Dieta si Hrana

„Ferice de tine, țară ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție!”

(Ecles. 10, 17)

CUPRINS:

Ce trebuie să știm despre această carte.

I. Motive pentru reformă.

II. Alimentația și spiritualitatea.

Legătura dintre alimentație și moravuri.

III. Reforma sănătății și solia celui de-al treilea înger.

IV. O alimentație corespunzătoare.

I. Alimentația prescrisă la început.

II. Alimentația simplă.

III. O dietă adecvată.

IV. Alimentația din diferite țări.

V. Fiziologia digestiei.

VI. A mânca nepotrivit, o cauză a bolii.

VII. A mânca în exces.

VIII. Stăpânirea apetitului.

IX. Regularitatea în alimentație.

I. Numărul meselor.

II. A mânca între mese.

X. Postul.

XI. Extreme în dietă.

XII. Alimentația în timpul sarcinii.

XIII. Alimentația în copilărie.

XIV. Arta culinară sănătoasă.

XV. Alimentele sănătoase și restaurantele dietetice.

XVI. Dieta la sanatorii.

XVII. Dieta, un remediu rațional.

XVIII. Fructele, cerealele și legumele.

I. Fructele.

II. Cerealele.

III. Pâinea.

IV. Legumele.

XIX. Deserturile.

I. Zahărul.

II. Laptele și zahărul.

III. Plăcinte, prăjituri, patiserie, budinci.

XX. Condimente etc.

I. Mirodenii și condimente.

II. Bicarbonatul de sodiu și praful de copt.

III. Sarea.

IV. Murăturile și oțetul.

XXI. Grăsimile.

I. Untul.

II. Untura și grăsimea.

III. Laptele și smântâna.

IV. Măslinele și uleiul de măsline.

XXII. Proteinele.

I. Nucile și preparatele cu nuci.

II. Ouăle.

III. Brânza.

XXIII. Carnea ca aliment

(continuare la secțiunea XXII)

Reforma alimentară progresivă în instituțiile adventiste de ziua a șaptea.

XXIV. Băuturile.

I. Apa ca băutură.

II. Ceaiul și cafeaua.

III. Înlocuitori din cereale pentru ceai și cafea.

IV. Cidrul.

V. Sucul de fructe.

XXV. A învăța pe alții principiile sănătății.

I. A instrui prin prezentarea de subiecte sanitare.

II. Cum să fie prezentate principiile reformei sănătății.

III. Cursuri de artă culinară.

Apendice.

I. Experiența personală a Ellenei G. White ca reformatoare în domeniul sănătății.

II. O declarație a lui James White despre învățăturile reformei sănătății.

Index general.

CE TREBUIE SĂ ȘTIM DESPRE ACEASTĂ CARTE.

Cum a apărut această carte.

Cu zeci de ani înainte ca mulți fiziologi să fie preocupați de strânsa legătură dintre dietă și sănătate, în scrierile sale, Ellen G. White a indicat în mod clar legătura dintre alimentele pe care le consumăm și bunăstarea noastră fizică și spirituală. În discursurile și scrierile sale de la 1863 încoace, ea a discutat frecvent despre importanța dietei și alimentației adecvate. Sfaturile ei, așa cum au fost păstrate în broșuri și cărți, în publicațiile denominațiunii și în mărturiile personale, au exercitat o puternică influență asupra obiceiurilor alimentare ale adventiștilor de ziua a șaptea și și-au lăsat amprenta în mod indirect asupra publicului larg.

Scrierile Ellenei G. White privind alimentele și o dietă sănătoasă au fost culese în 1926 într-o lucrare aranjată pe subiecte, concepută să slujească în special ca manual pentru studenții la dietetică de la Colegiul de Evangheliști Medicali din Loma Linda. Volumul inițial, intitulat Testimony Studies on Diet and Foods, a fost epuizat în scurt timp.

O ediție nouă, adăugită, numită Counsels on Diet and Foods, a apărut în 1938. A fost numită „ediția a doua” și a fost pregătită de membrii Comitetului de Administrație a Patrimoniului Ellen G. White. O a treia ediție, tipărită într-un format mai mic, ca să se alinieze cerințelor pentru seria de volume tipărite la Christian Home Library, a fost publicată în 1946. Ediția de față este cea de-a patra și nu conține nici o schimbare în text sau paginație.

Aceasta este o compilație unică.

Punând laolaltă materialele ce compun Dietă și hrană, s-a făcut un efort pentru a include gama întreagă de instrucțiuni despre acest subiect, luate din scrierile Ellenei G. White. Compilația care a rezultat este unică între cărțile Ellenei G. White, căci înfățișează sfaturi grupate tematic sub un titlu general, fără a încerca să asigure o continuitate în lectură.

Fiecare secțiune grupează în așa fel materialele din opera Ellenei G. White, încât, luate împreună, constituie o prezen-tare caracteristică a subiectului tratat. Nu a fost trecut cu vederea nimic din ceea ce ar aduce o contribuție substan-țială. Adesea, în sursele originale, multe etape de instruire sanitară sunt tratate împreună într-un paragraf. Pentru a reda în toate cazurile contextul, ar fi fost nevoie de o repetare apreciabilă. Prin folosirea trimiterilor, repetarea este redusă.

Deși spațiul limitat și efortul de a evita repetiția au făcut nerecomandabilă includerea fiecărei declarații legate de etapele cu caracter mai general ale subiectului dietei, s-a realizat o prezentare completă și comprehensivă a învățătu-rilor Ellenei G. White.

Primejdia de a lua o parte ca fiind întregul.

Faptul că acest volum este conceput oarecum asemenea unei enciclopedii, izolând prezentările principale și grupându-le pe subiecte, face din el o lucrare utilă în acest domeniu. Însă aspectul enciclopedic face ca volumul să poată fi cu ușurință utilizat necorespunzător. Pentru a surprinde intenția autoarei și a înțelege impactul deplin al tuturor învățăturilor sale, este imperativ ca această carte să fie studiată ca întreg.

Cititorul ar trebui să-și amintească faptul că o declarație izolată a Ellenei White, luată într-o anumită fază a desfășu-rării subiectului alimentației, poate să nu exprime nici pe departe intenția deplină și înțelegerea ei privind nevoile alimentare ale corpului. De exemplu, într-o frază care apare la pagina 390 în această carte, și care a fost luată din Mărturii volumul 2, pagina 352, ea spune: „Cerealele și fructele pregătite fără grăsime și într-o stare cât mai naturală posibil ar trebui să fie mâncarea de pe mesele tuturor celor care pretind că se pregătesc pentru a fi luați la cer”. În lumina altor declarații făcute de ea, este clar că nu a avut intenția să susțină că persoanele care se pregătesc pentru schimbare ar trebui să-și reducă dieta la „cereale și fructe”. Concepută în 1869, în ansamblul sfaturilor împotriva folosirii cărnii, această declarație pare să considere „cerealele și fructele” ca dietă fără carne. Declarația nu menționează nucile, legumele și produsele lactate, toate recunoscute de Ellen White ca fiind importante pentru un program nutrițional echilibrat.