Călătorii extracorporale

Călătorii extracorporale

Cunoscutele fenomene O.B.E. (out of body experiences, cf.lb.engl., însemnând experiențe în afara corpului) pot fi definite, așa cum menționează dicționarul Universității Oxford “The Mind” (1987) ca fiind “acea experiență prin care o persoană pare să perceapă lumea din afara corpului fizic. O.B.E. a fost consemnat în diferite epoci și culturi de către persoane tinere sau vârstnici, educați sau nu, de către cei care aveau o credință în aceste fenomene cât și de către cei care nu știau nimic despre ele”(p.571).

Conform concluziilor cercetătorilor Muldoon și Carrington (1929) și Rogo (1983) unele dintre cele mai dramatice situații în care au loc experiențele în afara corpului sunt experiențele în preajma morții, de exemplu, sau în acelea legate de resuscitarea cardiacă sau supraviețuirea în urma unor accidente foarte grave.

Cu toate acestea, fenomenul “decorporalizării” poate apare, afirmă cercetătorii americani, în timpul stărilor obișnuite de odihnă, meditație, în urma consumării anumitor droguri sau chiar în timpul activității de zi-cu-zi. Puține însă sunt acele persoane care afirmă că pot realiza aceste fenomene la voință sau că le pot controla atunci când ele apar.

Experiențele relatate de diverși subiecți conțin multe elemente comune. În mod constant este descrisă senzația de plutire în afara corpului, capacitatea de a vedea sau de a se mișca în afara sa. În acel moment ei par să ia uneori alte forme sau să aibă senzația că au devenit doar un punct în spațiu. Acest punct sau formă se poate mișca și poate observa ceea ce apare să fie lumea fizică normală dar adesea cu unele diferențe față de normal. Poate conține mici erori și obiectele pot fi în mod straniu luminate sau întunecate. Acești subiecți relatează posibilitatea de a vedea și de a trece la voință prin pereți sau alte obiecte, fără a fi afectați fizic. Uneori, “lumi” complet diferite sunt vizitate, unele bizare, altele, cu aspecte profund spirituale. De altfel, ființe care au fost considerate mari înțelepți sau iluminați, provenind mai ales din Orient, cum au fost Ramakrishna, Muktananda, Yram, Yogananda, care au stârnit venerație prin forța spirituală dar și prin calitățile de clarviziune, de cunoaștere superioară, intuitivă a lumii, au vorbit frecvent despre “lumile astrale” în care “călătoreau” grație stărilor extatice pe care le experimentau. Creștinismul, teosofia, concepțiile esoterice antice recunosc printre altele, existența unor lumi astrale (lumi paradisiace, lumi infernale etc.) în care spiritul uman poate pătrunde, fie prin rezonanță, fie prin dedublare.

Experiențele de proiecție astrală, de călătorie în afara corpului, sunt descrise în general ca fiind extrem de vii și “reale”, fără a putea fi totuși asociate visului sau reveriei. Adesea, subiecții care trăiesc o astfel de experiență au sentimentul că acele momente i-a afectat profund și chiar a determinat o modificare a credințelor și valorilor personale.

Winifred G. Barton, în lucrarea “Experience mistique et projection astrale” (1990) notează că “proiecția astrală este acțiunea de deplasare a conștiinței, de separare a spiritului de corp, pentru a se proiecta în alte dimensiuni ale realității, unde conceptele de spațiu și timp terestru sunt depășite. Astfel, este posibil să călătorești în imediata vecinătate în lumea fizică pentru a vizita un prieten sau un părinte, sau departe de lumea fizică, în sfere astrale superioare”(p.93).

Experiențele multiple relatate de-a lungul timpului, unele dintre ele fiind consemnate de oamenii de știință, dovedesc pe de-o parte că, în fapt, corpul fizic nu este decât un vehicul al Sinelui iar ca urmare, ideea supraviețuirii – într-o formă subtilă – după încetarea funcțiilor corpului fizic nu mai pare un fapt ireconciliabil.

Condițiile dedublării

Modalitatea de producere a fenomenului dedublării poate de semenea fi regăsită în relatările unor ființe care au practicat-o ani îndelungați. Yram, de exemplu, își consemnează experiențele avute timp de doisprezece ani, în lucrarea intitulată “Secretele lumilor astrale” (1998). Toate constatările sale converg cu relatările altor ființe iluminate din Orient. Relatările sale sunt mai elocvente pentru intelectul occidentalului care așteaptă mereu explicații, încercând să înțeleagă, înainte de a experimenta.

Constatând în mod spontan că avea capacitatea de a acționa în afara corpului fizic, Yram a început un lung proces de auto-control și implicit de auto-cunoaștere lărgită a propriei conștiințe. A te despărți în două părți, într-un loc familiar, a acționa în toată conștiința, cu toată libertatea dorită și a ști că ești încă viu pe pământ, rezumă cel mai mare triumf al Eu-lui gânditor asupra materiei”( 1998, p.14).

El face o descriere explicită a modului în care are loc separarea de corpul fizic: “Aveam senzația și viziunea că eram întins pe burtă pe o masă. Cu brațele întinse înainte, mă țineam de marginile acestei mese închipuite, trăgând ca pentru a mă ajuta să ies din ceva. Aveam impresia că eram închis într-un sac a cărui gură prea strâmtă era o piedică. În sfârșit, eforturile mele au fost încununate de succes și m-am văzuit aproape de corpul meu, în deplinătatea facultăților psihice și conștiente. M-am privit o clipă dormind, apoi, după ce mi-am îmbrățișat soția și copiii, am plecat în spațiu în direcția răsăritului”(p.36).

Există însă anumite reguli psihologice ce trebuie respectate, pentru ca fenomenul dedublării să poată avea loc. Aspecte legate de caracterul individului trebuie luate în considerare. Este importantă, precizează Yram o atitudine pozitivă față de noi înșine, față de semenii noștri, față de natură, față de faptele pe care le realizăm. “Pentru a atrage în propria ființă latura pozitivă a vibrațiilor ajunge să trăiești nedorind nimic pentru tine însuți. Acționând în interesul general, în cea mai totală dezinteresare, nici o vibrație inferioară nu se leagă de noi. Deveniți un generator de energie”.

În lumile invizibile, voința acționează ca o baghetă magică și este destul de ușor ca ea să îndepărteze tendințele instinctive. Cineva ar putea deduce de aici că este suficient să vrei și te poți duce la cineva împotriva voinței lui. Câte secrete n-ar fi astfel dezvăluite! Cu toate acestea, în invizibil, libertatea individuală este sacră și voința inviolabilă. În afară de situația în care propriile noastre rezonanțe sunt în armonie cu cele ale ființelor pe care le atragem în jurul nostru, nu trebuie să ne temem de “vizite” neașteptate.

Pentru a putea stabili legături continue cu o persoană care trăiește pe pământ, trebuie să fii legat de ea prin legături profunde (părinte, iubit, prieten) cu care să fii unit prin legături spirituale. Legăturile de camaradereie se pare că nu sunt totdeauna de ajuns.

Pe de altă parte, plăcerile intelectuale, bucuriile datoriei împlinite, exercitarea conștientă a calităților superioare ale sufletului, satisfacția de a te face util, de a fi contribuit la acte de binefacere, de pace, de a ajuta pe cei ce se află în suferință, determină o fericire care durează și dă sufletului o senzație de forță, de energie superioară.

Pentru a putea dobândi capacitatea dedublării, constată Yram, este necesară o “descentralizare succesivă a personalității, a Eului individual, pentru a-l face să ia cunoștință de Pluralitatea Cauzelor asupra cărora este capabil să acționeze. Se ajunge aici îndreptându-ne atenția asupra unor subiecte superioare naturii satisfacțiilor noastre materiale. Progresiv, aceste forme ce privesc individualitatea noastră sunt părăsite, focalizându-ne dorințele, gândurile și emoțiile asupra unor obiective și principii de viață superioare, până în ziua în care vom ajunge să găsim satisfacție și fericire totală în aplicarea principiilor eterne ale vieții”(p.63).

“Puteți avea o viață completă în celălalt plan, ne atenționează autorul în continuare. Prima oară când veți face dragoste în astral veți fi uimit cât de satisfăcătoare și totală poate fi această experiență. După aceea, când veți face dragoste în realitatea terestră, este posibil să simțiți lipsa desăvârșirii pe care ați cunoscut-o dincolo” (p. 22).

Gavin și Ivonne Frost (1998) propun o pentagramă a condițiilor necesare pentru dedublare:

Necesitatea urgentă – ea reprezintă scopul ales pentru conștientizarea astrală;

Emoția – reprezintă unul dintre elementele de bază ale pentagramei. În ceea ce privește călătoria astrală, cea mai dăunătoare emoție este frica. Dacă apare frica de ceea ce s-ar putea întâmpla, dedublarea nu se va putea realiza. Alte stări emoționale inhibitorii, cum ar fi furia, de asemenea împiedică producerea acestui fenomen.

Condițiile de mediu. Din multiple experiențe realizate, concluzia a fost că următoarele condiții sunt cele mai adecvate :

Securitate – asigurarea izolării de anturaj;

Poziția corpului – trebuie să fie relaxată, nemișcată, cu capul spre est;

Temperatura – 22-23 gradeC par a fi ideale;

Obiectele și perturbările magnetice – se vor îndepărta toate obiectele de pe corp: bijuterii, agrafe etc. dar și cablurile electrice, prelungitoare etc.

Intensitatea luminii – încăperea să fie aproape întunecată;

Zgomotul – se va realiza practica într-o perioadă liniștită a zilei.

Dieta – frugală, cu cel puțin două ore înainte de exersare.

Activitatea sexuală – o persoană frustrată sexual nu va putea realiza cu ușurință dedublarea astrală. Există însă și posibilitatea obținerii satisfacției sexuale în astral și din acel moment dorința de a trăi astfel de experiențe poate deveni o forță capabilă să producă fulgerător dedublarea.

Timpul – cel mai potrivit moment al zilei este seara, între orele 22 și 23.

Dedublarea conștientă

În timpul viselor fiecare dintre noi experimentează de fapt dedublarea astrală spontană. Înțelepții vechii Indii afirmă că “somnul ne este dat pentru a ne aminti de moarte, în timp ce visele ne obișnuiesc cu lumile astrale.”

Adepții teoriei corpurilor subtile susțin de altfel, că acestea ar fi explicația odihnei ce survine în timpul somnului și anume, desprinderea corpului astral și reîncărcarea lui cu energii subtile. Somnul indus prin intermediul somniferelor este superficial, fiind neodihnitor și nici nu permite apariția viselor, tocmai pentru că un astfel de somn nu facilitează desprinderea corpului astral de corpul fizic.

Mulți cercetători au abordat problema proiecțiilor astrale conștiente, dirijate și mai mult, au afirmat că fiecare individ este capabil să performeze la un moment dat o astfel de experiență.

Cercetători ca Robert Monroe, Raymond Reant, Jeanine Mora, Ph.D. Keith Harary și Pamela Weintraub, Gavin și Yvonne Frost au trecut chiar la elaborarea unor programe concrete, prin respectarea cărora oricine ar putea “învăța” să practice proiecția astrală. În toate aceste metode, controlul mental al gândurilor și emoțiilor este esențial. Conștientizarea etapelor unei relaxări profunde, o treptată detașare de lumea exterioară, de lucrurile care ne atrag în mod obișnuit este de asemenea necesară. Este necesară mai întâi amplificarea capacității de a se interioriza, de a aprofunda propriile stări psihice după care, abilitatea de expansionare a stării de conșiință în forma proiecției astrale se va dezvolta treptat. Dar pe lângă acestea, perseverența, răbdarea și încrederea sunt trăsături de caracter indispensabile unei depline reușite.

Dedublarea conștientă poate avea loc și prin tehnici de inducție: în transe, dans șamanic, hiperventilație. Practicate în cadrul unor căi spirituale, aceste experiențe trebuie să se afle sub directa îndrumare a unui maestru spiritual, întrucât producerea bruscă a stării de dedublare poate duce la șoc psihic, emoțional, asfixiere, supraexcitare, hiperventilație, intoxicare, anoxie.

De exemplu, Jeanine Mora consideră ca fiind esențiale în învățarea proiecției astrale următoarele elemente:

Relaxarea – înțeleasă ca procedeu neuromuscular prin care se elimină anxietatea, stresul, gândurile negative, tensiunile interioare. În mintea noastră, menționează autoarea, trebuie să avem mereu sugestia: “fii relaxat!”

Respirația trebuie să fie completă, amplă, naturală și trebuie să cuprindă cele trei etape, așa cum sunt ele descrise în cadrul tehnicilor yoghine de Pranayama: abdominală, toracică și claviculară. Lipsa unei bune oxigenări micșorează capacitatea de concentrare și obosește prematur creierul. De asemenea, respirația completă yoghină ne poate ajuta la trezirea armoniasă a celor șapte chakras, ceea ce va face ulterior posibilă și dedublarea strală.

Concentrarea constă într-un efort de voință și este tradusă în acea capacitate de a fi absorbiți de un obiect de o idee, fără nici un “parazit” mental, înseamnă a fixa “receptorul nostru de unde radio” (creierul) pe lungimea de undă fără să captăm toate interferențele care se regăsesc și care bruiază emisia. Concentrarea înseamnă în fapt un control mental cât mai bun. Pentru a obține concentrarea este necesar să ne relaxăm mai întâi. “Lăsăm gândurile și imaginile să plutească. Lăsați-le să treacă fără a le reține. Nu căutați să le opriți în mod voluntar. Cu cât veți vrea să le îndepărtați cu atât ele vor fi mai prezente. Încetul cu încetul ele vor diminua și vor dispare. Subiectul asupra căruia vrem să ne concentrăm va apare fără dificultate. Poate părea o stare de reverie sau de absență.” Și autoarea mai adaugă: ”Fiți prezenți în ceea ce faceți. Considerați orice activitate ca fiind interesantă… Lăsați-vă absorbiți de ea.”

Chiar dacă știința nu a reușit prin metodele actuale să decripteze misterul profund al fenomenului dedublării, chiar dacă instrumentele sale, actualmente prea grosiere – potrivite unor investigații mai degrabă de ordin materialist decât subtil și spiritual – nu au reușit să înregistreze decât sporadic rezultate pozitive în experiențele de laborator este puțin probabil că ele vor rămâne în afara înțelegerii și cunoașterii umane.

Fenomenele paranormale, în ansamblul lor, reiterează problema existențială a unui Giordano Bruno sau Galilei, a unui Leonardo Da Vinci sau Jules Vernes în care, proiecte și idei ce păreau doar o fantasmă, o elucurbație a unei minți halucinante au devenit în timp o realitate incontestabilă. Până însă la acel moment al certitudinii științifice în ce privește explicațiile și reproductibilitatea lor, proiecțiile astrale rămân un fenomen fascinant și totodată abordabil de către fiecare dintre noi.