Batalie în Sri Lanka

Capitolul l.

Mack Bolan ridică privirea spre norii negri care se îngrămădeau pe cer și se pregăteau să acopere luna. Umiditatea aproape că depășea șaptezeci de procente, dar asta nu îl deranja deloc pe Justițiar și se considera jfericit că ploile torențiale care însoțeau musonul nu [ajunseseră încă până în Sri Lanka.

Totuși, combinezonul de un negru sinistru i se lipea ide corpul plin de transpirație și chiar și machiajul cu 'dungi negre de pe mâini și față începea să se scurgă.

Trecuse aproape o oră de când pândea apariția omului de legătură cu care trebuia să se întâlnească și care urma să-l ajute să ajungă în Colombo, începuse să se întrebe dacă nu cumva femeia – fiindcă era vorba de o femeie -fusese interceptată. Iar în acest caz, de cine?

Primul nume care îi venea în minte era cel al teroriștilor tamili care își ziceau Tigrii Eliberării, împreună cu o altă duzină de grupări etnice disidente care acționau în aceeași zonă, mențineau insula într-o stare de război permanent de mai bine de doisprezece ani.

Sri Lanka lupta împotriva lui, iar Bolan știa că nu conta cine câștigă: toată lumea, la urma urmei, pierdea. Dar el nu venise aici decât la cererea insistentă a bătrâPentru a completa totul, un sac mare din pânză, aflat a picioarele lui, conținea restul arsenalului. Alte ncărcătoare – pentru Uzi, Beretta și Desert Eagle – dar și o pușcă de asalt M-16 a-2 5,56 mm echipată cu ansator de grenade M-203, o minusculă stație emisie-ecepție pentru a transmite mesaje către vasul de tescuit care îi stătea la dispoziție într-un port indian, dincolo de strâmtoarea Palk, un set de grenade M-40 și 1-0 mm, cu fragmentație și incendiare, exploziv plastic -4, detonatoare miniaturale, ceasuri și trei lansatoare de rachete compacte LAW 80.

Un adevărat arsenal, desigur, dar Justițiarul știa din sxperiență că, în astfel de misiuni, s-ar fi putut să aibă nevoie să facă față unui asediu.

Aruncând o privire în urmă spre șirul de insulițe pe: are oamenii locului le numeau Podul lui Adam și care ăceau legătura între Sri Lanka și India, abia distinse silueta ștearsă a vasului care îl adusese aici. Căpitanul un mercenar, un om care nu punea întrebări și era ispus să transporte orice încărcătură, legală sau ilicită, ntre India și Sri Lanka. Aștepta semnalul radio al lui Bolan pentru a veni să-l recupereze, în orice moment, usese plătit pentru asta.

Brusc, un foșnet de frunze îi atrase atenția Justiția-ului. O fracțiune de secundă se gândi că era vorba de 3riza de seară sau de un animal. Putea fi și o bandă ătăcită de Veddas. Mai erau încă în Sri Lanka astfel de grupuri de aborigeni, care luptau pentru supraviețuire în: olțurile îndepărtate ale junglei. Erau violenți și agresivi u orice invadator, așa că era mai bine să-i lase în pace.

Invizibil și silențios, strângând în mână pistolul Uzi, itiarul cercetă cu privirea împrejurimile, în căutarea nului său complice, Hal Brognola, numărul unu în Depar tamentul Justiției SUA, și cu un scop precis: să-l ga sească și să-l salveze pe John Vu, un american CL îndepărtate origini indiene, fost înalt funcționar și care datorită aptitudinilor sale de a dezamorsa situațiile dificile, fusese acceptat de majoritatea părților drept me diator al conflictului, cu condiția ca misiunea sa Se rămână secretă. Doar că, în urmă cu câteva zile, Johr Vu dispăruse.

Justițiarul aruncă o privire la ceas. Omul de'legături nu mai venea, în schimb, trecuse destul timp pentru < permite eventualilor adversari să răscolească prii pădure și să-i pregătească o capcană.

Chiar dacă nu se arătase nimeni, un semnal d alarmă perceput numai de ei îl făcea pe Bolan să nu și creadă singur. Nu avea nici o certitudine în privinț; numărului de adversari; doar intuiția că îi erau adversa și că așteptau momentul oportun pentru a ataca.

Cum fuseseră ei preveniți de sosirea lui și de locul di debarcare? Era prea târziu să-și mai pună astfel de în trebări. Trebuia oricum să se pregătească de înfruntare.

Făcu o mică trecere în revistă a artileriei sale: imbatabilul Beretta 93-Rene echipat cu amortizor d zgomot era în tocul de la umăr, puternicul Desert Eagl 44 Magnum se afla la centură iar un pistol automat Uzi mm, tot cu amortizor, era agățat de umărul drept. P antebrațul stâng, o teacă subțire de piele adăpostea u pumnal Applegate, tăios ca o lamă de ras.

Luptă Justițiarul.

Buzunarele combinezonului erau pline cu încărcătoe re de rezervă pentru Uzi și pistolete, în plus, patru grenc de cu fragmentație M:40 erau agățate de hamul de

Semnelor de viață. Imediat observă două siluete care abia se distingeau îndărătul unui pâlc de arbori.

Aplecați, cei doi bărbați se îndreptau spre smochinu care-l ascundea pe Bolan.

Una din siluete se îndreptă brusc spre tufișurile dir stânga Justițiarului. Acesta observă în treacăt maceta pe care o avea în mână piticul, dar și pistolul automat AK-41/7,62 mm așezat pe umăr. Inamicul, oricare ar fi fost, era pe urmele lui.

Bolan scoase pumnalul Applegate din teacă așteptă răbdător ca omul să se apropie, înainte de a și ascunde în spatele unei perdele de frunze. Atunci câne adversarul trecu prin dreptul lui, Justițiarul îi puse mân la gură.

Fără nici un zgomot, lama pumnalului lăsă o urmt sângerie pe gâtul piticului. Și, în timp ce lăsa să cad; ușor corpul inert, Justițiarul auzi din nou un zgomot abis perceptibil. Scoțând Beretta din toc, se răsuci brusc trase trei gloanțe, care se înfipseră în sternul celui de-c doilea adversar sfărâmându-i un plămân și inima. Acest se îndrepta spre el deja, cu maceta ridicată.

Doar un geamăt de durere și un jet de sâng precedară moartea ucigașului.

Justițiarul nu agrea să se joace de-a șoarecele ț pisica cu adversarii săi. Aceștia doi nu erau decât avangardă. Grosul trupei era ascuns în junglă, undeva î preajma lui, dar nu știa câți erau și unde îl așteptau.;

Venise momentul să-i facă să iasă din ascunzătoare.