Moarte in Jamaica

Capitolul I.

Ralph Cromwell refuză cu un semn al capului pipa plină cu ganja1 pe care i-o întinse „Wide-Eyed” Zinky2, un membru în Rasta3 cu privirea rătăcită, care avea aerul că fusese scos dintr-o oală cu cocaină. Specialitatea lui în sânul Spangler's posse4 era „quartering”-ul, adică îi ciopârțea cu satârul, ca la măcelărie, pe cei desemnați de „Don”-ul bandei, Zack „the High-Priest”5. Acesta își căpătase porecla de la practica sa închinată lui Obeah, vaudou-ul6 jamaican.

Fără să se formalizeze, „Wide-Eyed” Zinky pasă după aceea pipa unui negru atletic, ras în cap, cu privirea rece și fixă, poreclit „Big Uzi”, din cauza gabaritului său și fiindcă era topit după pistolul-mitralieră israelian, din care ținea două pe genunchi. „Big Uzi” începu să tragă cu nesaț din pipă, dând afară un fum gros și gălbui care făcu și mai grea atmosfera, deja irespirabilă, din șopronul acoperit cu tablă, unde se afla cartierul general al Spangler's posse. Aici se putea ajunge, străbătând o grădină părăginită ascunsă după zidul din piatră de la numărul 12, de pe Chancery Lane, una dintre străduțele ghetoului Matthews Lane, situat la vest de Kingston. Pe aici își făceau veacul vreo șase bărbați care trăgeau întruna din pipa lor cu marijuana, îmbibându-se cu ea până în măduva oaselor. Mai era o fată absolut superbă, cu ochi alungiți ca de gazelă, cu un piept generos, strâns într-un tricou de un alb imaculat, ce contrasta cu pielea de culoarea cafelei cu lapte și cu picioarele lungi, ivite dintr-o fustă mini. Și ea trăgea vârtos din pipă. Sub șopronul înconjurat de ziduri, care dădea spre curtea plină de hangarale puse de-a valma, domnea o liniște absolută. Zgomotele de pe Chancery Lane, o străduță strâmtă și plină de gropi, mărginită de cocioabe sărăcăcios cârpăcite cu tablă zincată, nu răzbăteau până aici. Ca să ajungi la „Dumnezeu”, trebuia să împingi o poartă din lemn mâncat de cari ce dădea în exterior, apoi erai escortat de o „santinelă” prin toată grădina până la o altă poartă, unde un membru al bandei scotocea oaspetele până la piele, ca acesta să poată ajunge dinaintea lui Zack „the High-Priest”.

Ralph Cromwell se întoarse spre „Blinds7”, un negru care stătea cu coatele pe bar, tot atât de înalt ca și el, ce nu-și lepăda niciodată ochelarii de soare.

— Dă-mi un Red Stripe!

Ar fi preferat o porție dublă de whisky Defender, însă, în acest ghetou, nu se găsea așa ceva. Începu să-și bea berea direct din sticlă, ascunzându-și nervozitatea și aruncă o privire discretă la ceasul Breitling Erhergency. Trecuseră optsprezece ore de când venise în văgăuna asta împuțită.

Cu o seară înainte, însoțit de Joe Delano, un american pipernicit cu părul alb, care era și el nerăbdător și de Petrina Powell, amanta lui jamaicană, fostă Miss Jamaica, îl condusese pe Zack „the High-Priest” până la cheiul discret din Newport West, ca să asiste la plecarea vaporului Little Plumb, a cărui încărcătură de fructe ascundea șapte sute de kilograme N de cocaină. În urmă cu câteva ore, îl cunoscuse și pe „Don”, cu ocazia unei întâlniri fixate de vânzător. Cargoul trebuia să ajungă la Miami a doua zi pe la apus, iar Ralph, cumpărătorul încărcăturii, își propusese, pentru a plăti cocaina, să se întâlnească cu Zack „the High-Priest”, reprezentantul vânzătorului, imediat ce căpitanul de pe Little Plumb va semnala prin radio sosirea vasului în portul american.

Acesta era motivul pentru care o lăsase pe Petrina să-l însoțească. Însă, Zack „the High-Priest” hotărâse altfel. Îi explicase lui Ralph pe un ton ce nu admitea răspuns că vor rămâne împreună, adică el, Joe Delano, asociatul său și Petrina, până când cargoul va ajunge la Miami. Numai după aceea și fără escortă, Ralph se va întoarce la New Kingston ca să aducă banii și să-i înmâneze șefului întregii operațiuni, adică lui Dudley Karr, un bogat „druggist8” supranumit și „Ayatolahul”, care nu locuia în ghetou, ci într-o vilă luxoasă din Beverly Hills, situată pe colinele Stone Hill.

Ralph, Joe Delano și Petrina petrecuseră o parte din noapte bând și fumând marijuana, apoi se retrăseseră în spatele barului dintr-un local învecinat. Acesta era un vast hangar cu acoperișul din tablă, ticsit cu piese pentru mașini, navete cu sticle de bere pe jumătate destupate și vreo șase chichinețe despărțite între ele de panouri din lemn. Ele erau folosite de oamenii bandei ca să tragă aghioase după ce se îmbibau cu marijuana. Ziua se scursese cu o încetineală exasperantă.

Ralph Cromwell își termină berea, iar privirea alunecă spre Petrina Powell care ședea pe un scaun vechi, resemnată, cum sunt adesea negrii. Picior peste picior, țeapănă, părea că nu bagă în seamă privirile desfrânate care o dezbrăcau. Ea își încrucișa privirea cu Ralph și îi trase o ocheadă focoasă care îl învălui pe american. Cu pielea ei satinată, bazinul de vis, sânii ascuțiți și trăsăturile de o dulceață seducătoare, Petrina era o bucățică bună. Când o cunoscuse Ralph la hotelul Pegasus, unde prezenta moda, se îndrăgostise pe loc lulea. Petrina acceptase imediat invitația la polo lounge și, în fața unui cocteil „between the sheets9” – pe bază de coniac, de Cointreau și de rom alb – îi povestise ce visa ea: să devină fotomodel la New York. Între timp, a ajuns în patul lui Ralph chiar în acea seară. Trebuie menționat faptul că acesta semăna leit cu actorul englez Roger Moore în tinerețe.

Cu privirea tulbure, tânăra jamaicană îl hipnotiza pe Ralph Cromwell. Lăsând din mână sticla goală, îl ocoli pe „Big Uzi” și se apropie de Zack „the High-Priest”.

„Don”-ul bandei se cuibărise într-un vechi fotoliu rupt din lemn, ridicat pe un piedestal ca un tron. Stătea cu ochii închiși, cu pipa cu marijuana între buzele subțiri și cu o sticlă de Red Stripe între genunchi. Era un omuleț cumsecade și pricăjit, cu piele gălbuie, trăsături uscățive, o bărbuță rară și cu o șapcă din pânză dată pe ceafă. Prin cămașa descheiată pe piept, se zăreau mai multe lanțuri din aur, însă în picioare avea niște bascheți vechi decupați în mod grosolan cu foarfecele. Ralph se aplecă deasupra lui.

— No news, Zack?