Escapada

CAPITOLUL

UNU

Mulțimea colorată și zgomotoasă de pe docurile din
Prince George Wharf era ca un val de aer proaspăt
pentru Amanda Todd, care părăsise atmosfera tristă și întu-
necată a casei sale din San Antonio, Te&as. Era încîntată de
muzicalitatea limbii engleze, în amestec cu diverse dialecte,
pe care o auzea vorbindu-se în buticurile cu specific euro-
pean. în mod normal, ar fi avut destul timp să facă cumpă-
rături și destui bani pentru a-și satisface toate capriciile.
Dar, de trei zile, de cînd tatăl ei fusese înmormîntat, interve-
niseră tot felul de încurcături în situatia sa financiară.

9

Amanda lucrase în tipografie, la publicația săptămînală pa-
tronată de familia sa, dar în testamentul tatălui ei era stipu-
lat faptul că nu putea să moștenească compania decît peste
doi ani, cînd va împlini douăzeci și cinci de ani, sau după ce se
va mărita. Harrison Todd nu prea avusese vederi moderne
cu privire la capacitatea femeilor de a se descurca în afaceri.
De fapt, el se înfuriase cumplit cînd Amanda își realizase vi-
sul, luîndu-și diploma în contabilitate, dar Josh o pregătise
din timp pentru a înfrunta această situație.

Este vorba de Joshua Cabe Lawson, ultimul asociat al
tatălui ei, care o încurajase întotdeauna, chiar în timpul
vieții lui Harrison și care nici acum nu o părăsise. El îi aran-
jase călătoria la Nassau’s Opal Cay, în Bahamas, la o filială a
Companiei Lawson Learjets. Astfel, Amanda putea petrece
pe insulă o săptămînă întreagă ca să-și „încarce bateriile“.

Tristă și epuizată, Amanda nu-1 contrazisese. în plus,
Josh era executorul testamentar al lui Harrison, ceea ce
însemna că viitorul ei financiar se afla pentru moment în
mîinile lui. Amanda era sigură că, dacă s-ar fi opus plecării,
Josh ar fi avut o mulțime de argumente ca s-o convingă,
deoarece era dotat, ca și ea, cu o voință foarte puternică. în
ciuda faptului că Josh se luptase întotdeauna pentru cauza
ei, în ultimul timp deveniseră un fel de adversari.

Lawson Company din San Antonio, Texas, era o compa-
nie puternică, care producea computere de toate formele,
mărimile si întrebuințările. Succesul său internațional îl

176. > >
     obligase pe Josh, în calitate de președinte, să călătorească
     foarte des. Fratele lui, Brad, era vicepreședinte al secției de
     marketing și avea farmecul și carisma care-i lipseau uneori
     lui Josh.

Brad și Amanda se cunoșteau din copilărie. Deși au urmat
la școli diferite, ei au absolvit același liceu particular din San
Antonio, după care Josh a fost expediat la o academie mili-
tară, unde s-a obișnuit cu o disciplină de fier. Acest lucru i-a
dat posibilitatea să preia compania tatălui său la numai
douăzeci și patru de ani. După primul an, Josh a reușit să
crească profitul companiei cu cincisprezece la sută. Consiliul
de conducere al companiei, deși la început se arătase ne-
încrezător, a devenit aliatul lui Josh, dar încă nu era decis
în privința atitudinii pe care ar trebui s-o adopte față de
Brad. Amanda se simțise totdeauna ca o soră pentru Brad,
Iar sentimentele ei deveniseră și mai profunde de la moar-
teu bflt rinului Lawson, cu zece ani în urmă. Ea se bucură
cîntf tl vfl/u pe Brad așteptînd-o la Opal Cay, Josh fiind
ocupat cu a faccrile, ca de obicei.

• Josh nu se potolește, nu-i așa ? îl întrebă Amanda pe
  bărbatul înalt și bine făcut, în timp ce se plimbau de-a lungul
  docului din Nassau. îți dai seama ce-ar face dac-ar fi în si-
  tuația să moară de foame !

Brad chicoti. își îndreptă fața spre briza călduță și închise
ochii.

• Asta e ! Banii reprezintă scopul vieții lui Josh; mai
  ales de cînd l-a părăsit Terri.

Amanda avea o puternică și neplăcută amintire despre
Terri. Nu era fată rea, dar ar fi vrut pentru Josh ceva mai deo-
sebit si nu stia de ce, dar era convinsă că Terri nu era deloc o
asemenea persoană.

Se întoarse spre golf, unde erau acostate cîteva vase de
croazieră. Fusese o singură dată pe un vas de croazieră și tot
timpul suferise de rău de mare. De atunci preferase să
călătorească cu avionul.

Amanda se opri în fața unei tarabe cu diferite obiecte din
paie și zîmbi fetiței care o privea timid de lîngă bunica ei.

• Cît costă ? întrebă ea, arătînd o delicioasă pălărie din
  cînepă, cu flori purpurii presărate în jurul borului larg.
• Patru dolari, răspunse fetița.

Amanda scoase o bancnotă de cinci dolari din buzunarul
bermudelor albe și i-o întinse.

• Nu, nu, păstrează restul, zise ea, cînd aceasta voi să-i
  înapoieze un dolar bahamian colorat.
• Mulțumesc, coniță, replică fetița, rîzînd.
• îi răsfeți pe nerușinații ăștia de vînzători, protestă
  Brad. Ai deja un dulap plin cu pălării și nici măcar nu te-ai
  tocmit.
• Dar știu cît timp îți ia să faci o pălărie ca asta sau o
  geantă. Turiștii se preocupă numai să-și economisească banii,
  dar nu-si dau seama cît de mult costă să trăiești aici sau cît
  de greu muncesc vînzătorii aceștia ca să-și cîștige existența.
  Eu îmi dau seama.
• Ai impresia că un milion de dolari reprezintă un preț
  exagerat pentru o vilă cu vedere la plajă, nu-i așa ?
• Proprietarii bogați care nu locuiesc aici au fixat
  prețurile băștinașilor și i-au dat afară de pe propriul lor
  pămînt, zise ea, eschivîndu-se.

Brad se opri s-o studieze pe Amanda, privind-o prin
ochelarii de soare. Era înaltă și subțire, iar părul lung și ne-
gru îi ajungea pînă la talie; cu ochii ei de un verde pal, nu
era chiar o frumusețe, dar știa cum să se îmbrace pentru a se
pune în valoare. în plus, era caldă și iubitoare. Dacă tatăl ei
n-ar fi fost atît de sever, Amanda, la cei douăzeci și trei de
ani ai ei, ar fi fost probabil de mult măritată și ar fi avut casa
plină de copii.

• Ne-a părut foarte rău cînd am auzit despre tatăl tău,
  zise Brad solemn. Cred că ți-e greu, mai ales că n-ai frați...

Amanda ridică din umeri.

• Tatăl meu trecea foarte rar pe-acasă pînă cînd s-a
  îmbolnăvit. Și chiar după aceea prefera să stea cu infirmiera,
  nu cu mine. Ne vedeam numai cînd discutam despre planu-
  rile mele și atunci ne certam de fiecare dată.
• Mi-aduc aminte, chicoti Brad. Harrison voia să te
  îmbarce pe un vapor de croazieră împreună cu un nou parte-
  ner de afaceri pe care îl avea, dar tu te-ai dus la colegiu să
  studiezi contabilitatea.

Brusc, Amandei i se făcu frig.

• A fost prima bătălie pe care-am cîștigat-o în viața
  mea și încă-i mai simt cicatricele. Dar eram conștientă că,
  dacă cedam, atunci n-aș mai fi reușit niciodată să-l înving.
  Eram candidata numărul unu la postul de a cincea soție a lui
  Dell Bartlett. Tremuram numai la gîndul ăsta.
• Și eu, deși nu sînt femeie, mormăi Brad.

Ea rîse și expresia feței îi redeveni poznașă și străluci-
toare, asa cum o stia Brad în adolescentă.

7 9 » • >

Amanda nu fusese apropiată niciodată de tatăl ei, nici
măcar după moartea mamei, care-i lăsase lui Harrison o
moștenire frumușică. în ciuda acestui tată tiranic, Amanda

» » 7
își păstrase de-a lungul anilor unele urme din firea ei inde-
pendentă. Dar fusese privată de multe distracții, deoarece
Harrison Todd își păzise copila ca pe bijuteriile coroanei.

• Cînd rîzi, pari o fată răutăcioasă, Amanda, observă
  Brad pe un ton sec. îți amintești de urîcioasa aia de pisică
  siameză pe care-o aveai ?
• Cum aș putea s-o uit ? rîse ea. L-a-mpins pe Josh
  într-un cactus cu țepi ascuțiți!
• Și-ai stat o jumătate de oră ca să-i scoți spinii cu pen-
  seta, la lumina lanternei, zise Brad zîmbind. Nu putea suferi
  să fie atins. Nu se apropia nimeni de el în acea perioadă;
  școala militară îl făcuse atît de distant... Numai •v**rie te-a
  lăsat atunci să-i rezolvi problema. Apoi te-a coi^ d mas-
  cota lui, iar acum crede că îi aparții.
• Nu-i de mine, șefule, chestia asta! zise ea zîmbind.
  Am mîncat destule mere pădurețe cît a trăit tata, mi-ajunge.
  Josh este prietenul meu, ca și tine. Asta e tot.

Amanda opri o trăsură trasă de un cal care avea pe cap o
pălărie colorată de pai.

• Ne duci prin Bay Street ? întrebă ea, dînd vizitiului o
  hîrtie de zece dolari.
• Mai întrebați ? răspunse omul, adresîndu-i un zîmbet
  de un alb strălucitor. Poftiți la bord !

Amanda și Brad urcară în trăsurică, în timp ce vizitiul își
îndemna calul. Treceau pe lîngă clădiri din secolul al opt-
sprezecelea, a căror arhitectonică îți oprea respirația, dar și
pe lîngă bănci și hoteluri moderne, cu multe etaje.

• Cum e la slujbă ?
• Crimă ! exclamă ea. După cum știi, Todd Gazette era
  proprietatea mamei, dar tata a folosit-o drept garanție pentru
  un împrumut. Cu acești bani a cumpărat acțiuni, dar a dat
  greș. Nu avea deloc simțul afacerilor. Josh zice că are o po-
  liță de asigurare cu care va achita totul; eu n-am nici un
  cuvînt de spus în această problemă, pînă nu fac douăzeci și
  cinci de ani sau pînă mă mărit.

Se încruntă, gîndindu-se cît de prost decurgea afacerea
ei. Ar fi vrut să-i spună lui Josh părerea ei, dar el fusese atît
de ocupat, încît nu-1 prinsese nici măcar la telefon. Amanda
acceptase să facă această călătorie nu pentru că ar fi avut ne-
voie de relaxare, ci pentru că avea ocazia să vorbească cu
Josh. Voia să-l facă să înțeleagă că riscă să-și piardă moște-
nirea dacă nu-i cedează o parte din controlul asupra ziarului.

• Tatăl tău ar fi trebuit să-l asculte pe Josh și să nu
  cumpere acțiunile alea, sublinie Brad. Josh îl avertizase că
  pentru început nu era indicat să investească în compania ae-
  riană.
• Știu asta. Chiar dacă tata respecta simțul afacerilor al
  lui Josh, atunci tot nu l-ar fi ascultat.

Amanda zări un gard viu de iasomie albă și se extazie
cînd îi simți mirosul încîntător.

y

• De fapt, nu prea avea ce pierde, continuă ea. Josh îi
  salvase o bună parte din investiții, numai că tata datora fie-
  care bănuț pe care-1 avea. Trăia numai din împrumuturi.
• Si-acum esti nemultumită că te-a lăsat în situatia asta

y y y y

neclară.

• Bineînțeles că sînt, replică ea. Dar, dacă pierd vremea
  gîndindu-mă la asta, nu rezolv nimic. Am totuși o vilișoară
  drăguță la San Antonio și o slujbă sigură. Cel puțin, adăugă
  cu un zîmbet trist, cît va mai rezista ziarul. Zilele astea n-a
  mers prea bine.

Brad se abținu să facă vreun comentariu.

• N-am fost în stare să dau o șansă acestui ziar, mur-
  mură ea pentru sine. Sînt convinsă c-ar ieși ceva din el.
• Josh este de părere că nu merită, remarcă Brad. El ar
  prefera să închidă tipografia și să-l desființeze.
• Dar se înșală! zise ea plină de patimă. Este numai
  prost administrat! Este doar...

El își ridică mîna, cu unghiile foarte îngrijite.

• Oprește-te ! Am venit aici să ne bucurăm de peisaj și
  de aerul ăsta minunat. închise ochii și respiră adînc. Uite,
  încearcă să simți briza mării, e atît de reconfortant. Toți banii
  din lume nu valorează cît aerul curat și acest pămînt plin de
  viață.
• Nu te pot contrazice, îl aprobă Amanda.
• Asta da viață î murmură Brad complet relaxat. Nisip,
  soare și o companie deosebit de plăcută. Mai dă-le dracului
  de afaceri.
• Dacă te-ar auzi frate-tău, te-ar concedia.
• Josh și cu mine sîntem singurii care-am rămas din fa-
  milia Lawson, așa că n-ar putea s-o facă, chiar dac-ar vrea.
  Fără să mai vorbim de faptul că sînt un geniu în marketing.
• Și ești și foarte modest, glumi ea. Eu muncesc, nu sînt
  ca tine un pierde-vară care are totul de-a gata.

Brad încercă să-i atingă pălăria, dar ea se feri rîzînd. Apoi
se întinse, mlădioasă, relaxîndu-se și lăsîndu-se cuprinsă de
atmosfera minunată si calmă din Nassau.

y

Tîrziu, după-amiază, Ted Balmain ajunse la șalupa din
port. Dacă Josh Lawson avea nevoie de un om bun la toate,
atunci Ted era acela. Fiind indispensabil ca valet, body-
guard și organizator, înaltul și oacheșul texan avea de fapt
funcția de supraveghetor în Opal Cay, una din cele șapte
sute de insule ale lanțului bahamian.

>

• Ted, o să ți se-nfunde și ție într-o bună zi, zise Brad
  în timp ce o ajuta pe Amanda să se suie pe punte.
• Asta-i spun și eu mereu lui Josh, aprobă Ted în
  glumă. Desfăcu frînghia din jurul pilonului și porni motorul.
  Țineți-vă bine, am chef să merg cu viteză.
• O să vomit! îl amenință Amanda.

Ted îi aruncă o privire dojenitoare.

• Lăsați stomacu-n pace, îi spuse el lui Brad. De fapt,
  în adîncul sufletului ei, Amanda va fi întotdeauna legată de
  pămînt.
• De-asta am și fost la Nassau. Cînd cutreieri străzile
  toată ziua, uiți că de fapt te afli pe insulă.
• A fost minunat, recunoscu ea. Mulțumesc, Brad.
• Plăcerea a fost de partea mea, încrezuto ! N-am avut
  eu grijă de tine întotdeauna ?
• Da, ca de obicei, zise ea, privindu-1 cu căldură.
• S-a-ntors Josh, observă Ted, în timp ce încerca să iasă
  din golf.

Inima Amandei începu să bată mai repede. Josh era atît
de activ și plin de viață, încît numai simpla lui prezență o
înviora. Putea s-o întristeze teribil spunîndu-i cuvinte grele,
pentru ca două minute mai tîrziu, s-o facă să rîdă.

Josh era de fapt fratele mai mare al amîndurora, și-al lui
Brad, și-al Amandei. Pentru restul lumii el era „Domnul
Lawson“, omul care primea oameni de afaceri și diplomați
pe iahtul său sau în vila sa din San Antonio sau la Opal Cay.
Era dotat cu simțul afacerilor, la fel ca marii magnați ai fi-
nanțelor de pe Wall Street, și era multimilionar, deoarece
știa să riște, ceea ce oamenii slabi ar fi evitat. Uneori trecea
peste limitele morale, dar Amanda era singura persoană care
îndrăznea să-și exprime dezaprobarea în asemenea ocazii. în
timp ce Harrison Todd o ferise de multe probleme, Josh, din
contră, o încurajase pe Amanda să-și apere propriile convin-
geri. Tatăl ei fusese cel mai fericit om atunci cînd ea luptase
din răsputeri împotriva lui, iar acum Josh trebuia să suporte
consecințele firii ei bătăioase.

• în ce stare de spirit se află ? întrebă Brad.
• A adus cu el o grămadă de oameni.

Brad oftă din greu :

• Ca să se apere, îi spuse Amandei, rînjind.
• Te-ai gîndit tu bine ! Mă bucur că-și dă seama cît de
  periculoasă sînt.
• Dar nu mă refeream la tine, zise Brad, care știa că
  Josh nu fuge niciodată din fața adversarului, oricare-ar fi
  acela.
• Sper că voi doi n-ați organizat un complot împotriva
  lui Josh, spuse Ted, pentru că spumega de furie cînd a coborît
  din avion. încearcă să-și vîndă noile computere unui arab
  care-i face zile negre. Să fiu în locul vostru, n-aș spune nimic
  care l-ar putea supăra.

Amanda se gîndi la tipografia ei, iar Brad își aminti de
ultimele datorii la jocurile de noroc.

Amanda îi aruncă o privire lui Brad și se încruntă cînd îi
observă expresia vinovată. îl întrebă apăsat:

• Brad, ai fost la cazino cumva ?
• Nu, răspunse el repede, fără s-o privească în ochi.

Dar ea mi-1 crezu. Brad nu știa să mintă și pe deasupra

era pasionat de jocuri. îl văzuse în febra jocului; ar fi fost în
stare să cheltuiască oricît, numai să continue. Josh încerca
de luni de zile să-l vindece de acest viciu. Dar Brad nu admi-
tea că această pasiune este periculoasă, în ciuda faptului că
pierduse mii de dolari la o simplă mișcare a ruletei sau prin
întoarcerea unei cărți de joc.

Amanda privea spre insuliță, unde, în garajul etajat, era
parcat Lincoln-ul gri al lui Josh, lîngă alte trei mașini de lux.
Două șalupe erau ancorate lîngă digul care ducea spre casa
albă din piatră. în jurul casei crescuseră multe soiuri de ar-
buști înfloriți. Opal Cay avea cablu pentru televiziunea prin
satelit, era conectat la rețeaua internațională de telefon și
fax, avea un sistem de computere cu sursă proprie de energie
electrică și cămările îi erau întotdeauna pline. Chiar Amanda,
obișnuită cu bogăția, nu-și amintea să fi văzut vreodată un
loc comparabil cu această proprietate din insulă a lui Josh.

• Nu-i asa că-i minunat ? întrebă ea.
• Nu-i așa că-i scump ? glumi Brad.

Ea îi aruncă o privire peste umăr, dîndu-și într-o parte
părul răvășit de vînt și zîmbi.

• Esti cinic.

y

El ridică din umeri.

• Poate că sînt. Dar și Josh ia și pielea de pe mine. Se
  aplecă spre parîma șalupei și-i spuse lui Ted :
• împinge-o puțin spre pilon, s-o pot lega.

Amanda se simțea stînjenită de felul în care era îmbră-
cată : în bermude, cu o bluziță simplă, gri, și sandale. Brad,
cel puțin, purta o pereche de pantaloni albi și o cămașă ele-
gantă, dar nici unul nu avea haine potrivite pentru a putea
apărea printre musafirii lui Josh. Amanda reuși să vadă capul
blond al lui Josh deasupra mulțimii de bărbați în costume
elegante și de femei în rochii de gală și dispăru pe scări,
grăbită să se schimbe. Oricine avea privilegiul să primească
o invitație pe această insulă, trebuia să participe la toate pe-
trecerile și eventualele întîlniri de afaceri.

• Ai observat soțiile arabului ? șopti Brad, în timp ce
  urcau în grabă scările.
• Cîte are ? se interesă ea.
• Două. Nu te îmbrăca prea sexy, o avertiză el rîzînd cu
  subînțeles, ca să nu ajungi cumva numărul trei.
• Ar da-n primire imediat cu mine, replică ea
  răutăcioasă. Eu am de gînd să devin un gigant în carne și
  oase și nu o soție uzată.

Brad izbucni în rîs, dar Amanda intrase deja în cameră și
închisese usa în urma ei.