Textul nonliterar – definiție și particularități
Aa
Textul nonliterar
Definiție : Textul nonliterar este rezultatul observării realității și al transformării acesteia în informație având scop informativ. Vizează domenii diverse, de la cele științifice și juridico-administrative la mass-media audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/ scris; popular/ cult; regional, colocvial, argoul și jargonul).
Particularități
– scopul textului este de a informa cititorul
– informațiile oferite sunt reale, concrete (despre persoane, evenimente)
– textul este lipsit de expresivitate (se folosește numai enumerația)
– limbajul folosit poate conține termeni specifici unui anumit domeniu de activitate
– textul se remarcă prin obiectivitatea relatării
obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în funcție de domeniu;
– sunt prezente uneori clișee de limbaj (formule fixe folosite în diverse acte
oficiale, scrisori etc.)
– în textele științifice sunt prezenți termeni specifici unui anumit domeniu de
cercetare;
– se referă la persoane reale, din punct de vedere individual, comunitar, etnic,
național etc.;
– prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, rețete, prospecte de
medicamente, instrucțiuni de montare / utilizare a aparatelor, ghiduri turistice, reclame, articole de ziar sau revistă, știri, interviuri, anunțuri de mică publicitate,lucrări științifice etc.