Un nume lung basme japoneze si povesti scurte

Trăiau cândva pe lume un bărbat cu femeia lui. Intr-o una zi li se născu un fecior. Tânăra mamă se bucură r.i'.spus și se gândi pe dală să~i găsească pruncului un !.iurne frumos, pentru ca și viața să-i fie frumoasă, asemenea numelui.

Cugetă ea trei zile și trei nopți la rând, se frământă, își scormoni mintea, dar între timp o boală nemiloasă îi curmă firul vieții și, dându-'și duhul, abia mai izbuti să șoptească :

- O, în sfârșit l-am aflat ! Numiti-l Cioon...

Dar nu mai putu să-și termine vorba și copilul rămase cu numele rostit doar pe jumătate. Plin de mâhnire, dar nevoit să împlinească dorința răposatei, tatăl îl numi pe băiat Numai Cioon.

Nu peste multă vreme, tatăl lui Cioon se însura din nou. Nevasta de-a doua aduse și ea pe lume un fiu.

Cineva își șoptise mamei, în mare taină, că dacă îi va d.a copilului un nume scurt, atunci și viața lui va fi scurtă. Iar dimpotrivă, cu cât va fi numele mai lung, cu-atât viața îi va fi mai lungă și mai fericită. Se hotărî, așadar, să-i găsească băiatului un nume lung, lung de tot. ca să trăiască mult și" să .aibă parte de noroc. Se gândi <'a, se tot gândi, și după multă bătaie de cap, iată ce nume nemaivăzut născoci : „Bonza-Cel-Mare, Bonza-Cel-Mic, Bonza-Peste-Toți-Bonzii-Bonza, Bonza-Cel-Dolofan, Bonza-Care-Se-Scal-dă-n-Bani, Bonza-Prostuțul, Bonza-Nu-Știu-Cum-Să-i-Mai-Zic, Bonza-Bogatul-Răsbogatul-Mai-Bogat-Ca-Toți, Ceașca-Și-Ceainicul, Viteazul-Năzdrăvan, Muntele-de-Argint, Să-Se-Numească-într-un Fel, Să-Se-Numească-Ori-cum-Și-Așa-Și-Pe-Dineolo-Și-Tot-Așa-Și-Așa-Și-Așa Tem-plu-Pe-Munte, Acoperiș-Pe-Templu, Brad-Pe-Acoperiș, Lună-Deasupra-Bradului, Hei-Hei-Crești-Mai-Repede, Eisuke !"

De cum crescură mai mărișori cei doi fraț, începură să se certe între ei. Plin de răutate, prâslea îl necăjea întruna pe fratele cel mare, făcându-i fel de* fel de șotii. Apoi se depărta grabnic și începea să-l ațâțe, batjooorindu-l pentru numele lui ce scurt :

- Cioon-Cioon, Numai Cioon ! Cioon-Cioon, Numai Cioon !

leșindu-și din fire, Cioon încerca la rândul său să-i ia în râs pentru numele lui nemaipomenit de lung și începea să strige' pe nerăsuflate :

- Bonza-Cel-Mare, Bonza-Cel-Mic, Bonza-Peste-Toți-Bonzii-Bonza, Bonza^Cel-Grăsuț, Bonza-Cel-Care-Se-Spală... Ba nu, nu, așa ! Bonza-Care Bonzăie... Ptiu, fir-ai afurisit cu numele tău !

I se împleticea limba și i se suia sângele la cap de supărare, astfel incit niciodată nu izbutea să-i spună nu-. mele până la capăt. Iar între timp, frățiorul își lua tălpășița și pas de-l mai ajunge !

De câte ori tatăl avea nevoie de vreun ajutor, îl striga, firește, pe băiatul cel mare, fiindcă numele acestuia era mai ușor de rostit:

- Cioon, fă aia ! Cioon, fă ailaltă !

Toată treaba o făcea numai Cioon. Pentru poznele lui copilărești, bietul Cioon își primea numaidecât pedeapsa :

- Hei, Cioon ia vino încoace să te urechez ! Na, să mai faci și altădată, blestematule !

Când fratele cel mic făcea vreo boroboață, tatăl începea să-l strige ca să-i dea chelfăneala cuvenită :

- Bonza-Cel-Mare, Bonza-Cel-Mic, Bonza-Peste-Toți-Sonzii-Bonza, Bonza-Cel-Umflat, Bonza-Care-Face-Baie... Na c-am încurcat-o !

Obosit și mânios, omul ofta și dădea din mâini a lehamite, lăsându-se păgubaș.

Iar maică-sa nu mai putea de bucurie : „Ce bine că i-am găsit fiului meu un nume atât de lung !"

Odată, din nebăgare de seamă, jucându-se prin curte cu ceilalți copii, Numai-Cioon căzu în fântână. Copiii începură să strige speriați :

- Săriți, Cioon. a căzut în fântână ! Ajutor, Numai-Cioon a căzut în fântână !

Dădură fuga, unii cu scara, alții cu frânghia, și-l scoaseră pe Cioon din fântână.

Iar mama vitregă se gândea : „Așadar, nu m-a mințit cine mi-a spus că un copil cu nume scurt n^are zile multe. L-au scos din fântână mai mult mort decât viu. Gata-gata să se prăpădească."

Peste câteva zile, copiii se jucau iarăși prin curte, în jurul fântânii. Eisuke-Nume lung începu să se laude :

- Ascultați ce vă spun, Cioon a căzut în fântână fiindcă are un nume prea scurt. Eu însă pot să mă joc cât vreau și cum vreau, n-o să pățesc nimic, fiindcă am un nume lung și sunt tare norocos.

Nu sfârși bine vorba, că se aplecă peste ghizduri și întinzându-se după ciutură, bâldibâc, căzu în apă ca un bolovan. Inspăimântați. copiii dădură buzna în casă, după aj utor. Începură să strige pe întrecute :

- De data asta Bonza-Cel-Mare,Bonza-Cel-Mic, Bonza-Peste-Toți-Bonzii-Bonza, Bonza-Cel-Rotofei, Bonza-Prostă-lăul... Ba nu, nu-i așa ! Bonza-Nu-Știu-Cum-Il-Mai-Cheamă, Bonza-Intoarce-Banii-Cu-Lopata... Așa o fi oare ? Bogătașul-Bogătașilor-Putred-De Bogat... Adică nu... Cel-Mai-Răsbogat-Dintre... Na. c-am uitat ! Vai, ce nenorocire !

Se încurcaseră de-a binelea. Se uitau unii la alții, indemnându-se buimaci :

- Cum e mai departe ? Parcă Lingura-Și-Strachina...' Ba nu, Perna-Și-Plapoma... Binișor ! Stați s-o luăm de la început... Piulița-Și-Pisălogul ? Aduceți-vă odată aminte, ce naiba ! Aha ! Ceașca-Și-Ceainicul. Iar pe urmă ? Căpetenia-Vitejilor... Ba nu. Nâzdrăvanul-Cel-Mare ! Care-Bea-Ceai... Nici pomeneală... Bea- Vinul -Ca-Apa... Parcă așa era... Dar mai era ceva cu un munte... Aha !... Uncheașul-Cu-Păr-Argintiu-De-Sub-Munte... Ba parcă nu... Moșnea-gul-StrăJucitor-Ca-Muntele-De-Gros, Să-Se-Cheme-Așa-Și-Altminteri-Cine-Șiie-Cum-Ba-Așa-Ba-Altfel... Uf, greu mai e de ținut minte... Stă-Casa-Pe-Deal, Paie-Vechi-Pe-Acoperiș, Pe-Paie-Motanul-Pândește-Șoarecele. Șoarecele-Ti-pa-Tipa... Aoleu, ni s-a încâlcit limba... Hei, veniți repede, Eisuke a căzut în fântână !

Dădură fuga cu toții să-l scoată, dar era prea târziu : - Eisuke-Nume lung pierise înecat.