Culoare locala

Amiază. Soare – de nu te poți uita! Vânt – de mult i s-a uitat numele!

Spațioportul Terra III, zis Poarta de Est, poreclit Ușa din Dos. Elipsă de vreo șaizeci de hectare, acoperită cu gazon artificial (made în USM – United States of Moon) hărtănit, cu margini ciupite artistic.

În focarul din S-E, trei exemplare subnutrite de giga-molia terrestris (specie derivată, prin clonare și mutații scăpate din frâu, din Pasărea Noului Paradis, adusă, prin contrabandă, în vremea Primului Mare Embargo, din Betelgeuse IV); două răzuiesc gazonul cu ciocurile coasă; a treia (femelă gestantă, căci giga-molia e mamifer marsupial) greblează cu coada dințată și înghite pe nemestecate.

În focarul din N-V, aliens (15 bucăți felurite) descind din singura navă parcată și se zgâiesc în cele patru vânturi cu ochii roată.

Un aeroglisor (tip rablă cu lustru) coboară vertical și aterizează brusc. Din gazon se înalță vălătuci de praf. Vălătucii – negri tuci!

— Se contopesc.

E beznă.

Praful se împrăștie fără grabă.

Când vizibilitatea redevine acceptabilă, în aeroglisor sunt deja paisprezece aliens și catrafusele lor.

Lângă aeroglisor e alien Shawror – umanoid fusiform, mult peste înălțimea standard; poartă salopetă etanșă, cu buzunare aplicate, cizme cu gheare, mănuși cu degete suplimentare, cască defensivă și obrăzarcu transparență reglabilă. Lângă Shawror – o valiză supraponderală.

PILOTUL (homo-sapiens-mutantis pur-sânge, pregătindu se să programeze decolarea, privește peste umăr la Shawror și i se adresează politicos – adică el așa crede): Ce naiba, tipule, n-ai de gând să urci odată?

SHAWROR (mimând un zâmbet – adică el așa crede): Nț! Mulțumind la tine, nu suind la mine! Mine place cercetând culoare local. Singur mine cercetând place!

Pilotul saltă din umărul drept și și strâmbă gura spre stânga. Aeroglisorul decolează scârțâind și se înalță odată cu vălătucii tip tuci.

E beznă.

Praful se împrăștie fără grabă.

Când vizibilitatea redevine acceptabilă, alien Shawror e înconjurat de șapte pomanagii trențăroși. (La circa zece metri în spatele lor, pe direcția S-S-V, un capac mimetic, tip gazon fals^, culisează peste un orificiu tip gură de canal.)

TRENȚĂROȘII I, II, III (mutanți cu malformații banale, psalmodiază în canon pe patru voci – pentru că trențărosul I are două capete): Dai la noi un ban, alien barosan!

TRENȚĂROȘII IV, V, VI (corcituri homo-aviane, bine sărite de douăzeci și cinci de ani standard, cu aripi atrofiate și gâturi golașe, prost camuflate de fleandura bălțată -uniformă cvasioficială a Copiilor Căilor Rulante, silabisesc la unison): N-avem tată, n-avem mamă! Alien bun, dă-ne pomană!

TRENȚĂROSUL VII (un superb homo-sapiens-sapiens, tip arian, cu ochelari reflectorizanți, sprijinit într un baston de lemn autentic): Sta-vor goi bogatul și săracul înaintea Judecății, și geaba fi-va căința lor dacă milostenii nu vor fi făptuit îndestul…

SHAWROR (indicând bățul cu un pseudo-deget): Asta cumpărând! Cât?

TRENȚĂROSUL VII (ca și cum ar fi văzut gestul, strânge bățul la piept): Blestem asupră-i hainului ce râvnit-a sprijinul văduvitului de lumină!

SHAWROR:?!

TRENȚĂROȘII I, II, III: Dai la noi un ban, alien barosan?

TRENȚĂROȘII IV, V, VI: N-avem tată, n-avem mamă! Alien bun, ne dai pomană?

SHAWROR (strâmbându-se – adică trențăroșii așa cred): Nț! (Le întoarce spatele și rostește sentențios, parcă adresându-se unui arbitru nevăzut): Demnitate nu! Păcatfiind!

Trențăroșii îl împroașcă cu sudalme învălmășite și-și înfrățesc eforturile încercând să-i urnească valiza.

SHAWROR (tot sentențios): Solidaritate da! Pericol fiind! (își face loc printre ei, cadorisindu-i, fără discriminare, cu câte un dos de palmă. Apoi lovește de două ori, prietenește, partea cea mai proeminentă a valizei burdușite.)

Valiza demarează spre Poarta A, plutind la trei milimetri deasupra gazonului prăfos. Shawror scoate din buzunar o microtelecomandă, o depliază și o ațintește asupra cufărului zburător. Este atras, imediat, pe urmele lui. Plutește lin, dar iute, când și când agitând praful cu gheara câte unei cizme, și evitând, cu măiestrie, impactul cu giga-molia gestantă.

Trențăroșii (pomanagii poligloți) înjură în limbi de mult uitate sau abia inventate și prind să-l fugărească în trombă, care în pas țopăitor (adică homo-avianii), care târâș-grăpiș (adică malformații), care călare pe băț (adică văduvitul de lumină).

Valiza și alien Shawror frânează în fața Porții A. Prima se oploșește-n praf. Al doilea e momit de afișele țipătoare care tapetează canaturile porții (nu atât în scop publicitar, cât pentru a masca plasto-zugrăveala scorojită).

SHAWROR (cu dispreț, de fiecare dată când termină de citit câte un afiș): Nț!

Trențăroșii se aproprie gâfâind și prind să mișune, pe mutește, în spatele lui. El îi ignoră.

SHAWROR (după treisprezece minute și treisprezece secunde – standard!

— Sentențios, parcă adresându-se unui arbitru nevăzut): Cultură nu! Trist fiind! (Se întoarce și caută valiza din priviri. Nu-i găsește decât urma-n praf. Holbându-se):?! (Ridică ochii și-i vede pe trențăroși îndepărtându-se, înghesuiți, claie peste grămadă, pe valiza care plutește spre gura de canal. Dă să scoată telecomanda și icnește găsindu-și buzunarul gol. Apoi, resemnat): Tehnică da! Jale fiind!