Frabato Magicianul

C a p ito lu l I

În supraaglomerata sală de lectură a clubului era o agitație cumplită. Tensiunea primei părți a programului generase violente controverse în rândul auditoriului. „Cine este acest Frabato?”. „Faptele sunt evidente!”. Totul este trucaj și înșelătorie!”.

„Poate cineva să se bazeze pe propriile percepții?” Pe toți îi stăpânea confuzia, încântarea și incertitudinea.

Gongul a sunat sfârșitul pauzei. Rândurile s-au completat din nou repede, tumultul s-a stins și cortina s-a ridicat atât de încet, pe cât lumina din sală s-a pierdut în întuneric.

Un candelabru mare de cristal ilumina scena. în mijloc o masă rotundă acoperită cu un brocart albastru închis. în partea dreaptă a mesei era un scaun, iar în spatele ei, plasate în semicerc, alte zece.

Decorul scenei nu dădea de înțeles că un magician ar fi fost gata să-și înceapă reprezentația. Nu era în preajmă niciunul din obiectele care îi ajută de obicei pe așa-zișii magicieni. Intrând pe scenă într-un fascicul de lumină, Frabato a salutat publicul cu o ușoară reverență.

Deși fracul îi dădea o notă de certă seriozitate, zâmbetul lui familiar i-a eliberat pe toți de fiorul puternic care-i stăpânește de obicei pe cei care asistă la experimente magice.

Când aplauzele s-au potolit, Frabato s-a adresat publicului: „Doamnelor și domnilor, explicându-vă principiile sugestiei și autosugestiei în prima parte a programului și demonstrându-vă acestea prin experimente, putem trece acum să abordăm altă temă. Magnetismul animal are o covârșitoare importanță pentru viața ființelor umane și, de aceea, n-aș vrea să pierd ocazia să vă vorbesc despre aceasta.

Totul în lume este controlat de forțele electrice și magnetice. Totuși, capacitatea substanțelor materiale de a acumula și conduce forțele electrice și magnetice variază foarte mult. Acest fapt este important în a face magie. Dar nu doresc acum să aprofundam mai mult acest subiect, ci să explicăm esența magnetismului și să-i demonstrăm practic existența.

Magnetismul animal este singurul element care a atins perfecțiunea în
existența noastră. El reprezintă forța vitală și conținutul întregii vieți pe
pământ. Acest magnetism vital conectează planeta noastră la zona care
înconjoară pământul ca o centură, așa-numita „lume astrală”. De asemenea,
el conectează ființele umane între ele. Radiația ființei umane este pur animală
și forța sa depinde de propria voință, de caracter, maturitate mentală,
rezultată din starea generală de sănătate. Acest magnetism este puternic
îndeosebi la acei oameni care își antrenează conștiincios și sistematic
capacitățile spirituale și sufletești, care au învățat să se autoeduce, să-și conducă propriul destin. Acești oameni sunt capabili să-și mărească energia vitală, în consecință, să realizeze lucruri extraordinare. De când a fost recunoscută ca forță obiectivă, magnetismul animal a fost folosit atât în scopuri pozitive, cât și negative. Zicala: „Ce ai semănat, aceea culegi” este, într-un fel, expresia legii karmice și a justiției divine.”

Vindecarea efectelor prin magnetism poate fi cu succes realizată de un magician cu experiență. Așa că acord o foarte mare importanță acestui fenomen.

Aș dori acum să vă arăt, printr-un număr de experimente, ce alte capacități și forțe sunt conectate magnetismului animal. în acest scop, aș ruga trei spectatori să vină lângă mine, pe scenă.”

Un murmur se auzea din sală. Apoi, ca să încurajeze publicul, a spus
zâmbind: „Nu trebuie să vă fie teamă, nu i se va întâmpla nimănui nici un
rău.”

O doamnă drăguță, blondă a apărut pe scenă ezitând. „Priviți”, s-a adresat
Frabato publicului, „oamenii spun adesea că femeile reprezintă sexul slab, dar
această doamnă este o dovadă a contrariului pentru toți bărbații aici de față.”

Publicul a râs și, în același moment, s-a urcat pe scenă un tânăr, urmat de o doamnă mai în vârstă.

„Sunt foarte recunoscător pentru ajutorul dumneavoastră”, Ie-a spus Frabato persoanelor aflate pe scenă. „Acum v-aș ruga să-mi dați pentru scurt timp oricare dintre obiectele personale pe care le aveți asupra dumneavoastră și să le puneți pe masă aici.”

Doamna blondă a pus pe masă ceasul ei de argint de la mână. Tânărul domn, cu o expresie de generozitate, și-a pus alături portmoneul. După un surâs încurajator al lui Frabato, doamna în vârstă și-a scos de la gât colierul și l-a adăugat celor două obiecte de pe masă.

„Ca o introducere”, a spus Frabato, adresându-se din nou publicului, „vă voi arăta un mic experiment psihometric. Vă voi demonstra că fiecare ființă umană trăiește în virtutea semnelor obiectelor cu care corpul intră în contact. Fiecare detaliu al existenței acestuia va fi relevat cu ochiul meu clarvăzător, foarte precis. Vă voi arăta că am dreptate, folosindu-mă de cele trei obiecte puse la dispoziție.”

Frabato a pășit spre masă, a luat ceasul de argint și s-a plimbat cu pași rari de câteva ori, adânc absorbit de gânduri. Deodată s-a oprit, a pus pe frunte ceasul și a stat așa, timp de câteva minute, cu ochii pierduți în zare. Ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis s-a adresat apoi posesoarei: '

„Păreți a vă îndoi serios de capacitățile mele, altfel n-ați fi venit aici pe
scenă cu ceasul împrumutat de la sora dvs. Faceți asta destul de des, fără
știrea ei, ea fiind plecată să lucreze la Berlin. Acest ceas este cadou de la o mătușă decedată în urma unui accident. Moartea mătușii este motivul pentru care sora dvs. nu mai poartă ceasul”. Fața doamnei exprima jenă și rușine, fapt care a demonstrat cert că Frabato spusese lucruri adevărate.

Deodată, tânărul a încercat să-și ia de pe masă portmoneul. Totuși, Frabato a fost mai iute decât el, i l-a luat și l-a cântărit în mână, zicând:

„Nu păreți să aveți o conștiință curată, domnule. Voi verifica îndată ce se ascunde în spatele acestui obiect.”

După ce a privit cu foarte mare atenție portmoneul, timp de câteva
secunde, el a continuat: „Sunteți atât de tânăr și cu toate acestea ați

dezamăgit deja două fete. Fata din fotografia aflată în portmoneu v-a îndrăgit
fiindcă i-ați clădit visuri în care ea a crezut cu adevărat. Cu toate acestea mai
văd o scrisoare de dragoste de la o altă fată, pe care ați întâlnit-o recent la o
reuniune și v-a trezit interesul cu cochetăriile ei. Chestiunile personale nu mă
privesc, dar vă pot asigura că nu veți fi fericit cu amândouă în același timp.”

Tânărul devenise foarte jenat când s-a văzut astfel descoperit și a replicat, întrucâtva temător:

„Nu mi-ar place să trăiesc în preajma dumneavoastră, pentru că nu mi-ar fi în siguranță nici gândurile cele mai intime, nici secretele.”

Frabato a pus portmoneul pe masă și a luat colierul, lăsându-l să-i alunece printre degete, ca pentru o cercetare atentă.

„Aș putea scrie un roman întreg despre colierul dvs.”, a spus el,
adresându-se doamnei în vârstă, „pentru că a trecut prin vremuri grele. Primii
lui posesori au fost niște aristocrați foarte bogați din Franța, care mai târziu
au fost ghilotinați în timpul unei revoluții. Colierul acesta a adus tuturor celor
care l-au avut mult ghinion. După ce soțul dvs. a fost ucis în primul război
mondial, ați fost nevoită, pentru o bună bucată de vreme să trăiți dintr-o
pensie mică. Lanțul a fost amanetat, de două ori, dar de fiecare dată l-ați luat
înapoi.”

Frabato a tăcut în acest moment, fiindcă femeia izbucnise în lacrimi. Publicul amuțise de emoție. Frabato a pus colierul înapoi pe masă și s-a adresat din nou sălii:

„Doamnelor și domnilor, așa cum v-am demonstrat până acum, fiecare obiect își are istoria lui. Mai mult decât atât, ați putut să vă convingeți de varietatea posibilităților pe care le am, folosindu-mă de clarviziune.”

Publicul a izbucnit în aplauze puternice, eliberându-se de tensiunea care-l marcase până atunci. Când liniștea s-a reinstalat, Frabato a continuat: „Aș vrea acum să rog cele trei persoane participante la experiment să părăsească sala, însoțite de doi observatori neutri.”

Un domn cu ochelari și o doamnă în rochie de culoare închisă s-au oferit imediat s-o facă și au părăsit toți cinci sala.

„Pentru a vă demonstra efectele magnetismului bazat pe puterea voinței, voi încărca aceste obiecte cu efecte reale care vor fi evidente de îndată ce vor fi atinse.”

Un domn din mijlocul sălii a propus ca cel ce va atinge ceasul de argint să izbucnească într-un hohot de râs. Frabato a aprobat. Și a doua propunere a fost unanim acceptată, ca portmoneul să provoace un plâns în hohote.

Numai asupra propunerii pentru colier nu se putea decide.

O doamnă din primul rând a propus: „Deoarece acest colier, de când există, a adus numai ghinion atâtor oameni, propun să faceți în așa fel încât să fie aruncat cu dezgust de prima persoană care îl va atinge.”

Aplauze prelungi au făcut inutilă o altă propunere. Acum, Frabato a pus
cele trei obiecte pe masă, la o distanță considerabilă unul de celălalt. Apoi a
stăruit asupra fiecăruia dintre ele timp de câteva momente, într-o concentrare
deplină; a făcut câteva gesturi cu mâna dreaptă și s-a adresat publicului din
nou:

„Doamnelor și domnilor, eu sunt gata. Ca nimeni să nu poată spune că am lucrat prin hipnoză, voi pleca chiar acum la bufet. Două persoane să mă conducă afară și să se întoarcă împreună cu persoanele testate, rugându-le să-și ia lucrurile înapoi. Voi reveni pe scenă în zece minute.”

Frabato a părăsit sala condus de doi domni care, imediat după aceea, s-au întors cu cele trei persoane și cu cei care le-au însoțit. Ezitând întrucâtva, femeia blondă, tânărul și doamna în vârstă s-au apropiat de masă, în timp ce în rândurile publicului așteptarea crea tensiune.

Au fost informați de domnii însoțitori că își pot lua obiectele înapoi și să se întoarcă la locurile lor.

Blonda a .reacționat grăbit. Cu o mișcare rapidă, a apucat ceasul, iar în momentul următor a izbucnit într-uri hohot de râs de care s-a molipsit întreaga sală.

în timp ce ea pleca spre locul său, ceilalți doi stăteau acolo, ezitând, puțin
surprinși, dar tânărul a întins mâna după portmoneul lui. Nici nu și l-a pus bine
în buzunar că a și început să-plângă, scuturat de hohote, cu capul ascuns în
palme.

în câteva clipe și-a revenit și a părăsit scena în aplauze.

După tot ce văzuse, doamna în vârstă stătea înaintea colierului său, vizibil intimidată. în cele din urmă s-a întins după el, dar, atingându-l, l-a aruncat în colțul scenei. A primit înapoi colierul din mâinile unui domn amabil și, fiindcă era surprinsă de propria reacție, publicul a încurajat-o,

Chiar în momentul în care au plecat cu toții de pe scenă, ușa de la sală s-a deschis și Frabato a reapărut, salutând entuziast publicul. S-a urcat pe scenă cu pași elastici și a spus zâmbitor:

Un număr mare de spectatori s-au grăbit să urce. Locurile din spatele scenei s-au ocupat repede și mulți au fost nevoiți să se întoarcă.

Frabato a trecut de la unul la altul, oprindu-se asupra fiecăruia în parte
câteva secunde și vorbind despre suferința fiecăruia, folosind cu aproximație
terminologia medicală. Fețele oamenilor exprimau surprindere datorită
diagnosticării corecte și rapide. Apoi, s-a adresat oamenilor de pe scenă.

„Dragi vizitatori, văd pe fețele dvs. că aveți mare încredere în mine și că
așteptați de la mine un tratament complet și o vindecare rapidă. Cu ajutorul
sugestiei voi încerca să vă ajut pe fiecare cât se poate. Deși cazurilor severe
nu le pot oferi o vindecare completă dintr-o dată, tuturor vă garantez o
ameliorare certă. Rămâneți așezați, fiți cât mai calmi, într-o poziție cât mai
relaxată.”

După ce a rugat publicul din sală să fie liniștit, s-a așezat și el pe un scaun
în așa fel încât să poată vedea bine pe fiecare. A închis ochii și, după câteva
secunde, părea complet paralizat. După aproape un minut, a redeschis ochii,
a sărit de pe scaun și a întrebat pe fiecare dintre pacienți cum se simte.

„Excelent!” „Minunat!” „Ce ușurare!” erau exclamațiile lor. Fețele

pacienților se înveseliseră sub influența vitalității crescute și fiecare își exprima mulțumirile înainte de a părăsi scena.

„Acesta este sfârșitul spectacolului de astăzi”, a anunțat Frabato, „totuși, n-aș vrea să omit a vă invita pe toți la spectacolul viitor, care va avea loc poimâine. Noapte bună, tuturor!”

însoțit de aplauze, a dispărut în spatele scenei. La scurt timp a lăsat auditoriul în culise și a luat un taxi până la hotel.

A ajuns, a comandat o băutură răcoritoare, a lăsat vorbă că dorea să fie trezit a doua zi dimineață și s-a încuiat în cameră.

Abia terminase meditația pe care o făcea în fiecare zi înainte de culcare, când cineva bătu în ușă. Băiatul de serviciu s-a scuzat pentru o așa vizită târzie și l-a informat că un domn îl așteaptă în hol să-i vorbească.

Gânditor, Frabato a cercetat cu atenție ciudata carte de vizită trimisă de persoana respectivă. Avea un cerc mare în mijloc, în care era un alt cerc mai mic, iar în interiorul lui un triunghi cu o cruce.

în stânga și în dreapta cercului erau doi dragoni, iar pe spatele cărții de vizită era scris doar „Hermes”, totul imprimat cu auriu.

S-a gândit puțin, apoi Frabato a cerut ca vizitatorul nocturn să fie poftit în camera sa. După câteva clipe, el a salutat un domn cu tâmplele albite, cu o expresie de noblețe în ținută...

Era foarte târziu când vizitatorul a plecat. Fața sa avea o mină răvășită, semn că trăise o experiență extraordinară.