Realismul. Curent literar. Caracteristici

Realismul
Istoricul

a) apare în Franța, în sec. al XIX-lea, ca reacție împotriva romantismului, ca o apropiere a literaturii de concepțiile materialiste, pozitiviste, scientiste.
b) este favorizat de revoluțiile burghezo-democrate din Franța, Anglia, Țările de Jos, de filosofia iluministă, de dezvoltarea științei și culturii.
c) termenul este utilizat de pictorul francez Gustave Courbet și provine
din lat. realis > fr. réel > realisme.
d) reprezentanți:
Franța: Stendhal, Flaubert, Balzac, Maupassant, Mauriac, Proust, Kafka.
Anglia: Dickens, George Eliot, Galsworthy, Virginia Wolf.
Rusia: Lew Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov, Șolohov, Pasternak.
America: Mark Twain, Hemingway, Faulkner, John Steinbeck.
România: Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Călinescu, Marin Preda, Augustin Buzura.

Conceptul de realism în critica literară românească

Titu Maiorescu Direcția nouă în poezia și proza română – susține un concept de realism de factură clasicistă și de specific național: „tipurile realiste să reprezinte“, „permanențe umane“, „viața specific națională“.
Garabet Ibrăileanu Creație și analiză:
„Un creator nu copiază realitatea ci-și realizează concepția sa despre realitate”:
„Romanul tinde a deveni o știință, el are temelie puternică în psihologie și sociologie“.
Spiritul critic în cultura românească este o carte fundamentală, fiindcă dă axiologia realismului. Valoarea textului literar este dată de spiritul critic, ca trăsătură fundamentală a realismului. De aceea I.L.Caragiale este definit ca o culme a spiritului critic în Muntenia, iar Mihail Eminescu, ca o culme a spiritului critic în Moldova.

Programul realizat de scriitorii realiști
a) eroi tipici în împrejurări tipice – eroul reprezintă o categorie socială, iar împrejurarea — o „felie de viață“. Eroul este arivistul, inadaptabilul, demagogul, luptătorul.
I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Camil Petrescu Patul lui Procust, George Călinescu Enigma Otiliei, Stănică Rațiu, Camil Petrescu Bălcescu.
b) tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea socială,
istorică. teme realiste – satul și țăranul, războiul, trecutul istoric, ascensiunea
arivistului.
conflicte sociale – de clasă (Camil Petrescu Jocul ielelor), naționale (L.Rebreanu Pădurea spânzuraților).
c) criticismul – atitudinea critică a autorului față de realitatea socială:
ironică – I.L.Caragiale Momente și schițe, umor – Ion Creangă Amintiri din copilărie, ură – Zaharia Stancu Desculț, obiectivism lucid – Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
d) scientismul – introducerea de concepte și modele de gândire științifică:
Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Ștefan Gheorghidiu ține Ellei o prelegere de filosofie.
I. L. Caragiale O scrisoare pierdută – personajul Agamiță Dandanache este construit pe legea adaptării la mediu din biologie.
Costache Negruzzi Fiziologia provințialului – conceptul de fiziologie cu sensul de funcționalitate a tipului uman în mediul social.
e) procedee realiste:
tipizarea – I. L. Caragiale: Tipătescu, Pristanda.
analiza psihologică – Camil Petrescu Patul lui Procust, Augustin Buzura Vocile nopții. colajul – introducerea în text de scrisori, documente, articole. Camil Petrescu Patul lui Procust.
descrierea – Geo Bogza Cartea Oltului.
f) specii realiste: schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul. I. L. Caragiale Momente și schițe.
Costache Negruzzi Alexandru Lăpușneanul.
Augustin Buzura Refugii, Orgolii.
Geo Bogza Cartea Oltului.
Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos.

Contribuția scriitorilor români la dezvoltarea realismului
a) precursori ai realismului:
Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică – critica societății feudale.
Antim Ivireanul Didahiile – critica moravurilor și a instituțiilor feudale.
Costache Negruzzi Alexandru Lăpușneanul – critica absolutismului feudal, aduce primul model de nuvelă realistă.
Nicolae Filimon Ciocoii vechi și noi – critica societății fanariote – aduce primul roman realist.
Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos – aduce eseul realist. b) tendința realismului liric – subiectiv de factură romantică:
Ion Creangă Amintiri din copilărie – realism liric, rural, patriarhal, de specific național.
Mihail Sadoveanu Baltagul, Frații Jderi, Hanu Ancuței – realism liric de specific național.
Zaharia Stancu Desculț – realism liric, împletit cu obiectiv critic.
Geo Bogza Cartea Oltului – realism liric – reportajul-eseu-poem în proză.
c) tendința realismului de factură clasică și barocă:
Ioan Slavici Moara cu noroc, Mara – sobru, moralizator, umanist.
G. Călinescu Enigma Otiliei – retoric, balzacian, cu elemente de baroc.
Mateiu Caragiale Craii de Curtea-Veche – ornamental, simbolic de factură barocă.
d) tendința realismului critic obiectiv:
I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Momente și schițe – de problematică, comic, concis, de acuitate critică.
Liviu Rebreanu Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraților – un realism sobru, precis, înțelegere legică, nuanțat, obiectiv.
Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – analist, realism al stărilor de conștiință, de problematică.
Hortensia Papadat-Bengescu Concert din muzică de Bach – aduce o critică de moravuri.
Marin Preda Moromeții, Cel mai iubit dintre pământeni – un realism de problematică politică și socială, critic, obiectiv.
Augustin Buzura Orgolii, Refugii, Drumul cenușii – o critică de acuitate socială, alegoric, de problematică, critic.
Alexandru Ivasiuc Apa, Iluminări, Păsările, Interval – realism al stărilor de conștiință, analitic, de problematică.
Mircea Eliade Noaptea de Sânziene.