Comunicarea eficienta cu copiii. Acasa si la scoala
Aa
CUM S-A NĂSCUT IDEEA DE A SCRIE ACEASTĂ CARTE
Germenele acestei cărți a încolțit pe vremea când, ca
tinere mame, participam la întnmirile vmui grup
de părinți condus de regretatul psiholog pentru copii,
doctorul Haim Ginott. După fiecare ședință, mergeam
cu mașina acasă împreună și ne minunam de eficiența
noilor abilități de comunicare pe care le deprindeam,
regretând, totodată, faptul că nu le cimoscuserăm cu ani
în urmă, ahmci când meseria noastră era de a lucra cu
copiii — una dintre noi în liceele din New York City, iar
cealaltă în diferite locuințe din Manhattan.
Nu aveam cum să anticipăm atunci ceea ce urma să se dezvolte din
acea experiență inițială. Două decenii mai târziu, cărțile pe care le
scrisesem pentru părinți depășiseră tirajul de două milioane de
exemplare vândute și fuseseră traduse în peste zece limbi; conferințele
pe care le ținusem în aproape fiecare stat din SUA și în aproape fiecare
provincie din Canada atrăseseră un public numeros și entuziast; peste
50 000 de grupuri folosiseră programele noastre audio și video pentru
seminarii, în diferite locuri de pe mapamond, cum ar fi Nicaragua,
Kenya, Malaiezia sau Noua Zeelandă; și, în toată acea perioadă de 20
de ani, aflam neîncetat de la profesori ce schimbări introduseseră la
clasă, după ce fie asistaseră la prelegerile noastre, fie participaseră la
cursurile ținute de noi sau citiseră vreuna dintre cărțile
noastre. Inevitabil, ne îndemnau să scriem o carte similară și pentru ei.
Un profesor din Troy, Michigan, scria:
„După ce am adunat o experiență de mai bine de 20 de ani lucrând cu
elevi turbulenți și vulnerabili, am fost sincer uimit de numărul strategiilor
pe care le-am învățat din cărțile scrise de voi pentru părinți... în prezent,
specialiștii districtului în care lucrez pe post de consultant pentru profesori
proiectează un nou plan referitor la disciplina în școli. Am ferma
convingere că informațiile din cartea voastră trebuie să servească drept
piatră de temeUe acestui nou plan. V-ați gândit să scrieți o carte special
pentru profesori?"
O asistentă socială de la o școală din Florissant, Missouri, ne-a scris:
„Recent, le-am dat părinților din districtul meu programul vostru pentru
seminar, intitulat „Cum să le vorbești copiilor pentru a te asculta". Una
dintre mame, care este și profesoară, a început să aplice noile metode la ea
în clasă și a observat, astfel, o diminuare considerabilă a problemelor
comportamentale. Rezultatul a fost remarcat de către directoarea instituției,
care era foarte îngrijorată de înmulțirea cazurilor de pedepse corporale și
eliminări în școala ei. A fost atât de impresionată de schimbările produse
în acea clasă, încât m-a rugat să organizez un seminar pentru tot corpul
didactic."
Consecințele au fost spectaculoase. A fost înregistrată o scădere
însemnată a „cererilor" de corecție, o diminuare a numărului de eliminări,
o reducere a absenteismului, iar, după toate aparențele, respectul de sine a
crescut în toată școala.
3
Un consilier educațional din New York City scria:
„Sunt profund îngrijorat de numărul tot mai mare de copii care
aduc la școală cuțite și arme. Nu pot să nu mă gândesc, totodată, că
soluția nu constă în întărirea pazei sau în înmulțirea detectoarelor
de metale. O comunicare mai bună ar putea aduce, în schimb,
rezolvarea acestor probleme. Poate că, dacă ar cimoaște metodele
despre care scrieți voi, profesorii ar fi mai bine pregătiți să îi ajute
pe acești copii nervoși să își controleze furia fără a apela la violență.
Ce-ar fi să se scrie o carte pentru profesori, directori de școală,
părinți-pedagogi, asistenți ai cadrelor didactice, șoferi de autobuze
școlare, secretare etc.?"
Am analizat cu seriozitate aceste sugestii, dar în cele din urmă am
convenit că nu ne putem asuma responsabilitatea de a scrie o carte
pentru profesori. în fond, nici nu mai eram în domeniu.
Au urmat, apoi, apelurile telefonice decisive din partea Rosalynei
Templeton și a Lisei Nyberg. Lisa preda la clasa a treia și a patra, la
Brattain Elementary School din Springfield, Oregon. Rosalyn preda
cursuri pentru viitori profesori, la Bradley University din Peoria,
Illinois. Amândouă ne-au împărtășit îngrijorarea lor în privința
practicilor coercitive și punitive utilizate în mod obișnuit în școli,
pentru a-i determina pe copii să fie cuminți. După cum ne-au spus,
de multă vreme căutau materiale care să le ofere profesorilor metode
alternative, menite să-i ajute pe elevi să ajungă să se controleze și să
se disciplineze singuri. Atunci când au dat peste cartea How to Talk So
Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk {Cum să le vorbim copiilor
pentru a asculta și cum să ascultăm, astfel încât să ti facem să vorbească), au
avut convingerea că era exact ceea ce căutau ele și ne-au cerut
permisiimea de a scrie o adaptare pentru profesori.
Tot discutând, a devenit limpede că aveau o vastă experiență.
Amândouă doamnele predaseră în școli situate în orașe, comune și
localități rurale din diferite părți ale țării; ambele își luaseră doctoratul în
educație; și amândouă erau invitate să conducă seminare la diverse
consfătuiri ale profesorilor. Dintr-odată, proiectul pe care pregetasem atâta
vreme să îl punem în practică devenea fezabil. Dacă, pe lângă experiențele
noastre din timpul orelor de clasă și toate materialele pe care le adunasem
de la profesori în ultimii 20 de ani, puteam să apelăm și la experiențele
trecute și prezente ale acestor doi dascăli, nu mai exista niciun motiv de
reținere.
în vara aceea, Rosalyn și Lisa au venit cu avionul pentru a ne cunoaște.
De la bun început ne-am simțit bine împreună. După ce am dezbătut ce
formă ar putea îmbrăca această nouă carte, am hotărât ca povestea să fie
spusă din punctul de vedere al unei tinere profesoare, care încearcă să
învețe niște metode mai bune de a se face înțeleasă de către elevi.
Experiența ei avea să fie un amalgam al tuturor experiențelor trăite de noi.
Narațiunea urma să fie completată și îmbogățită cu elemente din lucrările
noastre anterioare: benzi desenate, rezumate recapitulative, întrebări și
răspunsuri, precum și povestiri ilustrative.
însă, pe măsură ce discutam, devenea tot mai evident că, dacă voiam să
oferim o imagine completă a ceea ce implică educarea unui copil, era
necesar să privim și dincolo de orele de clasă și să acordăm o atenție egală
primului și nelipsitului dascăl din viața unui copil — părintele. Tot ceea ce se petrece
la școală între 9:00 a.m. și 3:00 p.m. este profund influențat de ceea ce se întâmplă
înainte și după aceea. Indiferent cât de bine intenționat ar fi atât profesorul,
cât și părintele, dacă nu dispun amândoi de instrumentele menite să îi ajute
să își realizeze aceste gânduri bune, copilul va fi cel care va........
