Magie neagra la New York

Capitolul I.

Doi ochi negrii fixi și strălucitori, încadrați de o față dură și zbârcită îl fixau pe Malko din penumbra camerei cenușii.

El închise din nou ochii pentru a alunga fantoma și-și întinse brațul drept în căutarea corpului Sabrinei. Parfumul suav al tinerei femei impregna încă pieptul său gol, amestecat cu mirosul înțepător al îmbrățișării lor. Spinarea zgâriată de unghiile Sabrinei îl ardea.

În ajun ei fuseseră să danseze la Cheetah, o discotecă demențială de pe Strada 53. Sabrina purta o tunică surprinzătoare, aurită în întregime, pentru care fabricantul, în mod vizibil respectase recomandările președintelui Johnson de a economisi prețiosul metal. Era atât de scurtă încât părea goală în mini-vizonul său mov. Cu silueta sa zveltă și distinsă, cu obrazul de madonă încadrat de un păr lung cafeniu-roșcat, cu aerul său distant, ea pulverizase pisicuțele deghizate în băieți. Ce bine că dansează la fel de-ndrăcit ca ele și că face dragoste cu o furie care nu respectă nimic din sfaturile cuminți ale respectabilelor călugărițe de la colegiul Mary Mount pe care-l absolvise.

Malko surâse pe jumătate adormit. În Sabrina el regăsise visul neîmplinit al celibatarului: o metresă tânără, frumoasă, independentă, fierbinte și pe deasupra și miliardară. Ea îi promisese un Rolls-Royce cu ocazia zilei sale de naștere, bineînțeles în glumă, dar cu Sabrina nu era nimic imposibil.

Ei se-ntâlniseră într-un mod ciudat pe Park Avenue, aproape în față la Waldorf Astoria.

Ea coborâse dintr-un taxi purtând în brațe un mic caniș mov asortat cu mini-vizonul său ciocnindu-se violent cu Malko. Cu această ocazie, o pereche de ochelari imenși și ei cu ramă mov, căzuseră făcându-se țăndări.

Sabrina scoase un țipăt strident și începu să explice într-o americană delicioasă cu accent, că este mioapă și condamnată să rătăcească prin Manhattan până va muri de inaniție.

Sângele albastru din Malko se revoltă. O Alteță Serenisimă care se respectă nu lasă o femeie pradă pericolului, mai ales dacă indirect, este și cauza, necazurilor ei, așa că se oferi să o conducă acasă la ea, pentru a-și lua o altă pereche de ochelari.

În taxiul cu care colindau Park Avenue, ei făcuseră cunoștință. Tatăl Sabrinei era proprietarul unui canal de televiziune din Canada, iar fiica sa locuia la New York și se plictisea. Ea locuia pe 30 Fifth Avenue, la etajul 16 al unui imobil din cărămizi roșii, fără portar, exact la trei blocuri de Washington Square și de arcul său de triumf cenușiu. În partea cealaltă era Greenwich Village care împrumuta întregului cartier un aer boem, rar întâlnit la New York.

Malko fusese sedus de mica mansardă tapisată cu mochetă gri-deschis de unde se zăreau arborii din Washington Square și buticurile anticarilor din Strada 8.

Sabrina își alesese o altă pereche de ochelari, băuseră un seven-up1 și Malko o invită să cineze cu el în seara respectivă.

În cadrul intim și cald al restaurantului italian Orsini, Sabrina înflori ca o orhidee de mai multe ori. Malko îi surprinse privirea ațintită în ochii lui strălucitori. Ea îi propusese la sfârșit să meargă să golească o sticlă de șampanie la ea.

Ei o goliseră până la ultima picătură, privind „The last, last show” pe canalul 8. Apoi a stins televizorul și desfăcând fermoarul auriu al rochiei sale negre mulate, model Balenciaga, îi întrebă politicos pe Malko dacă preferă să facă dragoste pe canapeaua joasă pe care se găseau ori în cameră.

După mereu repetatul joc, Malko alesese camera, ceea ce nu prejudiciase cu nimic performanțele partenerei sale.

De aici începuse marea dragoste. După penibila sa misiune la Bangkok, Malko își acordase câteva săptămâni de concediu, înainte să o întâlnească pe Sabrina se gândise să le petreacă în castelul de la Liezen în Austria. Malko se oferise să o ducă și pe ea acolo dar aceasta refuzase. Lui Malko nu-i plăcea New York-ul. Acesta era singurul punct negru al idilei sale cu Sabrina. Adesea el se trezea pradă unei puternice migrene, după un somn profund ca moartea. El începea să-și facă probleme dacă nu cumva era îndrăgostit de-a binelea. Poate se simțea atras de comportamentul Sabrinei care-l ținea legat. Ea nu era nicidecum mondenă. În loc s-alerge în toate părțile ca americancele, ea prefera să trăiască în intimitate cu Malko și să cineze în mici restaurante la țară.

Deseori ea însăși prepara o masă rece acasă la ea, cu o sticlă de șampanie apoi făceau dragoste ca doi nebuni și Malko adormea dus.

Sabrina se trezea mereu prima. Când Malko deschidea ochii, ea era deja în picioare, machiată, coafată și câteodată îmbrăcată – pură cochetărie feminină, deoarece, chiar îmbrăcată, ea nu ezita niciodată să se bage în pat lângă Malko, așa cum urma să facă și în dimineața asta.

Cu acest gând reconfortant, el deschise ochii, pentru a întâlni aceeași privire fixă și strălucitoare ațintită asupra lui.

Nu avu timp să-și pună nici o întrebare. O mână puternică îl smulse din pat, proiectându-l dezbrăcat cum se găsea, pe mochetă. O puternică lovitură de picior în coaste îi smulse un țipăt de durere. În momentul în care se ridica, un alt om îl înlănțui din spate și pumnul omului cu ochii negri îl lovi în plină figură.

Timp de cinci minute fu o luptă confuză și silențioasă. Cei doi necunoscuți îl loveau lent, metodic, cu toată puterea lor. Amândoi erau mai înalți și mai grei decât Malko.

La-nceput el rezistă cu furie, fără să-nțeleagă ce se întâmplă, apoi slăbi. O lovitură violentă la ficat îl trânti la pământ. O serie de lovituri de picioare îl terminară.

Îl durea tot corpul. Pe jumătate mort, simți că adversarii săi îl aruncau în pat. Gura și arcada stângă îi sângerau. Sângele îi curgea în valuri pe față.

Înainte de a-și pierde cunoștința, el auzi vag un zgomot de poartă trântită.