Vaduva Aiatolahului

Capitolul I.

Sprijinită de imensa cușcă din sticlă plină cu animale împă-iate care alcătuia barul, Sharnilar Khasani contempla plictisită hărmălaia din jurul ei. Seara „exotică” de la Area, discoteca cea mai nonconformistă și mai „ermetică” din New York, era înțesată de lume, iar fericiții aleși nu mai puteau de bucurie. Din cauza mulțimii compacte, îți trebuia o grămadă de timp ca să explorezi nenumăratele încăperi și colțișoare care se în-tindeau pe trei mii de metri pătrați.

Un negru se ivi din îmbulzeală, cu părul creț dat cu un fixa-tiv auriu, cu fața pictată în alb, cu un piton viu încolăcit în ju-rul gâtului ca un fular, și se opri lângă Sharnilar. O învălui pe tânără cu o privire atât de deșănțată, încât, dacă s-ar fi aflat în-tr-un stat din Sud, ar fi fost linșat.

Toate straiele care mai de care mai țipătoare ale invitaților „la modă” păleau în fața erotismului ținutei sale. Special pen-tru această seară își confecționase un fel de sari dintr-o mătase de un albastru electric străveziu, care îi lăsa decoperit un umăr mat, până la înmugurirea sânului, ale cărui pliuri abia ascundeau triunghiul întunecat al pubisului.

Sânii de o duritate ieșită din comun îi întindeau orgolioși țe-sătura. Sari-ul avea nenumărate crăpături care, la fiecare miș-care, descoperau puțină piele, sau o coapsă până la lănțișorul de aur care îi susținea slipul. Astfel îmbrăcată, Sharnilar părea mai mult goală, o goliciune al cărei erotism era sporit de biju-teriile opulente: o brățară imensă din aur masiv stil „Art Deco” și niște cercei somptuoși cu diamante și perle.

Ea îl străfulgera cu privirea minunaților ei ochi albaștri mig-dalați pe negrul cu piton care se amestecă din nou în mulțime. Sharnilar se întoarse atunci către însoțitorul ei, un gen de playboy de un metru nouăzeci, cu figură blazată, îmbrăcat ca de operetă în costumul lui Tarzan, cu șoldurile înfășurate într-o blană de panteră veritabilă.

— Tony, plecăm?

Tony Abruzzo slobozi un mârâit ambiguu. El organizase această seară special pentru a sărbători încheierea unei tran-zacții imobiliare care îi adusese pe hârtie douăzeci și cinci de milioane de dolari. Sharnilar acceptase invitația mai mult ca să alunge singurătatea în care se cufundase timp de cincispre-zece zile, decât de dragul inițiatorului. Acesta îi aruncă o pri-vire mâhnită:

— Nu încă, dulceață! Nu îți place?

— Ba da, ba da, spuse din politețe Sharnilar.

Își spuse că Tony Abruzzo își pierduse și ultima șansă de a ajunge în patul ei. Ce dobitoc! Ochii de un albastru-cobalt, mari și alungiți ca ai unei căprioare, se întunecară și mai tare și își aranjă cocul în care își strânsese părul des și negru ca pa-na corbului. Muzica asurzitoare împiedica orice discuție, lu-cru ce îi făcea pe invitați să bea ca niște sparți, plimbându-se dintr-un salon în altul ca să descopere spectacolele animate de câțiva figuranți înconjurați de decoruri incredibile. Area nu era chiar o discotecă oarecare. În fiecare lună, decorul era refă-cut în întregime. Era formată dintr-un labirint de săli de toate mărimile, creația unui decorator nebun, un teatru permanent bazat pe improvizații, pe care tot New York-ul îl frecventa, de la celebrități la necunoscuți ale căror mutre îi plăceau lui Charlie, portarul, la alegere, care consimțea să-i ușureze cu această ocazie de cincisprezece dolari taxa de intrare.

Sharnilar își plimbă privirea de jur-împrejur. Puțin mai de-parte, un bărbos blond îmbrăcat în uniforma neagră a ofițeri-lor SS bea bere direct din sticlă, extaziindu-se într-un colț al barului care imita un bordel din Manila. Chiar de la începutul petrecerii, o blondă așezată pe tejghea își punea picior peste picior, încălțată cu ciorapi din plasă. SS-istul bărbos o zări pe Sharnilar și profilul sânului admirabil și uită să mai ia sticla de la gură, berea scurgându-i-se pe gulerul cămășii.

Blazată, tânăra femeie abia schiță un zâmbet, apoi întoarse capul în altă parte și îl descoperi pe Andy Wahrol, care înain-ta țanțoș ca o fantomă, nevăzând pe nimeni, protejat de oche-larii cu ramă albă și cu ciudatul său smoc în două culori. Mâ-na cu o manichiură impecabilă a lui Tony se strecură pe sub sari și îi cuprinse un sân.

— Dumnezeule! Ai niște sâni extraordinari, mormăi inițiato-rul.

— Nu ești primul bărbat care mi-o spune, făcu Sharnilar.

Era călduroasă ca un aisberg. Sutienul era o piesă necunos-cută în garderoba tinerei. Sânii păreau ai unei tete de șaispre-zece ani, fermi și duri, în comparație cu gura moale și senzua-lă.

Cântăreața Grace Jones trecu pe lângă ei ca o hetairă, îmbră-cată cu o ținută ciudată din piele albastră, alcătuită dintr-o sa-lopetă evazată din dreptul șoldurilor. Părul tuns drept era as-cuns sub o caschetă galbenă ca a taximetriștilor new-yorkezi. Iar cavalerul care o însoțea nu avea nevoie nici el de altă de-ghizare, căci era extrem de exotic cu pletele lungi și crețe de negru „rasta” și chipul parcă venit direct din epoca de piatră. Perechea fu repede înghițită de mulțimea din sala mare în ca-re se înghesuiau vreo trei sute de persoane.

Sharnilar zări brusc în mulțime un blond frumos cu ținută atletică, îmbrăcat în întregime în piele, cu ochelari de soare, cu mănuși cu ținte stil „Mad Max”, și niște pantaloni foarte mula-ți. O zări și el pe Sharnilar și îi făcu vesel cu mâna.

— Sharnie!

Tinerei îi trebuiră câteva secunde bune ca să-l recunoască pe Mark, un manechin al lui Alleen Ford. Îl cunoscuse la Regine și la Club A. Era un exemplar superb. Într-o seară, puțin lipsi-se să se ducă cu el. Se apropie de ea și o strânse în brațe cu pu-tere.

— Dumnezeule, ești a naibii de sexy!

Tony Abruzzo îi aruncă o privire dojenitoare și se cufundă iarăși în gândurile lui obișnuite. Contactul cu pielea neagră îi provocă lui Sharnilar furnicături până în vârful degetelor.