinge dificultățile, de a atinge scopul fixat; și cele rele sunt evident cruzimea, violența, nevoia de a distruge. Calitățile bune ale lui Venus sunt bunătatea, farmecul, delicatețea, iar cele rele sunt senzualitatea, frivolitatea, infidelitatea. În om se manifestă aspectele bune sau rele ale acestor planete, după cum aura sa este pură sau obstrucționată de elemente care, prin afinitate, atrag influențele bune sau rele.

Aceste legi sunt valabile de asemenea pentru celelalte planete. Calitatea aurei noastre este cea care atrage virtuțile lui Saturn (răbdarea, stabilitatea, dorința de a cunoaște) sau defectele sale (tristețea, încăpățânarea, acrimea), virtuțile lui Jupiter (grandoarea, generozitatea, bunătatea, clemența) sau defectele sale (ambiția, vanitatea, dorința de a domina pe alții, de a-i strivi chiar). Deci, problema care se pune pentru discipol este de a ști să lucreze asupra aurei sale pentru a primi numai influențele favorabile ale planetelor. Pentru că, contrar opiniei majorității astrologilor, influențele bune sau rele ale planetelor asupra unei ființe umane nu depind exclusiv de semnul și de casa în care ele se află, nici de aspectele care există între ele; după gradul de evoluție a persoanei, aceste influențe se vor manifesta diferit. De aceea se spune: „astrele predispun, dar nu dispun”.

Vedeți, problema aurei este foarte importantă. Dacă aura voastră nu e pură, nu pot penetra în voi, nu numai influențele planetelor ci și binecuvântările pe care ființele angelice le trimit pe pământ, din cauza tuturor straturilor groase care ascund ființa voastră adevărată. Când norii sunt îngroșați, ei acoperă soarele, care nu mai poate să încălzească, nici să lumineze creaturile. Este la fel și pentru persoanele îngrijorate, tulburate, furioase sau pline de dușmănie: există nori pe aura lor. De altfel, aura este de o subtilitate infinită a vibrațiilor; ea e animată de mișcări rapide, variază constant după starea noastră de conștiință și chiar după starea de sănătate. Omul posedă, bineînțeles, o aură care nu se schimbă, care arată ceea ce este el în profunzime, dar ea are nuanțe care variază de la un moment la altul. La fel stau lucrurile cu fața omenească: în timpul unei zile, trece prin tot felul de expresii, fără ca aceasta să-i afecteze forma nasului, frunții sau gurii. În cazul aurei, ea e compusă din anumite radiații, din anumite culori care revelează adevărata natură a omului, care nu se modifică de-a lungul existenței lui, în timp ce alte vibrații vin și pleacă, exprimând stări pasagere.

Deci, acei care se lasă purtați de anumite emoții sau anumite slăbiciuni își ard fără încetare aura, și când forțele benefice vor să pătrundă în ei pentru a-și face cuib, ele sunt împiedicate de veritabile carapace de culoare ștearsă și opacă. Să presupunem că trăiți o viață nerezonabilă, haotică, aura voastră va fi atunci traversată de multe turbioane și vibrații dezordonate, și ea nu va mai putea fi un ecran suficient de puternic pentru a rezista atacurilor și ostilităților lumii invizibile. Apoi, schimburile pe care le faceți cu universul și cu toate creaturile nu vor mai fi armonioase. După legea afinităților, nu veți atrage din univers numai ceea ce este dezordonat, haotic și sumbru, iar ceea ce este luminos, veți respinge. Deci, dacă aura voastră este impură, ștearsă, haotică, toate forțele armonioase, pure și luminoase vor rămâne în afară, și numai ceea ce este șters și urât se va scufunda în ea, pentru că ea nu va lăsa să treacă decât ceea ce i se aseamănă. Cum spunem noi în Bulgaria: „Măgarii râioși se adulmecă între ei, peste șapte dealuri”... și se regăsesc!

Deci, dacă aura voastră nu e luminoasă, ea nu e o bună perdea de protecție, nici un bun aparat pentru a percepe lumea invizibilă și partea ascunsă a lucrurilor, și nu veți avea nici intuiție, nici presentiment. Nu veți mai putea face schimburi cu Cerul, și ființele din regiunile îndepărtate nu vor băga în seamă existența voastră; ființele lumii invizibile, care locuiesc foarte sus, nu vă văd. În timp ce, dacă aura voastră e luminoasă, ființele vă văd. De ce? Să presupunem că navigați pe ocean în timpul nopții; dacă vaporul nu e luminat, nimeni nu-l va vedea. Dar dacă lansați semnale, proiectați lumini, veți fi zăriți de îndată, și comunicarea se va face. Aceasta e o imagine, evident că în zilele noastre există multe alte mijloace de a stabili contacte de comunicare, dar ea vă va face o idee despre ce vreau să vă fac să înțelegeți.

Terra este ca un ocean pe care noi navigăm noaptea; suntem în obscuritate, și dacă nu proiectăm, de jos, semnale luminoase, ființele invizibile, îngerii, arhanghelii, nu ne vor percepe. Trebuie, deci, să proiectăm lumini, și aceste lumini sunt proiectate de către aură. Deci, cel ce posedă o aură foarte luminoasă este perceput de lucrătorii Cerului și dacă el îi cheamă, ei se pot dirija spre el din cauza luminii sale. Aceasta, e tot o imagine... deoarece, dacă spiritele angelice vor să găsească pe cineva, fiți siguri că au mai mult de un mijloc la dispoziție. Din totdeauna se spune că Terra e o vale a lacrimilor, a suferințelor și a tenebrelor. Ei da, nu e de mirare când oamenii trec neobservați când suferă, gem, se revoltă: ei nu emit nici o lumină! Trebuie să emitem semnale luminoase prin intermediul aurei.

Aura vă servește, deci, la a atrage atenția acestor ființe celeste asupra voastră. Dar ea vă permite, de asemenea, să aveți acces la regiunile unde locuiesc aceste ființe. Pentru a putea merge în anumite locuri, trebuie să aveți un pașaport; de îndată ce l-ați obținut, porțile vi se dechid. Așa este și în planul fizic, și în planul spiritual. Pentru a intra în anumite regiuni ale lumii invizibile, ne trebuie un pașaport, care e de fapt aura, cu culorile care le conține. Astfel, pentru a fi admis într-o regiune anumită, trebuie ca aura să posede culorile acestei regiuni. Dacă aveți, de exemplu, culoarea galbenă, de aur, sunteți primiți în bibliotecile naturii și toate secretele vă sunt revelate. Albastrul vă permite accesul în regiunile muzicii și religiei, roșul în cele din care veți sorbi esența însăși a vitalității. Aura e determinantă pentru a fi primit în lumea invizibilă. Culorile ei sunt un fel de pașapoarte pentru regiunile cărora le corespund, iar spiritele care locuiesc în aceste regiuni vă recunosc și vin să vă ajute.

Starea aurei, puritatea sa, limpezimea sa, depind de felul în care trăiește omul. Dacă el se lasă pradă trândăviei interioare, dezordinii, viciilor, aura sa începe să se asemene cu o mlaștină care emană tot felul de miasme vătămătoare pe care alții le simt. Chiar dacă nu văd nimic - mai puțin clarvăzătorii - e dificil de văzut aura oamenilor, ei simt o atmosferă apăsătoare, obscură, ca în apropierea unei mlaștini. În timp ce un Inițiat, un Maestru, care timp de secole, milenii a muncit să dezvolte în el dragostea, înțelepciunea, puritatea, dezinteresul, posedă o aură imensă, în care creaturile vin să se scalde și unde se simt hrănite, liniștite, reîmprospătate, antrenate într-o direcție divină. De aceea, discipolii pot primi multe binecuvântări din partea aurei Maestrului, dar cu condiția să fie conștienți, pentru că dacă nu sunt conștienți, orice ar face Maestrul lor, ei rămân închiși influenței lui.

Dar discipolul nu trebuie să se mulțumească să beneficieze de aura Maestrului său; el trebuie să lucreze asupra propriei aure, și pentru aceasta trebuie să își schimbe viața.

Pentru că, dacă nu face nimic pentru a-și schimba viața sa mediocră, plină de slăbiciuni și stupidități, toate exercițiile de concentrare asupra aurei pe care ar putea să le facă, nu vor servi la mare lucru. E exact ce se întâmplă în cazul sănătății: dacă ne mulțumim să luăm medicamente, fără a ne schimba modul de viață, medicamentele nu vor fi decât paleative. E greu să faci oamenii să înțeleagă că singura metodă cu adevărat eficace este de a face schimbări în modul lor de a trăi.

O aură pură aduce, mai întâi, ameliorări în voi înșivă, dar ea transformă, de asemenea, și ambianța din jurul vostru, de aceea unii încep să vă iubească: fără a ști pentru ce, ei se simt bine în apropierea voastră. În realitate, ei simt prezența ființelor luminoase pe care aura voastră le atrage. Entitățile celeste iubesc culorile pure, și când zăresc o ființă înconjurată de această lumină și aceste culori, ele fug spre ea, așa cum entitățile tenebroase merg după oamenii vicioși și răi și îi fac respingători pentru anturajul lor. Dar oamenii sunt atât de inconștienți, nu știu nici de ce, nici cum atrag lucrurile bune sau rele.

Aura e o lume organizată, ierarhizată. Ca și arborele vieții, ea e divizată în regiuni unde locuiesc arhangheli, îngeri, spirite ale naturii, dar de asemenea și entități ale infernului. Aceasta depinde de viața omului. Acel care are binecuvântarea de a fi locuit de spirite luminoase se manifestă prin daruri extraordinare de clarviziune, claraudiție, de vindecător... face miracole! În timp ce, pentru acel care atrage entități malefice se vorbește de posesiune, de subjugare...

Trebuie făcută, deci, o muncă de desăvârșire, în ani de zile pentru a face din aura noastră o antenă capabilă să atragă ceea ce este cu adevărat frumos și benefic în univers. Dacă v-aș întreba: „Țineți cu adevărat la sănătatea, frumusețea, pacea, fericirea voastră?” veți răspunde: „Bineînțeles, nu le vrem decât pe acestea!” Și atunci, de ce nu faceți nimic pentru a le dobândi? Toate aceste binecuvântări nu pot veni de sus, prin hazard. Cel mai bun mijloc de a le atrage este de a lucra asupra aurei: prin dragoste o umpleți de viață, prin înțelepciune o faceți mai luminoasă, prin forța caracterului o faceți mai puternică, printr-o viață pură o faceți mai limpede și mai clară. Calitățile pe care vreți să le dați aurei voastre depind de virtuțile pe care vreți să le dezvoltați.

Nu e bine să se creadă că dezvoltând o singură calitate, veți obține toate binecuvântările. Nu, fiecare lucru e determinat în univers, și fiecare virtute atrage o binecuvântare determinată. Ar fi prea lung să vă vorbesc de toate nuanțele, dar puteți să vă gândiți voi înșivă. Dacă știți să observați, ar fi trebuit să o remarcați în circumstanțele simple ale vieții. Când cineva vorbește, se exprimă cu forță și convingere, și această convingere influențează pe alții. Dar analizați-i bine cuvintele, poate vă veți da seama că spune multe prostii. Invers, există persoane inteligente și care vorbesc inteligent, dar nu au capacitate de convingere, nu sunt ascultate. Forța de convingere e un lucru, iar inteligența e un altul! Sunt virtuți diferite care dau aurei diferite calități. Trebuie să reflectați la aceasta și să înțelegeți că muncind zilnic pentru a vă îmbogăți aura cu calități noi, veți obține tot ceea ce vă doriți.