Pedagogia lui Ioan Jinga

Stiința poate fi definită ca un ansamblu de cunoștințe, organizate în mod logic, al căror adevăr este confirmat prin metodele cele mai de încredere de care se dispune la un moment dat și care servește ca instrument de analiză a problemelor noi ce apar

într-un anumit domeniu.

Este foarte răspândită ideea că orice știință se definește si se justifică în

măsura în care posedă

• domeniu propriu de cercetare;

• metode specifice de cercetare;

• legi si principii proprii.

Din acest motiv, statutul pedagogiei ca știință este uneori controversat întrucât se apreciază că obiectul său de studiu este cercetat de multe alte discipline (de ex. psihologia, sociologia s.a.), metodele de cercetare pe care le utilizează sunt “împrumutate” de la alte științe si că nu operează cu nici o legitate proprie. Din aceste motive, se cuvine să examinăm pedagogia ca știință, din această triplă perspectivă,

mai întâi a specificului cu care abordează fenomenul educației-obiectul ei de studiu-, apoi specificul cercetărilor pe care le întreprinde si în final specificul legităților cu care operează.

1.1 EVOLUTIA REFLECTIEI STIINTIFICE ASUPRA EDUCATIEI

Pedagogia contemporană este rezultatul unei îndelungate evoluții a reflexiei asupra educatiei. Această evoluție s-a produs în mai multe planuri: al concepției despre fenomenul educatiei; al metodei de dobândirea cunoștintelor despre fenomenul studiat (educația).