Antilumea

Antilumea de Adrian Buzdugan

Probabil că nu s-ar fi întâmplat nimic, dacă taică-său nu i-ar fi adus din milă la aniversarea celor cinci ani de copilărie nefericită un robot furat. Peste numai trei zile, jucăria costisitoare a fost restituită magazinului păgubit, iar tatăl – azilului de securitate maximă din care fugise. Acesta a fost, de fapt, momentul care l-a schimbat pe micuțul Daniel; privirea sa cețoasă, melancolică, brusc devenită fixă și cercetătoare, s-a așezat nesățioasă pe lucrurile din jur! Copia robotului răpit a fost reconstituită rapid din electrocasnicele disponibile. Era însă mult mai înalt și mai periculos: după ce i-a pus bateriile, curtea și mașina vecinului au fost pârjolite, iar fratele mai mare electrocutat letal. De la așezămintele cu garduri electrificate a fost salvat de o școală obscură pentru cei cu IQ de platină.

Eu am avut șansa să îl întâlnesc la Facultatea de Inginerie și Mecatronică din Potsdam. Făcuse deja o avere din vopselele termocromatice și camerele foto termice, întrucât primul doctorat îl obținuse în domeniul vast al glaciologiei, cu teza Despre albedo și conductivitatea termică ascunsă.

Inventase deja creionul cu un singur capăt și țigara cu trei, pentru fumătorii grăbiți, un ochian cu trepied mobil de văzut bezna de dincolo (topit în secret de Biserică), drapelul cameleonic și un convertor de temperament. O brevieră, care împrăștia o putoare insuportabilă, odată ce sesiza că o discuție trenează, e inutilă ori de umplutură, salvând astfel timp prețios. Tot lui îi aparținea paternitatea jocului Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu că la a treizecea tură se inversează ordinea pentru a cincisprezecea oară și câștigai.

Pusese la punct și o cutie chirurgicală micuță, Hypercrat, cam de două palme, care făcea operații instant. O puneai în locul unde simțeai durere și așteptai să se aprindă ledul verde când totul se termina! Nefiind testată decât ocazional, estimase că nu poate porni în cazul a doi-trei pacienți la suta de mii, atunci când chip-ul considera că operația nu ar fi o reușită și refuza intervenția. Nu i-a patentat-o nimeni, invocându-se varii motive: ba că bâzâie, ba că indicațiile nu sunt scrise mare pe butoane, sub butoane. că are colectorul pentru extirpări prea mic, prea mare, pus în lateral etc. Tâmpit să fii să nu-ți dai seama că odată ce această mașinuță ar fi intrat în comerț la prețul aproximativ de 100 USD, principala afacere a lumii medicale s-ar fi prăbușit. Colegiile medicilor, pline de indignare, insistaseră pe impactul social negativ, numărul mare de șomeri de lux pe care l-ar fi generat. și alte fleacuri!

Realizase și un spoveditor digital, nu mecanic, ca ăla cu fise făcut de catolici prin anii ’50. Aparatul în sine era dispus sub un scaun cu zbâcuri și cu suport moale pentru cap. În cazul acestei blasfemii, reacțiile adverse au venit nu neapărat din partea Ministerului Cultelor, cât din partea găștilor de psihoterapeuți, care-ar fi rămas fără răspuns la întrebările despre mamele altora. Un extinctor ecologic, care distrugea absolut tot ce atenta la integritatea Naturii naturale: pungile de plastic, pet-urile, mucurile de țigare, petele de petrol, întreprinderile poluante și orice tip de noxe. Nu a intrat în producția de serie, deoarece apăruse o problemă: coroda oamenii care nu protejau mediul înconjurător sau marii consumatori de hârtie (profesori, funcționari, scriitori, graficieni etc.), categorisindu-i inferiori florei și faunei. Mai imaginase un traducător automat cu modulații intertext, un aparat de depistat purici, acceleratorul gnosologic pentru făcut de-adevăratelea doctori în științe și un antivirus care depista inclusiv sursa lansării virusului, complementar, ștergând orice fișier piratat.

Pentru a ușura societatea de o povară, concepuse și spartan frontal, o șapcă cu biocurenți τ. Cei cu C. E. S., deficiențe psihice sau motorii o puneau pe cap și creau impresia normalității. La un preț derizoriu, sefe-ul lui Haniak a dus la avantaje macronomoeconomice imense. Până acum se știe că nu a mers doar în cazul lui Akir Ekian din Iași, căruia răutatea lăuntrică îi comandă să rămână anormal, o postură pe care o apreciază mai convenabilă și mai profitabilă!

Poate că ar mai trebui amintite: compensatorul ozonic, la a cărui punere în funcțiune a căzut curentul electric în toată emisfera nordică, oikeopragul, cel care după o scurtă analiză a calității sinapselor dădea verdicte în privința a ceea ce trebuie să faci în viață (nu mă mai opresc aici asupra jenantului incident cu regina Marii Britanii.), vaccinul pe bază de serotonină glutamată contra mâniei, această pasiune demolativ-antisocială, și altipetax-ul, cu care se puteau studia white holes-urile nedescoperite încă.

Într-un hangar ținea și un perpetuum mobile incomplet. Socotise el că se va opri undeva cam peste 2317 ani. Mulți vecini puteau să confirme că o dată la vreo două luni, un resort puternic și zgomotos dădea un pendul greu peste cap și îl antrena din nou într-o mișcare hipnotică.

Mâna-i era tăiată de la jumătatea antebrațului, de când testase – cu frică, cum mărturisește – un teleportor bosonic. Capătul, tăiat perfect și ușor fluorescent, intrase în inventarul său de s.d.v. -uri, ca suprafața cea mai lipsită de asperități și interstiții de pe mapamond.

Avea însă și o serie de invenții problematice.

Prima invenție cu adevărat periculoasă pentru el a fost mașina cu scuipat, o berlină clasică ce consuma doar 25 ml de salivă la suta de kilometri. Marii industriași și petroliști, corporații internaționale și pro-globalizatori stupefiați au tocmit filiala bosniacă a Camorrei să-i facă felul. Decalarea sa temporală l-a ferit de gloanțele lunetiștilor și mitraliorilor, căci încercarea relativ nereușită a unei mașini a timpului îi indusese reflexe pretimpurii, matrixiene (oricum, era vizibil că vorbește cu vreo câteva secunde bune înainte de a gândi). Mașina, reclamată ca furată, însă nedeclarat vândută americanilor, se pare că a salvat omenirea de la întâia sa invenție potențial genocidică en ensemble.

Nu mai mare ca un diplomat, aparent inofensivul Muzantic conținea un scaner ocular, un minicomputer, soft-ul aferent și o manetă demontabilă.

Eu conectasem scanerul, tastasem Erato 16 și-mi dăduse: pe păr ți-am pus un nufăr, pe frunte, frunze de măslin,

Pe sprâncene flori albe, de câmp,

Pe ochii tăi negri n-am pus nimic.

Pe buze ți-am pus trandafiri fără spini și te-am rugat,

„Taci! E un descânt.”

Pe gât o ghirlandă cu garoafe și frunze de nuc și sânii i-am înconjurat cu busuioc.

Pe tors și pe coapse,

Flori de portocal,

Iar genunchii i-am prins în magnolii și sâmburi de rodii.

Sub tălpi ți-am pus toporași ca mersul tău să se odihnească și liniștea să-ți fie parfumată.

La Urania Albastru 2 îmi afișase: hău negru toate le-nfășoară, unele-adânc în moarte sunt ascunse,

Iar calea înspre ele e plină de nimic.

Rezultatele erau unice, funcție de datele și apetențele individului. Tastând tot Urania Albastru 2, unui amic îi crease: corzi nevăzute ori formule îmbinate perfect nu-l pot cuprinde încă.

Într-o buclă nesfârșită de furii neînlănțuite urzește câte-o clipă-n care,

Din haosul ce vine să rămâie doar un fir.

Pe Eutherpe 117 venise o muzică divină, care sfărmase continuumul spațio-temporal în mii de bucăți enyace, interconectându-le și intermodelându-le în stări, amintiri, viziuni și fantasme extatice.

Problema a apărut însă în sectorul Clio.

Aici alegeai combinație de 3-4 puncte condiționale, spre exemplu: Ce s-ar fi întâmplat dacă: Enola Gay s-ar fi prăbușit înainte de lansarea bombei atomice, Otto von Bismarck s-ar fi înecat la 11 ani în lacul Schönhausen și Falcon Scott ar fi atins Polul Sud înaitea lui Amundsen, conectai scanerul ocular, reglai coordonatele și pentru câteva ceasuri o realitate hologramatică complementară te învăluia, aducându-ți răspunsurile.

Puteai să întrevezi o lume mirifică dacă alegeai ca împărații romani din secolul al IV-lea să nu fi impus ca unică religie oficială creștinismul sau ca Europa să nu fi fost lovită de ciumă de trei, ci de zece ori! Pentru o lume perfectă însă, trebuia să optezi ca mayașii să-i fi oprit pe tolteci în secolul al X-lea, Wat Tyler să-l fi ucis pe Richard al II-lea, Taiwanul să-și fi păstrat independența, iar Burgoyne să-l fi învins pe Gates la Saratoga.

Voiai să vezi cum ar fi împărțit aliații Europa dacă ar fi capturat podurile olandeze sau Stauffenberg ar fi reușit atentatul împotriva lui Hitler? Cum ar fi arătat lumea fără bolșevici, dacă Denikin ar fi câștigat bătălia de la Orel? Nimic mai simplu! Trăgeai de manetă și apăreau proiecțiile transcripționate în real.