Principiile fundamentale ale educatiei crestine
Aa
Prefață.
Prima colecție de articole scrise de Ellen G. White, având ca subiect educația creștină, a fost publicată în 1886. Broșura care conținea aceste instrucțiuni s-a numit "Selecțiuni din Mărturii cu privire la subiectul educației". Retipărirea acestei broșuri cu adăugiri a fost realizată în 1893, sub titlul "Educația creștină". Mai târziu, a apărut un supliment la "Educația creștină", care conținea materiale în plus. În 1897 au fost publicate "Mărturiile speciale cu privire la educați". Această lucrare de dimensiuni mici conținea articole de o valoare inestimabilă pentru profesorii noștri. Instrucțiunile date în această carte nu au apărut niciodată înainte și au cuprins majoritatea scrierilor autoarei cu privire la educație din perioada 1893-l896. În anul 1900, a fost emis dreptul de autor pentru "Mărturii"vol.6. Lucrarea cuprindea o mare parte a celor scrise cu referire la educație și accentua nevoia unei reforme în educație. Cartea Educație a apărut în 1903 și trata problemele și principiile de bază ale lucrării din școli, iar în 1913 a apărut pentru prima dată lucrarea "Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi", care se ocupă de multe probleme de detaliu care sunt frecvent întâlnite în practica educațională. Articolele din volumul de față au fost extrase din surse variate. Ele au fost selectate din "Educația creștină", "Mărturii speciale cu privire la educație", "Cumpătarea creștină și igiena biblică", "Review and Herald", "Semnele timpului", "Instructorul de tineret" și "Ecoul biblic". Cu excepția unui singur articol, "Educația corespunzătoare", nu s-au mai făcut selecțiuni din nici o altă lucrare din scrierile deja tipărite ale autoarei. Cele două articole în manuscrise, "Suspendarea elevilor" și "Disciplina corectă în școală", au fost introduse cu permisiunea Consiliului de administrație al patrimoniului E. G. White și la îndemnul fraților de la Conferința Generală. Aceste două manuscrise au fost scrise cu mai mult de douăzeci și cinci de ani înainte și la data aceea erau la dispoziția directorilor de școli. Aceste două articole trebuie citite împreună. Toate articolele sunt tipărite fără prescurtări și sunt aranjate în ordine cronologică. Avantajul de a citi articolele în întregime, aranjate în ordinea în care au fost scrise, este deosebit datorită valorii conferite de așezarea în cadrul istoric. Lista suplimentară de articole de la sfârșitul diferitelor capitole și cuprinsul vor constitui o listă rezonabil de completă a autoarei cu privire la subiectul educației creștine. Această carte este elaborată cu speranța de a fi de o inestimabilă valoare pentru sutele de profesori care nu au avut privilegiul să citească aceste instrucțiuni. Fie, de asemenea, ca ea să trezească un mare interes și să îndrume spre studii pe aceia care poate au citit-o înainte și fie ca noi să fim profund mișcați pentru a urma cu mai multă credincioșie în practica de zi cu zi principiile enunțate atât de clar în această lucrare.
"Departamentul Educație al Conferinței Generale "
Educația corespunzătoare.
Cea mai plăcută responsabilitate pe care și-o pot asuma oamenii este aceea de a se ocupa de mințile tinere. Trebuie să se aibă cea mai mare grijă în educația tinerilor, variind în așa fel metodele de instruire, încât să fie puse la lucru cele mai înalte și nobile puteri ale minții. Părinții și profesorii din școli dau greș desigur în educarea corespunzătoare a copiilor, dacă nu au învățat ei mai întâi lecția stăpânirii de sine, a răbdării, îngăduinței, blândeții și iubirii. Ce chemare înaltă pentru părinți, tutori și profesori! Sunt foarte puțini cei care realizează nevoile cele mai importante ale minții și în ce fel să direcționeze dezvoltarea intelectului, gândurile și sentimentele în formare ale tinerilor.
Există un timp pentru instruirea copilului și un timp pentru educarea tânărului; și este esențial ca, în școală, ambele să fie combinate într-o mare măsură. Copiii pot fi învățați să slujească ori păcatului, ori neprihănirii. Educația din primii ani ai copiilor le modelează caracterul atât în privința celor vremelnice, cât și în privința celor religioase. Solomon spune: "Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea" (Prov. 22,6). Acest limbaj este pozitiv. Instruirea pe care o cere în mod imperios Solomon este de a direcționa, de a educa și de a dezvolta. Pentru ca părinții și profesorii să poată face această lucrare, ei înșiși trebuie să înțeleagă calea pe care trebuie să meargă copilul. Aceasta înseamnă mai mult decât o cunoaștere din cărți, înseamnă tot ceea ce este bun, virtuos, neprihănit și sfânt, înseamnă cumpătare, evlavie, bunătate frățească și dragoste față de Dumnezeu și unul față de altul. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie acordată atenție educației fi-zice, mintale, morale și religioase a copiilor.
Educația copiilor, în cămin și la școală, nu trebuie să semene cu dresarea animalelor necuvântătoare, deoarece copiii au o voință inteligentă, care trebuie călăuzită spre a controla toate puterile. Animalele necuvântătoare au nevoie să fie dresate, pentru că ele nu au rațiune și intelect. Însă mintea omului trebuie să fie învățată stăpânirea de sine. Ea trebuie să fie educată să conducă ființa omenească, în timp ce animalele sunt ținute în frâu de către un stăpân și sunt învățate să se supună acestuia. Stăpânul constituie mintea, judecata și voința pentru animalul său. Un copil poate fi educat, ca și un animal, astfel încât să nu aibă voința sa proprie. Chiar individualitatea lui se poate confunda cu cea a celui care supraveghează creșterea lui; voința lui, cu toate intențiile și scopurile sale, este supusă voinței învățătorului.
