Ghidul Ipohondrului

GHIDUL IPOHONDRULUI

o boală pentru orice simptom, o suferință pentru orice ocazie

INTRODUCERE

Să inventăm o nouă boală. Îi vom da numele Sindrom Ipohondric Modern (SIM). Care îi sunt simptomele? Nelămurita și sâcâitoarea teamă de boală, fascinația noilor boli, imboldul de a azvârli banii pe tratamente costisitoare, utilizarea excesivă a unor cuvinte precum „stare de bine” sau „nutritiv”. Factorii de risc: viața într-o națiune destul de bogată și lipsa unor amenințări reale care să dea de gândit. Așadar, tocmai am creat SIM, o nouă și îngrijorătoare boală socială. A fost ușor, nu-i așa?

Ei bine, n-a fost cu nimic mai greu să creăm Sindromul de Deficiență a Plăcerii, despre care un sondaj efectuat pe un eșantion de două mii de subiecți ne avertizează că face ravagii în Marea Britanie. În noiembrie 2003, în sondajul realizat de Yougov a fost citat psihologul Linda Papadopoulos, care susținea că victimele acestui sindrom reclamă stări de oboseală, plictiseală la locul de muncă și letargie. „Există dovezi că oamenii suferă disfuncții deoarece nu beneficiază de plăceri în mod frecvent pentru a fi fericiți și sănătoși”, afirmă ea.

Dacă asta nu vă face să ridicați brațele spre cer a deznădejde, atunci gândiți-vă la Sindromul Venerării Personalităților, care, se pare, afectează pe unul din trei britanici și, în cazuri extreme, este „aproape patologic”. Victimele acestui sindrom pot deveni „impulsive, greu de strunit și insensibile”, se susține într-un articol publicat pe 14 aprilie 2003 de Daily Mail privind un studiu apărut în Jurnalul bolilor nervoase și mintale. Așadar, fiți cu ochii în patru, altfel, într-o bună zi, s-ar putea să vă treziți umbra unui prezentator de emisiuni-concurs televizate ce se transmit în cursul zilei.

Sindromul Venerării Personalităților nu e nicidecum cel de-al Cincilea Călăreț al Apocalipsei, nu-i așa? Războiul, ciuma, foametea și Sindromul Venerării Personalităților. Cu toate acestea, astfel de suferințe ridicole devin adevărate epidemii. Lumea dezvoltată este mai sigură ca oricând, însă „bolile” noi apar neîncetat ca să le dea de lucru și să-i umple de bucurie pe doctori, terapeuți și companiile producătoare de medicamente. Apetitul nostru pentru cea mai la modă amenințare pare insațiabil.

Într-o oarecare măsură, cu toții purtăm germenul ipohondriei. La început în doze mici, ca instrument de supraviețuire. Creierul nostru de om al cavernelor ne ține permanent pregătiți pentru fi obsedați de amenințări. Istorisirile despre bolile stranii sau mortale ne plac la fel de mult ca poveștile de groază spuse la gura sobei. Grație medicinii și produselor de curățat moderne, acele primejdii nu mai sunt nici pe departe la fel de reale. În același timp însă, civilizația ne-a oferit mai mult timp, bani și energie, pe care să le cheltuim gândindu-ne la boli. Prin urmare, lumea occidentală a înregistrat o reducere spectaculoasă a numărului de boli mortale și a făcut un salt uriaș în privința diagnosticării.

Câte persoane cunoașteți (excluzându-i pe psihopați) care, în adâncul sufletului, sunt convinse că nu suferă de absolut nimic? Pariez că dacă ați îmbrăca un halat alb, ați porni cu un vehicul de tip ambulanță pe un bulevard, după care, oprind în dreptul unui trecător, ați sări din mașină și i-ați spune: „Urcați, am descoperit ce suferință aveți”, acesta v-ar urma imediat. Haideți, faceți o încercare.

Pe mulți medici îi îngrijorează tendința de a se prescrie tot mai multe medicamente și tratamente noi pentru lista mereu crescândă de boli. Jurnalul medical britanic din aprilie 2002 a realizat un sondaj în rândul doctorilor britanici privind „non-bolile” de vârf, redefinite medical ca suferințe. Pe primul loc se situează îmbătrânirea, urmată de muncă, plictiseală și pungile de sub ochi. Alții includ calviția, pistruii, urâțenia, dezorientarea după călătorii lungi cu avionul, statura scundă, rosul unghiilor, respirația neplăcut mirositoare, insomnia și excesul folicular.

Însă mulți alții abia așteaptă să descopere ori să inventeze noi boli spre folosul nostru. Asta îi face să-și vadă numele în jurnalele medicale al căror număr crește neîncetat și care sunt avide de asemenea articole. Dacă noua boală inventată de ei este suficient de înspăimântătoare sau destul de sexy, numele lor pot apărea și în ziare. Iar dacă se specializează în tratarea noilor suferințe, asta le poate aduce o groază de bani.

Banul, bătrânul diavol, pândește din umbra numeroaselor suferințe ipohondre. Ca și noi de altfel, industria farmaceutică are nevoie de noi boli. Dacă această industrie ar lecui orice, ritmul creșterii economice ar scădea, spre groaza acționarilor. Ea prosperă din asigurarea de tratamente – deși companiile au descoperit șmecheria de a inventa tratamente pentru boli care nici nu există. La urma urmelor, acestea sunt mai lesne de abordat. Simplele suferințe sunt ridicate la rangul de boli de companiile de public-relations (PR) bine plătite, iar despre numărul bolilor rare se spune că este în creștere.

Caracteristici firești precum timiditatea sunt transformate în maladii. Compania Roche a elaborat medicamentul Manerix pentru a trata „fobia socială” și a afirmat că un milion de australieni suferă de ea. Însă inițial, compania nu a găsit suficienți suferinzi pentru teste clinice. Asta s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani. În prezent, fobia socială este cvasiacceptată ca suferință. Pfizer comercializează în America medicamentul Zoloft ca tratament pentru „tulburarea de anxietate socială”. Mda, tristă situație.

Tehnologiile recente au propulsat patima noastră pentru informații privind bolile. După pornografie, sănătatea a ajuns subiectul numărul doi ca importanță în căutările noastre pe Internet. Doctorii numesc asta ciberhondrie. Persoane care au nasul ușor înfundat își caută pe Google simptomele și se aleg cu un șir kilometric de boli. Indigestia, susțin website-urile, ar putea fi semn de cancer, durerile ar prevesti tumori pe creier, furnicăturile ar putea însemna scleroză în plăci.

Cei care se fac cei mai vinovați de alimentarea ipohondriei modeme sunt oameni ca mine, care lucrează în industria informațiilor. Cititorii vor să afle despre recent descoperitele amenințări la adresa sănătății lor trupești și mintale, iar jurnaliștii sunt extrem de încântați să le cânte în strună – deseori rescriind, cu un condamnabil ochi necritic, comunicatele de presă supralicitate ale companiilor producătoare de medicamente.

Doi experți londonezi ai breslei medicale s-au plâns în Jurnalul medical britanic din 28 februarie 2004 că doar în luna precedentă citiseră prezentări de presă privind studii care „dovedeau” că mutarea la țară, vinul sau discutarea în pat a problemelor amoroase pot îmbunătăți performanțele sexuale. Tot ei au citit că posesia unui animal de companie ajută la însănătoșirea mai grabnică după o boală, testosteronul provoacă erecție întreruptă, iar citirea critică a unor texte este bună pentru sănătatea mintală.

Însă asta e doar o lingușeală a celor de la public-relations, și se spune: „Companiile de PR beneficiază de bugete grase pentru a-și promova cercetările, excluzând în același timp lucrările etice, mai cu greutate. Deseori, astfel de companii hotărăsc rezultatul cu mult înainte de începerea studiului. Cum rezultatele sondajelor sunt prezentate ca șocante, jurnaliștii pot găsi un titlu atrăgător, un subiect accesibil pentru un articol sau o modalitate de a respecta un deadline.”

Iar Centrul de Cercetări pentru Aspecte Sociale cu sediul la Oxford a atacat recent obiceiul presei de a da speranțe false prin publicarea unor invenții medicale care nu există. „Trebuie să vină vremea când se va limita numărul știrilor optimiste, nefundamentate și excesive, care deseori se dovedesc a fi doar farse nemiloase”, afirmă un cercetător de la acest centru.

Unii speră. Cine vrea o mulțime de statistici și fapte medicale complicate care să-i tulbure liniștea?

Însă în ciuda tuturor acestor aspecte, nu trebuie să vedem cu ochi răi nevroza în masă ce bântuie în prezent. Asta ar putea da naștere unei epidemii de Sindrom de Negare a Hipocondriazei care ar afecta milioane de persoane extrem de vulnerabile ce sunt împătimite ale sănătății. Ar trebui mai curând să riscăm și să lăudăm ipohondria, măreața realizare a creativității umane.

Cele ce urmează reprezintă rezultatul strângerii, cu râvna unei veverițe, a sute de articole inteligente, tulburătoare, rare, ciudate, scandaloase, demente și, uneori, dezgustătoare, din reviste de cercetări medicale, pe care le-am tezaurizat într-un sertar în ultimii zece ani, de când sunt jurnalist pe probleme de sănătate. Din acest amalgam medical s-a născut un monument închinat suferinței ipohondrice a umanității.

Această carte este de asemenea un omagiu adus activității intense – sub forma excesului, a producătorilor de medicamente, a creativității șarlatanilor, a inventivității cercetătorilor, a goanei după senzațional a jurnaliștilor – și, desigur, plăcerii paranoice pure pe care o avem de a înghiți orice în fiecare zi.

Administrată în masă, această supradoză de știri funeste ar putea fi suficientă pentru a convinge chiar și persoanele cu mintea întreagă să renunțe la obsesia sănătății și să se dedice trăirii unei vieți fără nevroze în era cea mai sigură pe care a cunoscut-o vreodată umanitatea. Aceasta ar fi cu adevărat o realizare monumentală a științei medicale.

OBSERVAȚIE IMPORTANTĂ

Studiile clinice demonstrează că ipohondria poate ucide (vezi p. 36) – iar persoanele agitate sunt mai susceptibile de a se îmbolnăvi de cancer și Alzheimer (p. 155). Nu uitați: nu permiteți ca informațiile cuprinse în prezenta carte să vă îngrijoreze. Străduiți-vă să luați totul cu o idee de umor. Dar nici prea mult umor, fiindcă și acesta face rău.

Nota redacției: Temele prezentate în această lucrare sunt preluate din reviste medicale. Majoritatea titlurilor acestor reviste au fost traduse în limba română pentru a facilita lectura, dar sunt redate trimiterile la paginile exemplarelor originale, spre exemplu: (2005,15; 167:1104), adică an, volum; numărul publicației: pagina, în unele cazuri nu se precizează numărul volumului.

Amendament: Consultarea acestei lucrări nu exclude vizita la medic sau la farmacist.

Confortul căminului

PENTRU CA IPOHONDRIA SE NAȘTE ACASĂ

CONGESTIA CEREBRALA PROVOCATA DE TELEFON

În atenția vorbăreților: dacă vă place să petreceți ore întregi la telefon, riscați să vă alegeți cu o congestie cerebrală ce vă poate debilita, ne avertizează Jurnalul Asociației Medicale Canadiene (2002, 10; 167:1104).

Doctorul Malvinder Parmar, directorul medical al Spitalului Districtual Timmins din statul Ontario de Nord, afirmă că a descoperit „congestia cerebrală provocată de telefon” examinând un bărbat de șaizeci și trei de ani care avea tulburări de vorbire, prezenta instabilitate și slăbiciune a părții drepte după ce încheiase o convorbire telefonică de cincizeci și șase de minute.

Acesta suferise o obstrucție a circulației sanguine, despre care dr. Parmar susține că a fost cauzată cel mai probabil de comprimarea unei artere importante în timpul discuției, când victima a ținut capul înclinat spre dreapta. Medicul susține că pentru a evita astfel de vătămări trebuie să procedați cu precauție și să schimbați urechea mai des ori să folosiți un aparat de tip hands-free. Ori, pur și simplu, să vorbiți mai puțin.

Doctorul Parmar a adăugat congestia cerebrală cauzată de telefon la lista de suferințe similare provocate de strâmbarea gâtului care se produce la manipularea chiropractică, tratamente dentare ce durează mult, poziționarea pentru efectuarea unor radiografii și…

SINDROMUL SALONULUI DE COAFURĂ

Deșertăciunea se poate plăti cu vârf și îndesat și nu numai la salonul de înfrumusețare. Sindromul Salonului de Coafură a fost identificat de Michael Weintraub, de la Colegiul Medical New York, Valhalla. El a descoperit primejdia pe care o presupune păstrarea aparențelor după ce a consultat cinci femei internate în spital, care suferiseră congestii cerebrale după ce fuseseră spălate pe cap și coafate.

Femeile, cu vârste între cincizeci și patru și optzeci și patru de ani, au plecat de la coafor cu simptome similare congestiei, începând cu vertij și terminând cu paralizie parțială. Weintraub consideră că ele au suferit vătămări ale arterelor ce alimentează creierul cu sânge atunci când au stat cu capul întins pe spate, deasupra lavoarelor. El a transmis un mesaj proprietarilor de saloane prin intermediul Jurnalului Asociației Medicale Americane (1993, 269; 16:2086): luați-le mai ușurel pe clientele vârstnice, altfel vă mor în scaun.

BATISTA CU BUCLUC

Batistele Kleenex ar trebui să fie însoțite de avertismente legate de sănătate? Suflatul nasului cu prea multă putere poate, în cazuri rare, crea o creștere a presiunii interne atât de puternică, încât există posibilitatea de a crăpa orbita, cavitatea osoasă în care este așezat ochiul. Iar aceasta poate duce la necazuri mai grave, ne previn medicii.

Suflarea nasului foarte tare poate împinge aerul în craniu prin orbita fracturată, unde poate produce emfizem subcutanat – adică aer prins în țesuturi, unde nu-și are locul – susțin doctorii de la Spitalul Municipal Birmingham. În Jurnalul de laringologie și otologie (2003, 117; 2:141) ei prezintă cazul unei femei de douăzeci de ani care a reușit să introducă atât de mult aer prin orbita fracturată încât acesta a ajuns până în cavitatea toracică, provocându-i dureri mari.

Suflatul nasului cu exces de zel poate provoca uneori orbirea, din cauza efectelor presiunii aerului și a infecțiilor, ne previn doctorii de la Spitalul Zonal Craigavon, Irlanda de Nord, în aceeași publicație (2001, 115; 4:319). Ceea ce ne mai liniștește întrucâtva este afirmația lor că deseori fractura se vindecă de la sine în decurs de aproximativ două săptămâni.

SUFLATUL ASURZITOR

Nu numai ochii și pieptul sunt periclitate de folosirea prea viguroasă a batistei. Medicii japonezi de la Spitalul Municipal Kawanishi au anunțat că un bărbat de cincizeci și cinci de ani și-a pierdut total auzul după ce și-a suflat sănătos nasul în batistă. Treptat, el a început să aibă stări de vertij, apoi au apărut probleme la globul ocular stâng. Afecțiunile oculare și vertijul au dispărut, însă după un an auzul nu-i revenise, se susține în prezentarea cazului din Nippon Jibiinkoka Gakkai Kaiho (1997, 100; 11:1375). Medicii afirmă că afecțiunea a fost provocată de suprapresiunea din urechea internă a pacientului.

Unii o caută cu lumânarea. Doctorii germani prezintă în Laryngorhinootologie (1992, 71; 9:485) cazul unui alt pacient care s-a ales cu același tip de vătămare la o petrecere, încercând să umfle cu nasul un balon.

PROBLEME CU BANII?

Dacă aveți aversiune față de discuțiile cu directorii de bancă, probabil că asta nu se explică doar prin precaritatea situației dumneavoastră financiare. S-ar putea să aveți o boală reală. Cercetătorii de la Universitatea Cambridge susțin că au descoperit o suferință psihologică pe care au denumit-o fobie financiară. Ei afirmă că aceasta afectează peste nouă milioane de britanici.

Bolnavii sunt cuprinși de anxietate, sentimente de vinovăție și plictis când se confruntă cu obligația de a-și gestiona banii. Ei recurg la tehnici de evitare, precum refuzul de a verifica extrasele de cont și, în cazuri extreme, aruncarea scrisorilor de la bancă fără a le mai deschide. Cinci sute de subiecți, aproximativ jumătate din eșantionul pe care s-a făcut studiul, altfel persoane foarte echilibrate, au înregistrat accelerări ale pulsului când s-au văzut siliți să se ocupe de bani: 15% au afirmat că s-au simțit incapabili să se miște, 12% au avut o senzație de rău fizic, iar 11% au avut amețeli.

Brendan Burchell, lector de științe sociale și politice, afirmă în Guardian (27 ianuarie 2003) că fobia financiară afectează circa 20% din populație, îndeosebi femei și tineri. Aproximativ o treime dintre cei intervievați au declarat că preferă să meargă la dentist decât să se așeze la masă pentru a-și citi extrasul de cont.

VICTIMELE MODEI

Nu cumva vă strâng puțin pantalonii? Purtarea pantalonilor strâmți nu numai că vă face să arătați ridicol, dar vă poate provoca necazuri. Octavio Bessa din Stanford, Connecticut, afirmă că a consultat pacienți cu dureri misterioase de stomac, pe care medicina modernă nu le putea explica.

El și-a dat seama că pacienții săi se îngrășaseră, dar nu mai investiseră de mult în haine mai largi. „Am observat că diferența dintre talia acestor pacienți și cea a pantalonilor este de obicei de 7,5 cm. Toate simptomele dispar după folosirea bretelelor și schimbarea măsurii la pantaloni”, susține el în Arhive de medicină internă (1993, 153; 11:1396). „Eu am dat acestei suferințe numele de sindrom al pantalonilor strâmți.”

Doctorul Deborah Allen de la Facultatea de Medicină a Universității Indiana, Indianapolis, i-a răspuns lui Bessa, spunând că pacienții supraponderali prezintă deseori semne de hernie hiatală, care dispar la examinare. Și asta pentru că pacienții și-au scos pantalonii supărători.

PANTALONII ȘOFERULUI DE CAMION

Probleme similare apar în rândul faimoaselor victime ale modei – șoferii de camion. „Majoritatea sunt obezi și poartă blugi strâmți", afirmă doctorul J.R. Boyce, de la Universitatea din Alabama, Birmingham. El scrie în Jurnalul Asociației Medicale Americane (1984, 251; 12:1553): „La o serie de șoferi de camion care au fost de acord să poarte pantaloni mai largi, chiar dacă mai puțin la modă, s-au ameliorat substanțial simptomele."

IADUL PANTALONILOR CU TALIE JOASĂ

Traume și mai grave legate de purtarea pantalonilor sunt puse pe seama celor cu talie joasă, care sunt acum la modă. Aceștia pot provoca senzații misterioase de gâdilături pe coapse (la purtătoare, nu la privitori).

Malvinder Parmar, directorul medical al Spitalului Districtual Timmins, Ontario, Canada, spune că a examinat trei tinere ușor obeze, cu vârste între douăzeci și doi și treizeci și cinci de ani, care purtaseră pantaloni cu talia joasă cu șase până la opt luni înainte de consult. Toate prezentau simptome de gâdilături sau de arsură pe partea laterală a coapsei.

Una dintre ele era aproape convinsă că are scleroză multiplă și dorea să facă un examen RMN, însă Parmar și-a dat seama că presiunea exercitată asupra nervului femural lateral era de vină, iar cauza o constituiau pantalonii cu talie joasă. Recomandarea lui, publicată în Jurnalul Asociației Medicale Canadiene (2003, 168; 1:16), a fost ca femeia să poarte rochii mai largi, ceea ce era și mai potrivit pentru o doamnă.

SECTORUL LENJERIE INTIMĂ

Și tanga, modalitatea modernă de a evita inestetica linie vizibilă a chilotului, este învinuită pentru crearea unor probleme de sănătate. S-a constatat că acești chiloței cvasiinexistenți provoacă unele infecții cronice, precum cistita. Cei de la magazinul Marks & Spencer susțin că chilotul-ață este articolul de lenjerie intimă cu cea mai mare vânzare din Marea Britanie, însă Enciclopedia bolnavei de cistită avertizează că multe modele au cusături rigide, care irită zona vaginală, iar ața poate transfera bacterii de la anus. Sexy, nu?

Celălalt fenomen modern al lenjeriei, sutienul ridicat, a fost și el criticat de medici, care pretind că sutienele strâmte pot provoca dureri de spate. În 1995, antropologul Sydney Singer a afirmat că sutienele strânse pot provoca congestia ganglionilor limfatici. Cancerul mamar, susține el, este o problemă doar în culturile în care femeile poartă sutien.

Nici Facultatea de Osteopatie din Marea Britanie nu iubește sutienele. Cei de acolo afirmă că ele sunt la originea unui spectru larg de probleme de sănătate, precum dificultăți de respirație și dureri de coloană, ba chiar a unor efecte secundare, precum constipația și sindromul de intestin iritat.

PEDEPSIȚI DE ȘLIȚ

Și bărbații sunt amenințați de propriile haine. Câți dintre ei nu au fost pedepsiți de șliț? Cercetătorii pot doar bănui că majoritatea bărbaților au suferit de rănirea penisului în fermoar. De cele mai multe ori este vorba de traume suferite în copilărie – iată încă una dintre dureroasele lecții ale vieții. Consultanții scoțieni în probleme de victime anunță în Rănile (1994, 25; 1:59) că unul din 4 000 de pacienți este un copil care și-a prins penisul în fermoar.

Cu toate acestea, numeroși bărbați uită această întâmplare cu valoare educativă, afirmă Richard Hockey, analist de informații la Unitatea de Supraveghere a Accidentelor din Queensland, Australia. El a constatat că organele genitale zgâriate constituie de departe cauza principală a rănirilor provocate de îmbrăcăminte, atunci când a analizat statisticile întocmite de serviciile de urgențe medicale între 1998 și 2001.

„Probabil că bărbații încearcă să se trateze singuri. Jena îi face să evite pe cât posibil orice consult medical”, afirmă el în ziarul Curierul medical (8 octombrie 2002). „Pesemne că acest lucru se întâmplă în mod sezonier. Ca anecdotă, pe vreme caniculară, unii preferă să nu poarte chiloți.”

Medicii nu au ajuns la un acord în ceea ce privește rezolvarea problemei. Cei din New York sugerează, în Asistența medicală pediatrică de urgență (1993, 9; 2:90), că bărbații captivi se pot elibera turnând ulei mineral pe dinții fermoarului, în vreme ce pe partea cealaltă a Atlanticului, cercetătorii ne recomandă în Urologia europeană (1981, 7; 6:365) tăierea transversală a fermoarului acolo unde a pișcat din prepuț. Alții cred că tragerea bruscă a fermoarului în jos poate rezolva problema.

Iar noi spunem că tot demodatul șliț cu nasturi este răspunsul pe termen lung.

AVERTISMENTUL PORTOFELULUI

O cauză suplimentară de traume pentru bărbați: Elmar Lutz de la Spitalul St Mary din New Jersey prezintă cazul a doi pacienți care sufereau de dureri inexplicabile ale coapselor și șalelor – la unul dintre ei, suferința a ținut paisprezece luni, la celălalt – opt ani. S-au efectuat investigații privind o probabilă discopatie, au fost consultați chiropracticieni, dar fără niciun folos.

Explicația, și-a dat Lutz seama, este greșeala de a sta pe un portofel gros perioade lungi de timp. Portofelul unuia dintre pacienți avea grosimea de 2,5 cm și conținea o mică bibliotecă de cărți de credit.

În fiecare caz, sciatica provocată de cărțile de credit a fost vindecată printr-o „procedură simplă, pe care o vom boteza portofelotomie”, afirmă Lutz în Jurnalul Asociației Medicale Americane (1978, 240; 8:738). Dispariția simptomelor a fost „aproape instantanee.”

„Am întâlnit multe alte cazuri de-a lungul anilor, iar acest lucru tinde să arate că suferința e mai răspândită decât ne închipuim” afirmă el. „Dacă nu se rezolvă, acest lucru poate provoca o disfuncție neurovasculară mai gravă și leziuni ale nervilor.” Din fericire, există doctori care vă pot ajuta să vă goliți repede portofelele.

PROBLEMELE BIBLIOFILILOR

Vă rugăm să nu lăsați această carte în baie. Cititul pe tron vă poate provoca hemoroizi, ne avertizează un articol publicat în Lancet (1989, 1; 8628:54). Doctorii de la Spitalul John Radeliffe din Oxford au comparat obiceiurile a o sută de persoane care suferă de hemoroizi cu cele ale o sută de persoane neafectate și au constatat că o proporție mai mare dintre cei suferinzi aveau obiceiul de a citi pe scaunul de toaletă. În sine, cititul nu face rău, însă șederea pe acel scaun perioade îndelungate poate exercita presiuni nedorite asupra părții dorsale, spun doctorii de la Oxford.

TREBURILE CASNICE ÎI MASACREAZĂ PE BĂRBAȚI

Fă totul singur s-ar putea interpreta și fă-ți-o singur, dacă e să dăm crezare cifrelor care arată că bărbații se confruntă cu riscuri de zece ori mai mari pe minut ocupându-se de treburi casnice și de întreținere decât femeile, ba chiar riscă de patru ori mai mult o vătămare când fac treburi simple în casă.

Statisticile, extrase din dosarele de medicină legală din Australia pe o perioadă de trei ani, demonstrează ce loc primejdios este căminul pentru bărbați. Aceștia reprezintă 83% din victimele deceselor înregistrate la domiciliu. În studiu s-a constatat că obiectele cel mai frecvent cauzatoare de moarte sunt scările (18%), cricurile de mașină care cedează (7%) și cablurile electrice portabile (5%). Majoritatea deceselor au fost uimitor de asemănătoare, afirmă cercetătorii în publicația Prevenirea rănirilor (2003, 9; 1:15).

Acestea sunt:

• Persoane (de obicei bărbați) ce fac operațiuni de întreținere la automobile care au fost ridicate impropriu pe cric și care s-au răsturnat sau au căzut pe ei, provocând decesul prin asfixie traumatică sau răniri la cap.
• Persoane (de obicei bărbați) ce desfășoară operațiuni de întreținere a locuinței cu ajutorul unor echipamente improprii sau fără a se asigura că circuitele electrice relevante sunt izolate.
• Persoane (de obicei bărbați) ucise în incendii izbucnite pentru că au uitat aragazul deschis după ce au gătit sau au lăsat ceva pe foc și au adormit.

Puneți-vă la adăpost, domnilor! Lăsați femeile să facă totul.

VIȚA DIN EXTERIOR E 0 JUNGLĂ

Echipamentele pentru grădinărit cel mai frecvent cauzatoare de vătămări sunt:

• Mașinile de tuns iarba.
• Foarfecele de grădină, instrumentele de curățire a crăcilor uscate și cosoarele.
• Trimerele pentru garduri vii.
• Cazmalele, sapele, lopețile și greblele.
• Ferăstraiele.
• Scările pliante.
• Scările.
• Trimerele de iarbă.

(Sursă: Statistică de supraveghere

a accidentelor casnice în Marea Britanie, 2000)

Acesta este doar vârful aisbergului. Peste o mie de britanici se rănesc în timp ce folosesc roabele. Iar patru sute reușesc să se rănească utilizând mistria.

BOALA CÂRPEI DE VASE

Nevinovata cârpă de spălat vasele vă poate șterge de pe fața pământului. Un studiu făcut în Marea Britanie de Forumul Științific Internațional privind igiena locuinței afirmă că 84% din cârpele de spălat sunt contaminate de bacteria alimentară listeria. Forumul afirmă că puteți lua pe mâini până la un milion de bacterii doar storcând un burete sau o cârpă de spălat parazitată.

Până una, alta, Charles Gerba și echipa sa de la Universitatea Arizona din Tucson au analizat cârpele de spălat vase folosite în SUA și au concluzionat că ele îmbolnăvesc numeroase persoane. Microbiologii au colectat cârpe și bureți de spălat vase din o sută de locuințe din cele cinci mari orașe ale statului și au descoperit diferiți agenți patogeni în 70 din ei. 20 găzduiau salmonela și stafilococi, cele mai obișnuite cauze ale bolilor provocate de alimente, afirmă Gerba în New Scientist (2 septembrie 1995).

NU ATINGEȚI CLANȚA!

Potrivit cercetătorilor germani care și-au publicat studiul în Jurnalul infecțiilor spitalicești (2000, 46:61), o clanță contaminată cu bacterii vătămătoare sau cu viruși poate infecta cel puțin primele 14 persoane care o ating. Acest lucru ar fi suficient să provoace panică în orice locuință, deoarece clanțele, pe lângă robinete, dispozitivele de tragere a apei la toaletă și cele de picurare a săpunului lichid, reprezintă modalitățile cele mai simple de a prelua viruși lăsați de cineva care nu s-a spălat pe mâini după ce a folosit toaleta, potrivit unui studiu din 2001 pentru Știință și medicină socială.

Aparent, nu există scăpare: simpla tragere a apei la toaletă după un episod diareic poate infecta scaunul, capacul și aerul cu bacterii infecțioase, care pot supraviețui în apa toaletei până la cincizeci de zile, ne anunță Jurnalul de microbiologie aplicată (2000, 89:137).

ORI POATE TREBUIE SĂ NE MURDĂRIM

S-ar putea vorbi și de părerea igieniștilor, care susțin că tot mai mulți copii se îmbolnăvesc de astm deoarece nu au fost expuși la murdărie și bacterii de la o vârstă fragedă. Această afirmație se bazează pe studii precum cel prezentat în Deutsch Medical Wochenschreib (2000, 125; 31-32:923), în care s-au urmărit o mie trei sute de copii timp de șaisprezece ani și s-a constatat că incidența astmului la cei crescuți în mediul rural era mult mai mică decât la cei crescuți în cămine urbane cu pretenții.

Oamenii de știință bănuiesc că lipsa unor „agresiuni ale mediului” privează sistemele imunitare al copiilor din mediul urban de stimulii timpurii care le silesc să se dezvolte pe deplin. Lipsa de expunere la mediul natural murdar poate însemna că acești copii au sisteme de protecție fragile, care nu pot depista diferența dintre substanțele periculoase și cele inofensive.

CU TOATE ACESTEA…

Poluarea din cadrul căminului poate periclita sănătatea mai mult decât cea din exterior, susțin oamenii de știință într-un raport comandat de Uniunea Europeană și prezentat în septembrie 2003. Potrivit profeților europeni ai Apocalipsei, numeroasele cazuri de cancer și alergii au legătură cu expunerea constantă la gaze și substanțe chimice eliminate de produsele folosite la domiciliu.

În același raport al UE se afirmă că fumul de țigară și obiecte precum computerele, covoarele, vopselele și materialele plastice eliberează în aer produși chimici toxici. Tot el susține că incidența astmului, de care suferă, conform unor studii, unul din cinci britanici, are legătură cu efectele dăunătoare ale aerului din interiorul locuințelor.

OCHELARII MORȚII

Alte și alte pericole ale traiului între patru pereți, de astă dată pentru persoanele mioape: purtarea ochelarilor cu rame din metal vă expune riscului de cecitate nocturnă sau chiar de cancer ocular, ne avertizează Pat Thomas, autorul cărții, apărute în 2003, Viață riscantă: toxinele zilnice vă creează problemei Autoarea susține că ramele de ochelari metalice pot acționa ca niște antene concentratoare ale câmpurilor electromagnetice produse de computere, periuțe de dinți electrice, cuptoare cu microunde, aspiratoare și prăjitoare de pâine – de fapt, de majoritatea aparatelor dotate cu ștecăr. V-ați simțit vreodată amenințat de prăjitorul de pâine? Autoarea susține că Organizația Mondială a Sănătății are cunoștință de acest risc.

LUMÂNĂRILE UCIGAȘE

Thomas nu este o persoană care să te relaxeze când îți intră în casă: tot ea ne previne că lumânările pot da naștere unor nori de substanțe chimice periculoase. Ea citează un studiu publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane (2000, 284; 2:180) de câțiva cercetători care au cumpărat lumânări de la douăsprezece magazine diferite și au constatat că o treime dintre acestea vindeau lumânări metalice, dintre care o zecime conțineau plumb. Acest metal mai este folosit încă de unii producători pentru rigidizarea fitilului. „De fiecare dată când ardeți una dintre aceste lumânări, eliberați în aer cantități considerabile de plumb, toxic pentru sistemul nervos”, ne spune Thomas.

Un alt studiu publicat în Mediul științific integral (2002, 296; 1-3:159) ne avertizează că, dacă ardem mai mult de o lumânare într-o încăpere, putem depăși concentrația-limită de plumb admisă în Statele Unite. Uite-așa se duce pe apa sâmbetei o cină romantică…

SCLEROZA DE APARTAMENT

Dacă asta n-a fost suficient ca să vă scoată din casă, iată încă ceva: statul între patru pereți vă poate ajuta să vă puneți capăt vieții. Cunoaștem cu toții numeroasele avertismente privitoare la legătura dintre plimbările în aer liber și cancerul de piele, însă cercetătorii australieni de la Universitatea din Tasmania susțin că, dacă vă bucurați de soare în copilărie, riscul de a face scleroză în plăci este mai redus.

Aceștia au comparat o sută treizeci și șase de bolnavi de scleroză în plăci cu două sute șaptezeci și două de persoane alese la întâmplare, dar având aceleași vârste și au descoperit că cele care stătuseră la soare mai mult de trei ore pe zi între șase și cincisprezece ani prezentau un risc semnificativ mai redus de a suferi de această boală. Cercetătorii au recomandat o expunere mai îndelungată la soare în timpul iernii și nu vara. Ei au concluzionat, în Jurnalul medical britanic (2003, 327; 7410:316), că o expunere insuficientă la raze ultraviolete poate determina apariția bolii cu evoluție potențial mortală.

CARCINOMUL IUBITORULUI DE UMBRĂ

Evitarea razelor solare vă poate face mai vulnerabili la o serie de tipuri de cancer care ucid peste 38 000 de britanici pe an, susține profesorul Cedric Garland de la Universitatea din California.

El vă recomandă să încercați să primiți câte o porție de soare pe zi pentru a facilita sinteza vitaminei D, ce reduce riscul diferitelor tipuri de cancere, în special al celui de colon, sân și prostată. Tot el afirmă în Jurnalul medical britanic (2003, 327; 7425:1228): „Evitarea razelor solare nu este cea mai fericită soluție pentru a reduce incidența cancerului.”

Garland recomandă, de exemplu, ca britanicii să se expună la soare zece-cincisprezece minute pe zi, atunci când vremea o îngăduie, fără să utilizeze creme protectoare, pentru a permite sinteza corespunzătoare de vitamină D. El adaugă: „Englezii nu pot sintetiza vitamina D din luna noiembrie și până la sfârșitul lunii martie, astfel încât au deficiențe începând cu luna decembrie.”

CUM VEȚI MURI?

(De e păianjen veninos ori accident provocat de petarde, șansele sunt cam aceleași.)

Șansele de a da ochii cu Doamna cu Coasa prin:

Complicații după îngrijirea spitalicească:	1 la 1 170
Conducerea unei motociclete:	1 la 1 295
Accident aerian mortal:	1 la 4 608
Împușcare accidentală:	1 la 4 613
Împiedicarea și căderea pe teren plan:	1 la 6 336
Căderea de pe o scară:	1 la 8 689
Sufocarea cu propria vomă:	1 la 9 372
Conducerea unui camion de mare tonaj:	1 la 9 702
înecul în cadă:	1 la 10 948
Sufocarea în pat:	1 la 10 948
Opărirea cu apă fierbinte de la robinet:	1 la 65 092
Înțepături de bărzăun, viespe sau albină:	1 la 66 297
Într-un vehicul cu trei roți:	1 la 155 654
Din picioare:	1 la 610 000
Focuri de artificii:	1 la 716 010
Păianjeni veninoși:	1 la 716 010

(Sursă: Studiu de risc de deces pe durata vieții al

Consiliului Național American pentru Siguranță, 2000)

PE DE ALTĂ PARTE…

Călătoria cu trenul este mai puțin riscantă decât ciocnirea Pământului cu un asteroid (și nu numai).

Dacă scala de evaluare americană nu vi se pare suficient de precisă, știința a creat alt sistem care să ne ajute pe noi, muritorii, să facem o fixație față de decesul nostru inevitabil. Frank Duckworth, eminent statistician și editor al revistei Royal Statistical Society News, a folosit cifre publicate în Jurnalul medical britanic și de Comisia de Siguranță și Sănătate din Marea Britanie pentru a elabora „riscometrul” (nume care plânge după prefixul „super”) ce evaluează riscurile vieții de zi cu zi.

La fel ca Scara Richter pentru cutremure de pământ și ca Scara Beaufort pentru viteza vântului, riscometrul Duckworth este o scară logaritmică. Asta înseamnă că lucrurile devin cu atât mai periculoase cu cât se urcă pe ierarhizarea numerică. O indică pur și simplu viața pe pământ vreme de un an; o idee mai riscant este să faci o călătorie cu trenul de o sută șaizeci de km, evaluată la 0,3; la 8,0 se situează o ruletă rusească, la care pistolul are butoiașul cu cartușe plin.

EVALUĂRILE RISCOMETRULUI

• 8,0 Sinuciderea; ruleta rusească (cu șase gloanțe în butoiaș); aruncarea de pe Turnul Eiffel; așezarea în fața unui tren expres.

• 7,2 Ruleta rusească (un joc, un cartuș).

• 7,1 Fumatul (bărbații în vârstă de treizeci și cinci de ani, patruzeci de țigări pe zi).

• 6,9 Fumatul (bărbații în vârstă de treizeci și cinci de ani, douăzeci de țigări pe zi).

• 6,7 Fumatul (bărbații în vârstă de treizeci și cinci de ani, zece țigări pe zi).

• 6,4 Pescuitul submarin (o carieră de patruzeci de ani).

• 6,3 Cățăratul pe stânci (peste douăzeci de ani).

• 5,5 Căderi accidentale (nou-născuți de sex masculin).

• 5,5 Călătoria cu automobilul (nou-născuți de sex masculin); decesul în timpul folosirii aspiratorului, spălării vaselor, mersului pe stradă.

• 4,6 Asasinare (nou-născuți de sex masculin, pe întreaga durată a vieții).

• 4,2 Cățăratul pe stânci (o sesiune).

• 1,9 Călătoria cu automobilul pe o distanță de o sută șaizeci km (șofer de vârstă medie, fără să fi consumat alcool).

• 1,7 Zbor pe distanța de o mie șase sute km.

• 1,6 Impactul cu un asteroid pe durata vieții unui nou-născut de sex masculin.

• 0,3 Călătorie cu trenul pe distanța de o sută șaizeci km.

De ce folosirea aspiratorului și spălarea vaselor sunt mai riscante decât cățăratul pe stânci? Este vorba de timpul pe care îl petreceți făcând aceste activități, susține Duckworth: „Cred că riscul de deces în perioada de viață în care se derulează activități casnice ar fi între 4 și 6.” În ceea ce privește asteroizii și călătoriile cu trenul, vă recomand să priviți atent pe fereastra vagonului ca să descoperiți pietrele cosmice care au luat-o razna.

VICTIME ALE ȘOCULUI TELEFONIC

Alex Derrick, în vârstă de cincisprezece ani, vorbea cu prietena lui la telefon în noaptea dinaintea Zilei darurilor[1], când a suferit un șoc îngrozitor. Nu, nu l-a părăsit fata. A fost lovit de un fulger care a trecut prin telefon. „Am auzit bubuitul tunetului, apoi a urmat un zgomot asurzitor și am văzut tabloul de siguranțe explodând și m-a izbit o scânteie uriașă. Am scăpat receptorul din mână și am simțit o arsură pe braț", povestește Derrick.

Vi s-ar putea întâmpla și dumneavoastră. Experții în electricitate sugerează în Western Daily Press (29 decembrie 1999) că fulgerul a lovit firul telefonic conectat la casa lui Derrick, provocând o descărcare de înaltă tensiune care s-a propagat prin linia telefonică. El a suferit un șoc serios, dar a scăpat nevătămat datorită faptului că purta pantofi cu talpă din cauciuc.

Transmiterea fulgerului prin cablurile telefonice nu este un fenomen foarte rar. Când studentul newyorkez Jason Findley, în vârstă de șaptesprezece ani, a fost găsit mort în pat cu receptorul la ureche, polițiștii au conchis că fusese electrocutat de un supravoltaj produs de un fulger și transmis prin firul telefonic în urechea lui stângă, care i-a provocat stop cardiac, anunță ziarul New York Times (16 februarie 1986).

Reprezentanții Companiei Bell Telephone din New Jersey afirmă că șocurile electrice transmise prin firul telefonic nu sunt neobișnuite, dar accidentele mortale sunt rare. Cu câteva săptămâni înainte de decesul lui Findley, un alt bărbat din New Jersey a fost găsit fără cunoștință, cu receptorul în mână, după ce suferise un șoc electric. Acesta din urmă a supraviețuit.

În 2001, Jurnalul de laringologie și otologie (2001, 115; 1:4) a prezentat optsprezece cazuri de vătămări ale urechii provocate de fulger și înregistrate la Spitalul Universitar din Split, Croația, între 1984 și 1999. Deloc surprinzător, pacienții au fost internați după ce au acuzat „dureri puternice, tinnitus (zgomote auriculare) și scăderea acuității auditive". Doisprezece dintre aceștia aveau timpanul perforat, dar toate cazurile au fost rezolvate favorabil. „Suplimentar, supraviețuitorii fulgerelor au nevoie de psihoterapie", recomandă medicii.

Doctorul Christopher Andrews din Queensland, Australia, susține necesitatea terapiei psihologice. El afirmă că, anual, în jur de optzeci de australieni sunt electrocutați de supravoltajul produs de fulgere în timp ce folosesc telefonul și adaugă, în Jurnalul medical al Australiei (1993, 157; 11-2:823), că victimele nu au nevoie doar de îngrijirea traumatismelor și arsurilor. Acestora trebuie să li se administreze și antidepresive, întrucât fenomenul implică un element „pe care nimeni nu pare să îl înțeleagă”. Supraviețuitorii fulgerelor transmise prin liniile telefonice nu prea se bucură de înțelegere – până și prietenii înclină să se tăvălească de râs când aud așa ceva.

MANIA MUCEGAIURILOR

N-ați observat pete de mucegai în căminul dumneavoastră? O parte din americani au fost cuprinși de mania alergiei la mucegai, după ce Melinda Ballard și soțul ei, Ron Allison, au primit despăgubiri de treizeci și două de milioane de dolari în 2001, când au reclamat că domiciliul lor fusese infectat de mucegaiul negru, ceea ce i-a provocat lui Allison episoade de pierdere a memoriei, iar fiului lor astm și crize de epilepsie.

Pe tot cuprinsul Statelor Unite, proprietarii caselor invadate de mucegai s-au panicat, părăsindu-și domiciliile. Despăgubirile ca urmare a reclamațiilor de acest gen au ajuns la un miliard de dolari în decurs de trei ani. O agenție guvernamentală – Centrul pentru Combaterea Bolilor – a decretat inițial că mucegaiurile pot provoca sângerări pulmonare la sugari. Ulterior, agenția și-a schimbat părerea.

În urma recursului, doamna Ballard a primit doar patru milioane de dolari, dar nu despăgubiri pentru prezența mucegaiului, ci ca daune, deoarece compania de asigurări a tergiversat rezolvarea cazului. Judecătorul de ședință a respins toate probele medicale privind efectele mucegaiurilor asupra sănătății, întrucât justificările științifice în sprijinul reclamanților au fost considerate neconcludente.

Cu toate acestea, spaima de mucegaiuri manifestă este în continuă creștere. Articole cu titluri de genul „Cum se depistează afecțiunile provocate de mucegaiuri” au început să apară cu regularitate în publicațiile medicale, iar Baroul Statului Texas organizează în prezent un Curs avansat anual privind procesele legate de mucegaiuri.

„În urmă cu cinci ani, primeam câte o reclamație pe lună în legătură cu prezența mucegaiurilor”, declară Robert Krell, președintele IAQ Technologies, o companie de consultanță în domeniul mediului casnic din Syracusa, New York. „În prezent, primim zece apeluri zilnic. Am văzut oameni care s-au îmbolnăvit din cauza acestei isterii.”

Dan Sitomer, avocat specializat în astfel de procese, a afirmat la ABC News (23 martie 2004): „Din momentul în care se consideră că o clădire prezintă probleme din cauza mucegaiului, valoarea ei devine egală cu zero. Procesele sunt atât de agresive și s-au înmulțit atât de rapid, încât industria asigurărilor este înspăimântată. Cererile de despăgubiri pot cuprinde aproape orice. Dureri și suferințe, neglijență, reclamațiile curg gârlă.”

În prezent, companiile de asigurări din Statele Unite nu acoperă daunele legate de mucegaiuri, anunță ABC News. Dar nu toți sunt convinși că acest pericol este real. „Bolile provocate de mucegaiuri sunt ipoteze ce trebuie studiate mai amănunțit”, a declarat în Texas Monthly doctorul Robert Haley, șeful Departamentului de epidemiologie de la Centrul Medical Southwestern, Texas. „Deocamdată, s-ar părea că multe persoane au fost diagnosticate de avocații lor.”

[1] Prima zi lucrătoare după Crăciun, 26 decembrie, când se oferă cadouri angajaților, poștașilor sau comisionarilor (n. Tr.).