ISTORIA ROMEI ANTICE – Omul, spațiul și clima. Întemeierea Romei. Regalitatea

ISTORIA ROMEI ANTICE

1. Omul, spațiul și clima

Clima Italiei era:

• Continentală,în Nord,
• Mediteraneană, în centru și în sud

Imperiul romana fost unul tri-continental: Europa, Asia și Africa;

Italiaeste mărginită de trei mări: Mediterană (sud), Tireniană (vest), Adriatică(est); Triburile italice (de origine indo-europeană):

Latinii, Sabinii, Samniții,Volscii,Umbrii,Veneții,Osci etc.

II. Întemeierea Romei. Regalitatea (753-509 î. Hr.) 

21 aprilie 753 î. Hr.: tradiția spune că Romulus, după uciderea fratelui său Remus, a întemeiat, între cele șapte coline, pe malul fluviului Tibru, o nouă cetate, Roma.

Cercetările arheologiceau demonstrat că, pe la jumătatea secolului al VIII-lea î.Hr., au existat urme de locuire în zona colinei Palatin, ceea ce arată că legenda despre întemeierea Romei are un sâmbure de adevăr. Până în 509 î. Hr. au condus Roma șapte regi, dintre care ultimii trei de origine etruscă Instituțiile:

• Regele: avea atribuții limitate (era judecător și mare preot),
• Senatul: alcătuit numai din patricieni (100 de membri), elabora legile,confirma alegerea regelui și-i controla activitatea,
• Adunarea poporului  Societatea:
• Patricienii: singurii care puteau ocupa funcții politice,
• Plebea: oamenii de rând (țărani, meșteșugari și negustori)

III. Roma republicană (509-27 î. Hr.)

Se impune un nou regim politic bazat pe “res publica” (treburile publice).

Principalii beneficiari au fost patricienii . Roma va cunoaște, pentru următoarele două secole și jumătate, o dublă confruntare: • plebea împotriva patriciatului (494 – 287 î. Hr.). Într-o primă fază au ales ca formă de luptă secesiunea pe colina Aventin (494 – 493 î. Hr.) și au obținut dreptul de a avea doi tribuni (apoi 5, în final numărul lor ajungând la 10) care să le apere interesele în Senat, apoi, prin „Legea celor 12 table” (451 î. Hr.), drepturi egale cu ale patriciatului:

– interdicția căsătoriilor dintre patricieni și plebei,

– unul dintre consuli va fi desemnat de plebe,

– plebeii bogațiîmpreună cu patricienii vor forma noua nobilime • lupta pentru supremație în Italia;

Esența acestei forme de guvernare a fost exprimată prin expresia „Senatul și poporul roman”

Statul funcționează datorită colaborării dintre Senat, magistraturi și Comiții (adunările poporului).

IV. Transformarea Romei într-un imperiu mediteranean

Sec. V-III î.Hr. – Roma cucereșteItalia (luptele cu galii, latinii, etruscii, samniții și grecii): până în secolul I. î. Hr. a fost organizată ca o federație de cetăți care își păstrau autonomia internă, dar se obligau să respecte autoritatea Romei. Roma s-a transformat într-o putere mediteraneană, drept pentru care a intrat în conflict cu Cartagina, cea mai mare putere maritimă și comercială a vremii;264-146 î. Hr. – războaiele punice (cuCartagina pentru controlulMării Mediterane);

168 î. Hr. – cucerireaMacedoniei;

146 î. Hr. – cucerireaGreciei (devenită provincia Ahaia);

63 î. Hr.– Roma anexează în întregime Asia Mică și Siria, în urma războaielor cu Mitridate, regele

Pontului;

Hispannia a fost moștenită de la cartaginezi, iar Gallia va fi cucerită de Caesar.

30 î. Hr. – Egiptul devine provincie romană.

Roma își va asigura dominația asupra întregului bazin al Mării Mediterane care va deveni un „lac roman”, numită de romani Mare Nostrum. 

V. Consecințele cuceririlor teritoriale. Criza Republicii

Pe plan social, se adâncește conflictul dintre bogați și săraci. Alături de patricieni și plebei apare o categorie intermediară: cavalerii (noii îmbogățiți). Societatea romană se va împărți în senatori, cavaleri și plebei, alături de care vor exista o mare masă de sclavi. Au loc o serie de răscoale ale sclavilor și tentativa mai multor persoane politice de a împărți pământ persoanelor sărace din „ogorul public” (teritoriile cucerite trecute în proprietatea statului).

Pe plan politic, populația s-a împărțit în două partide: optimații (senatorii) și popularii

(plebea și cavalerii). Acestea vor transforma lupta de idei în războaie civile;

Pe plan militar, generalii au dreptul de a-și înzestra militarii, drept consecință se formează armatele de mercenari care vor duce la apariția războaielor civile.

Singura soluție pentru ieșirea din criză era reforma instituțională care va duce, inevitabil, la schimbarea sistemului politic.

Încercări de reformă :

• Tiberius Gracchus, tribun al poporuluiCaius Gracchus, tribun al poporului Sunt asasinați după terminarea stagiului.

• Efectele crizei:

• Consulatele repetateale lui Marius;  Dictatura pe viață a lui Sylla și Caesar;
• Războaiele civiledintre Sylla și Marius, Caesar și Pompeius, Octavianus și Antonius.

• Triumviratele: colegii formate din trei bărbați care-și împart puterea în Imperiul Roman:

1. Caesar– Pompeius – Crassus;
2. Octavian – Antonius– Lepidus.

Caesar(asasinat pe 15 martie 44 î. Hr.)și Octavian vor transformaRepublica romană într-o noua formă monarhică:Principatul (27 î Hr.).

1. Principatul Octavian (27 î.Hr.-14) va avea în mâna sa întreaga putere și va avea următoarele funcții:

Imperator – comanda armatei și a provinciilor pe care aceasta era cantonată

Prim consul –împăratul deține puterea politică în calitate de consul Mare Preot– conducătorul întregii vieți religioase a imperiului Augustus –cel sfânt .În același timp era și un protector al culturii

Prim consul –  primul dintre senatori, președintele Senatului

Părinte al patriei

Tribun al poporului

Este menținut Senatul. Sunt păstrate instituțiile republicane dar sunt golite de conținut sau deținute de împărat. Moștenitorii tronului imperial purtau supranumele de Caesar, spre deosebire de împărat, care se numea Augustus.

VII. Criza secolului al III-lea

Este o triplă criză:

1) Politică: conflicte violente între mai mulți împărați proclamați de armată, având domnii efemere și lipsite de autoritate (anarhia militară);

2) Militară: comandanții militari acaparau puterea cu ajutorul soldaților care s-au transformat în mercenari;

3) Economico-socială: decăderea economiei și adâncirea clivajului social.

VIII. Dominatul

Inițiator: Diocletian (284-305);

Pune capăt crizei prin transformarea sistemului politic;

• Se proclamă Dominus et deus„stăpân absolut și zeu”;
• Recurge la ceremonialul de tip oriental ceea ce va duce la dispariția ultimelor aparențe republicane;
• Monarhia devine de drept divin;
• Instituie tetrarhia(„guvernarea în patru”): doi auguști (împărați de rang superior) și doi caesari(împărați de rang inferior). Diocletian păstrându-și conducerea supremă;
• Administrativ, imperiul a fost împărțit în 101 de provinciiși 12 dioceze;
• Reorganizează armata; Reorganizează finanțele;
• Stopează inflația.

Constantin cel Mare (306-337):

• Inaugurează noua capitală a imperiului la Constantinopol(330), deplasându-se astfel centrul de greutate în răsăritul imperiului;
• Legalizează creștinismul (Edictul de la Milan– 313);
• Prezidează primul conciliu(sinod) ecumenic de la Niceea care stabilește ortodoxia (dreapta credință)

Teodosius I (379 – 395):

• Face din creștinism religia oficială a Imperiului roman(391);
• Împarte imperiul, definitiv, între fiii săi Arcadiusși Honorius, în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit(395).

Sub loviturile popoarelor migratoare, în anul 476, Imperiul Roman de Apus este desființat, (ultimul împărat roman – Romulus Augustulus).