Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Pe întuneric, în singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan.
Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa,
De sete de apa
Și de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghia îngereasca
Am lasat-o sa creasca
Și nu mi-a crescut –
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia batea departe, afara.
Și ma durea mana ca o ghiara.
Neputincioasa sa se stranga
Și m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.