Misterele mortii lui Attila hunul , biciul lui Dumnezeu

De la sfârșitul secolului al IV lea, hunii, un neam de nomazi feroce veniți din stepele Asiei, au venit ca un tăvălug către fruntariile Europei. Imperiul Roman, divizat între Apus și Răsărit odată cu anul 395 d Hr, și care stăpânea mai mult cu numele o bună parte a lumii civilizate a fost pur și simplu devastat de armatele acestor călăreți războinici sub conducerea unei căpetenii legendare, Attila. 

Hoardele barbare antrenate de acest rege războinic au semănat teroare dintr-un capăt în celălalt al bătrânului continent, iar armatele vechiului imperiu s-au dovedit multă vreme neputincioase în fața acestei urgii stârnite din inima câmpiilor fără sfârșit. Attila a devenit o legendă dar și un personaj care făcea pe orice adversar să tremure. Oamenii timpului său i-au spus ”Biciul lui Dumnezeu”, iar creștinii credeau că este pedeapsa divină trimisă pentru multele păcate ale popoarelor și împăraților. Attila nu a fost doar un războinic ci și un diplomat abil dar și un bun lider al timpului său. A reușit să formeze un imperiu cu ajutorul triburilor sălbatice din Asia, germania și Caucaz, un imperiu aproape de neînvins. Moartea marelui lider hun a fost însă una învăluită în mister. Numeroase mărturii, supoziții și legende prezintă sfârșitul căpeteniei dar niciuna clară și indubitabilă. 

”Hunii depășesc în ferocitate și barbarie tot ce spoate imagina mai sălbatic. Trupul lor îndesat, cu brațe enorme și un cap nemăsurat de mare, le dă o înfățișarea monstruoasă. Aceste ființe trăiesc ca niște animale. Viața lor este atât de primitivă, încât nu cunosc nici condimentele, nici focul: mănâncă rădăcinile plantelor sălbatice, carne crudă pe care o încălzesc între fese și spinarea cailor. Nu mânuiesc plugul(...) Turmele îi urmează în migrații, vitele trag căruțe unde trăiește familia lor: acolo femele țes și cos, fac dragoste cu soții lor, nasc și își cresc copii până la pubertate (...)Brăzdează adânc cu fierul obrajii copiilor lor imediat după naștere(...) Îmbrăcămintea lor constă dintr-o tunică de in și o cazacă din piei de șobolani sălbatici, cusute laoaltă; tunica e închisă la culoare și putrezește pe trupul lor(...) Pe cal își petrec ei viața, își țin adunările, fac schimburi,beau și mănâncă, ba chiar și dorm aplecați pe grumazul animalului lor de călărie”, scria Ammianus Marcelinus, un autor latin și militar în armata romană care-i văzuse pe huni cu ochii lui. 

Aceștia erau războinici, de origine turcică, după unii specialiști, din care se trăgea Attila. Acesta se naște în anul 395 d HR, în palatele de lemn ale căpeteniei hunice Roas,unchiul său. Attila a crescut după modelul strămoșilor săi, mai mult călare și învățând arta războiului. A avut însă, spre deosebire de hoardele sale, o educație alească, cu un perceptor grecesc. Era un războinic dur, dar erudit, care a cunoscut Roma și marile orașe ale civilizației romane, stând în adolescență la împăratul Honorius, al Apusului, într-un schimb diplomatic. ”Attila vorbește greaca și latina și, după cum afirmă contemporanii săi, mai bine greaca decât latina. El este reprezentantul unchiului său în relațiile cu cele două imperii”, scrie istoricul Maurice Bouvier-Ajam în lucrarea sa ”Attila, biciul lui Dumnezeu”.

În jurul vârstei de 28 de ani, Attila ajunge stăpânul hoardelor hunice din bazinul Dunării. Din acel moment începera era războinicilor de stepă. A reușit să unească toate triburile hunice, a pus capăt stăpânirii rebelilor din zona Caucazului și a antrenat o uriașă armată barbară din care făcea parte călăreții huni, maeștrii războiului din goana calului, germanici și iranieni. Hoardele sale vor devasta Imperiul Roman de Apus dar și pe cel de Răsărit. Împăratul Teodosie al Răsăritului este martorul neputincios al devastării Balcanilor de către hoardele lui Attila. Liderul hun ajunge la porțile Constantinopolului iar Teodosius al II lea scapă numai după ce lui Attila 2000 de kilograme de aur. În Vest hunii vor devasta totul până în Galia, inclusiv. Attila era stăpânul lumii cunoscute.

A fost învins doar o singură dată de prietenul său din tinerețe, Aetius. Pe Câmpiile Catalunice, în anul 451 d Hr, generalul roman Aetius cu o armată formată din romani și goți îl învinge la limită pe Attila. Căpetenia hunică cu o armată uriașă formată din mai multe neamuri barbare se regrupează și se întoarce. În mod misterios Aetius nu-l atacă. Attila va ataca în ultima sa campanie, chiar inima Imperiului Roman de Apus. Mai precis se năpustește în Italia și devastează totul în cale. Au ajuns până sub zidurile Romei, cu aceeași ușurință cu care au făcut-o până sub fortificațiile marii capitale Răsăritene. Papa Leon I a fost ambasadorul Romei și în mod paradoxal, îl convinge pe păgânul Attila să renunțe la atacul asupra capitalei Imperiului. Attila se retrage bolnav. Era ultima sa mare campanie. La 58 de ani, Attila va muri, în 453 d Hr, în regatul său de corturi din Pannonia. Cauzele morții sale rămân încă un subiect controversat.

Moartea sa a avut mai multe variante dar nici una nu s-a dovedit a fi cea adevarată

O prima variantă în opinia grecului rec Priscus, preluat mai târziu de Iordanes, autorul latin de origine gotică. În anul 453, Attila se căsătorea cu Ildiko, o tânără prințesă germanică după unii specialiști, sau batriană, după alții. Cert este că la aceea dată, Attila se căsătorește cu o tânără de numai 16 ani. După nuntă, liderul hun pregătea o invazie pe scară largă a Imperiului Roman de Răsărit. În timpul festivitățiilor, Priscus spune că Attila a consumat băutură în exces. Mai precis a închinat câte o cupă de vin pentru fiecare invitat. Și aceștia erau foarte numeroși. După o vreme, căpetenia hunică, în starea avansată de ebrietate, cum sugerează Priscus, s-a retras cu tânăra mirească către patul nupțial. Attila, un bărbat de 58 de ani care consumase o cantitate impresionantă de vin, era doborât, după cum scria Iordanes, de oboseală și vin.

Glumele invitaților curgeau pe seama virilității bătrânei căpetenii. În tot acest timp însă, marele războinici hun se stingea. A murit în timpul nopții, dar a fost descoperit abia a doua zi. Mai precis, așa cum arată Iordanes aproape de amiază, gărzile și însoțitorii marii căpetenii îi descoperă cadavrul. ”A doua zi, când o bună parte a dimineții trecuse, însoțitorii regali au început să bănuiască că s-a întâmplat ceva rău. Au spart ușile camerei și au găsit trupul lui Attila într-o baltă de sânge.

Nu avea nicio rană iar tânăra mireasă plângea cu fața acoperită de văl.”, scria Iordanes. Medicii lui Attila au inspectat trupul și nu au găsit urmă de otravă, sau de rană pe trupul său. Inclusiv cercetările moderne bazate pe simptomele prezentate de autorii antici converg către un singur diagnostic: apoplexie hemoragică însoțită de sufocare. Mai precis din cauza excesului de alcool, la vârsta a treia și pe fondul probabil și altor afecțiuni Attila a făcut o hemoragie la nivelul nasului și gâtului. Sângele i-a blocat căile respiratorii iar liderul hun a murit. Ildiko ar fi povestit lui Edecon și Onegese, oamenii de încredere ai lui Attila, că liderul hun a vomitat sânge și i-a spus să nu cheme pe nimeni. După aceea a făcut o criză puternică, înecându-se cu sângele care-i țâșnea pe gură și nas.

A doaua variantă este aceea că de fapt liderul hun suferea de o boală incurabilă care a avut o ultimă formă de manifestare după banchetul nupțial, agravată și de excesul bahic și alimentar al liderului hun. Încă de după campania din Gallia, terminată cu bătălia de la Câmpiile Catalunice, Attila a început să dea semne de boală. Semne grave. Scuipa sânge,leșina, avea migrene și voma. Iar simptomele s-au agravat după campania din Italia. De altfel se spune că din cauza bolii, Attila a fost atât de receptiv la propunerea papei Leon I de a lăsa Roma neatinsă. ”Attila nu mai rezistă și se teme de o prăbușire.

Vome, migrene, sângerări,leșinuri,nu mai poate face față. Își disimulează starea dar își dă seama că nu o mai poate face multă vreme.”, scrie Maurice Bouvier Ajam în ”Attila, biciul lui Dumnezeu”. Attila era deosebit de slăbit și se spune că multă vreme nu s-a arătat nici măcar celor mai apropiați sfetnici. A stat în cort doar cu medicii săi. Avea trei medici. După ce s-a pus pe picioare, Attila a mai întreprins mici campanii estice, dar s-a întors din nou vlăguit. A avut nevoie de încă o perioadă de refacere înainte de nuntă. De aceea se bănuiește că Attila avea fie cancer stomacal, fie esofagian. Ultima dintre acestea variante este mai plauzibilă din punctul de vedere al unor specialiști și ar explica prin prezența unor varice sau tumori, revărsarea de sânge descrisă de autorii antici. Se bănuiește că în urma exceselor de la petrecerea nupțială, Attila a suferit o criză fatală. 

Cea de-a treia variantă a fi aceea ca după nuntă Attila planifica să plece într-o nouă mare campanie. De această dată către est, în Imperiul Roman de Răsărit. Dorea să scape de împăratul Marcian și să reia politica de jafuri și cuceriri. Tocmai de aceea se bănuiește că Marcian ar fi jucat un rol important în moartea lui Attila. Această ipoteză avansată de Priscus, sub forma unui vis, este deasemenea povestită de Iordanes. ”Un lucru bizar a avut loc în legătură cu moartea lui Attila.

Într-un vis, un zeu stătea alături de Marcian, Împăratul din Est, în timp ce acesta din urmă se arăta îngrijorat de războiul ce se apropia cu dușmanul său feroce(n.r. Attila). Zeul i-a arătat împăratului arcul lui Attila rupt, în aceeași noapte.”, scria Iordanes. Există și aici mai multe ipoteze. Una dintre acestea sugerează că Marcian ar fi trimis asasini la banchetul lui Attila și ar fi găsit o metodă subtilă de a-l ucide în somn. Altă ipoteză indică ca agent al lui Marcian, chiar pe Ildiko, tânăra soție a liderului hun.

Suspect este faptul că mireasa nu a anunțat pe nimeni de moartea lui Attila până a doua zi la amiază. Legendele germane precum Cântecul Nibelungilor sau Edda vorbesc despre o răzbunare a prințesei germane și uciderea lui Attila, alimentând această teorie, deși motivele descrise de legendele nordice sunt cu totul altele.


articol inspirat adevarul.ro