Sfaturi pentru parinti,educatori si elevi

Counsels to Parents, Teachers, and Students

CUPRINS:

Prefață.

ÎNALTA EDUCAȚIE.

EDUCATORUL ȘI LUCRAREA 58

DUHUL SFÂNT ÎN ȘCOLILE NOASTRE 90

EȘECUL STUDIERII CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU 112

OFERIND LUI DUMNEZEU CE AVEM MAI BUN 128

EDUCAȚIA CEA MAI IMPORTANTĂ PENTRU SLUJITORII EVANGHELIEI 130

SFATURI PENTRU PĂRINȚI, EDUCATORI ȘI ELEVI.

Prefață.

Încă din 1872, pana Ellenei White a început să adreseze adventiștilor de ziua a șaptea sfaturi și învățături referitoare la educația creștină. Intitulat "Proper Education" (O educație bună), primul articol consistent pe această temă, se găsește în Testimonies for the Church, vol. 3, pag. 13l-l60. În cele 30 de pagini ale acestui articol se găsește, în formă embrionară sau mai dezvoltată, orice principiu care ar trebui să guverneze pregătirea și instruirea copiilor și a tinerilor. Deși, la început, unele dintre ideile exprimate păreau revoluționare, azi ele sunt recunoscute și recomandate de ideologii educației. Adventiștii de ziua a șaptea se pot considera, pe bună dreptate, extrem de favorizați prin faptul că această schemă de principii a apărut atât de devreme în literatura lor. Această scurtă, dar cuprinzătoare, schiță, menită să ne călăuzească pe cărările educației, a fost urmată, de-a lungul anilor, de sfaturi mai detaliate, reiterând principiile expuse inițial, extinzându-le aplicarea și recomandând adoptarea lor. Christian Education și Special Testimonies on Education, două lucrări mici, publicate între 1890-l900, au adresat lumii aceste solii. În fine, în 1903, Education, o capodoperă în domeniul formării caracterului, a fost oferită publicului cititor de Ellen White și, prin numeroasele ei tipărituri și traduceri, și-a transmis ultimele solii miilor de oameni din America și din alte țări. Dar o învățătură special detaliată și adresată îndeosebi adventiștilor de ziua a șaptea nu putea fi destul de bine încorporată în această lucrare populară, destinată unei distribuiri mai generale; și, cum primele lucrări văzuseră deja lumina tiparului, noi puteam fi astfel lipsiți de bogăția valoroaselor sfaturi speciale pentru noi. De aceea, în 1913, a fost publicată această lucrare – Counsels to Parents, Teachers and Students – care, împreună cu alte scrieri mai recente și mai complete, tratează anumite aspecte ale subiectului.

În prezentul volum, sunt expuse principiile și metodele realizării unei educații ce "include nu numai disciplina minții, ci și acea pregătire care va asigura moraluri tari și conduită corectă"; "acea educație care-i va face pe oameni apți de slujire, dezvoltându-le și punându-le în exercițiu toate facultățile". Pe măsură ce subiectul este dezvoltat, reies clar responsabilitățile și îndatoririle părinților, sfaturile încurajatoare pentru călăuzirea profesorilor în lucrarea lor și învățăturile practice pentru cei care-și consacră anii tinereții în pregătirea pentru o viață de slujire. La sfârșitul fiecărei secțiuni, sub titlul "Pentru studiu suplimentar", sunt prezentate referințe din alte lucrări ale Ellenei White, conținând învățături asociate. Prin publicarea celor patru lucrări: Fundamentals of Christian Education (1923), Messages to Young People (1930), The Adventist Home (1952) și Child Guidance (1954), aria de materiale ale Ellenei White la acest subiect s-a extins în mare măsură. În prezenta ediție, paginile "Pentru studiu suplimentar au fost completate cu aceste surse ajutătoare. Dorința sinceră a editorilor este ca acest volum să poată servi mai deplin drept un ghid pentru părinți și învățători, în avansarea celei mai delicate lucrări încredințate vreodată muritorilor, lucrarea de a readuce "omul în armonie cu Dumnezeu".

ÎNALTA EDUCAȚIE.

Lecțiile cele mai importante, pe care să le învețe profesorii și elevii, sunt acelea care arată nu spre lume, ci dinspre lume spre crucea lui Hristos.

CUNOAȘTEREA ESENȚIALĂ.

Înalta educație este o cunoaștere practică a planului de mântuire și această cunoaștere se dobândește prin studiul atent și sârguincios al Scripturilor. Ea va împrospăta mintea și va transforma caracterul, restaurând în sufletul omului imaginea lui Dumnezeu. Va fortifica mintea împotriva șoaptelor înșelătoare ale vrăjmașului și ne va face în stare să înțelegem glasul lui Dumnezeu. Ea îl va învăța pe ucenic să devină împreună lucrător cu Isus Hristos în risipirea întunericului moral din jurul său, aducând lumină și cunoștință oamenilor. Ea este simplitatea adevăratei sfințenii – pașaportul nostru dintr-o școală de pregătire pe pământ, pentru școala mai înaltă din cer. Nu există educație mai înaltă, pe care să o obținem, decât aceea dată primilor ucenici și descoperită nouă prin Cuvântul lui Dumnezeu. A dobândi înalta educație înseamnă, implicit, a urma acest Cuvânt; înseamnă a merge pe urmele lui Isus, a practica virtuțile Sale. Înseamnă a renunța la egoism și a-ți închina viața slujirii lui Dumnezeu. Înalta educație cere ceva mai măreț, mai divin decât cunoașterea ce se obține doar din cărți. Ea înseamnă o cunoaștere personală și practică a lui Hristos, o eliberare de ideile, obiceiurile și practicile dobândite în școala prințului întunericului, care este împotriva loialității față de Dumnezeu. Înseamnă învingerea încăpățânării, mândriei, egoismului, ambiției lumești și necredinței. Înalta educație este o solie a eliberării de păcat. Secol după secol, curiozitatea oamenilor i-a făcut să caute pomul cunoștinței și, deseori, ei cred că au ajuns să culeagă fructul esențial când, în realitate, acesta este vanitate și nulitate în comparație cu acea știință a adevăratei sfințenii care le poate deschide porțile Împărăției lui Dumnezeu. Ambiția omenească umblă după cunoștința care aduce glorie, înălțare de sine și supremație. Influențați de Satana, Adam și Eva au negociat interdicția lui Dumnezeu, începându-și educația la școala profesorului minciunii. Ei au dobândit astfel cunoștința pe care Dumnezeu le-o refuzase – cunoștința consecințelor păcatului. Așa-numitul pom al cunoștinței a devenit un instrument al morții; Satana a țesut cu meșteșug dogmele sale, teoriile lui false în învățătura pe care o preda. Din pomul cunoștinței, el vorbește cât se poate de seducător despre o educație înaltă. Mii de oamenii s-au împărtășit din roadele acestui pom, dar ele au însemnat moarte pentru ei. Hristos spune: "De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește?" (Isaia 55,2). Vă folosiți talentele încredințate de cer pentru a dobândi o educație pe care Dumnezeu o declară nebunie. În mintea fiecărui elev trebuie imprimat gândul că educația este un eșec, dacă înțelegerea nu s-a deprins cu adevărurile revelației divine și dacă inima nu primește învățăturile Evangheliei lui Hristos. Elevul care, în locul principiilor clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, a acceptat idei minore și-și permite consumarea timpului și a atenției cu lucruri mărunte, își va descoperi intelectul redus și slăbit. El își va pierde puterea de a se dezvolta. Mintea trebuie pregătită să înțeleagă importantele adevăruri care privesc viața veșnică. Mi s-a arătat că trebuie să înălțăm puterea de gândire a elevilor noștri mai mult decât se crede acum posibil. Mintea și inima trebuie învățate să-și păstreze puritatea, fiind alimentate zilnic din fântâna adevărului veșnic. Educația obținută printr-un studiu al Cuvântului lui Dumnezeu va lărgi hotarele înguste ale învățăturii omenești și va oferi minții o cunoaștere mult mai profundă, care se obține printr-o legătură vitală cu Dumnezeu. Ea îl va situa pe orice elev, care este un împlinitor al Cuvântului, într-o arie mai largă a gândirii și-i va asigura o bogăție nepieritoare a informației. Fără această cunoaștere, este sigur că omul își va pierde viața veșnică. Având această cunoaștere, el va fi bun pentru a deveni tovarăș cu sfinții, în lumină. Mintea și mâna divină au păstrat, de-a lungul secolelor, raportul creațiunii în puritatea lui. Singur Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă un raport autentic al creării lumii noastre. Acest Cuvânt trebuie să fie știința de căpătâi în școlile noastre. Prin el, putem afla ce L-a costat mântuirea noastră pe Acela care, de la început, a fost egal cu Dumnezeu și care Și-a jertfit viața pentru ca un popor să poată sta înaintea Lui, fiind eliberat de tot ce este pământesc și înnoit după chipul lui Dumnezeu. Binele pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă nu are limite. Tronul de har este, el însuși, cea mai mare atracție și pe el stă Acela care ne dă voie să-L numim Tată. Dar Iehova n-a considerat complet planul de mântuire, investind în el doar dragostea Lui. El a pus la altarul Său un Avocat îmbrăcat în natura Sa. Ca intermediar al nostru, lucrarea lui Hristos este aceea de a ne prezenta lui Dumnezeu drept fii și fiice ale Sale. El mijlocește în favoarea celor care Îl primesc. Cu propriul sânge, El a plătit răscumpărarea lor. În virtutea propriilor merite, El le dă putere să devină membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Iar Tatăl Își demonstrează infinita dragoste pentru Hristos, primind și salutând, ca pe prietenii Lui, pe prietenii lui Hristos. El este bucuros de ispășirea făcută. Dumnezeu este slăvit prin întruparea, viața, moartea și mijlocirea Fiului Său.