Dragostea
Aa
CUPRINS:
STELUȚE IN GENELE EI.
RANA.
TOAMNA CU LUNA ANII '60
CÂTEVA CUVINTE DESPRE IOANA.
DA LĂBUȚA (VEI DA și BOTICUL).
STELUȚE IN GENELE EI.
Ningea pe Colentina și erau steluțe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea înzăpezit la Sf. Dumitru și erau steluțe, steluțe, steluțe în genele ei.
Ningea, ningea, ningea peste Colentina demult, demult… da, dragii moșului, erau… erau steluțe în genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB ningea pe mustața mea și pe gagica în roșu de alături tramvaiele aveau ștergătoare de parbriz și erau… hai, toți în cor: erau steluțe în genele ei.
Eram student, era studenta eram eminent, era iminenta și erau steluțe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci maxi-taxiurile abia înființate mergeau toate pe patru roate și erau steluțe în genele ei.
Ningea ușurel, cu fulgi catifelați peste fabrica Stela peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziți…
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor așa ca nu mai stiu ce spunea.
Ea ma ținea de mina și tramvaiul patru trecea și ningea și erau… da… da, dragii moșului…
Eu eram copil, ea era o copila eu stăteam la bloc, ea stătea la vila și erau steluțe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii restul e în „Poeme de-amor”, precum știi dar lăsați-o balta, copii: erau steluțe în genele ei.
CORUL: Erau steluțe, erau steluțe, erau stelu-u-ute În ge nele eeeeeeeeei!
e eneee le e e e e.
Aici poemul ar trebui sa se încheie dar nu înainte de-a va da o cheie a-ntregii întâmplări:
Ea e o fata de peste blocuri și mari acum e măritată, gravida, n-are nici o importanta.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului.
Acum nu mai sunt steluțe în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluță în genele ei.
Asa, ca sa știți, dragii moșului.
RANA.
Ivai mie, rana s-a închis vai, sângele s-a uscat și a făcut coaja.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o sa ma mestece fericirea o sa ma sfârtece seninătatea și nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodată, nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viața o să-mi treacă în pace și armonie cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
rațiunea o să-mi sfâșie creierul.
vai, rana, rana mea draga rana plăcută vieții mele rana pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiil s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!
si niciodată febra n-o să-mi mai aprindă veioza vieții pina la ars.
II sa accept evidenta: nu mai pot sa scriu poezie.
nu mai sunt în stare, ceva în mine nu mai colaborează.
am scris ani de zile cu ura, cu dragoste, iar acum creierul meu e mort.
am pornit la maraton ca pe suta de metri am vrut totul deodata, am vrut să-mi înnebunesc cititorul.
am uitat ca viața e lunga.
nu-mi imaginam ca o data ma voi opri, voi plati ca tot ce am făcut vreodată se va întoarce împotriva mea și nu voi putea sa ma ajung din urma și orice încercare de a mai face ceva va fi o noua dezamăgire.
ce voi mai scrie inca patruzeci de ani?
o sa string din masele, o sa scriu articolașe de critica sau cine știe ce amintiri o sa suport condescendenta tinerilor, o sa las nasul în jos când o sa vina vorba despre poezie, o sa fac traduceri ca sa nu ma uite lumea, ca sa para ca mai trăiesc.
sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinerețe atât de proaste, ca nu le băgasem în nici o carte și o sa am un succes „de prestigiu”, mi se va spune „autorul poemelor de amor”, precursorul a dumnezeu știe ce poezie va mai fi pe atunci… nu stiu, nu stiu… prieteni mai tineri, sa nu faceți ca mine.
calculați-vă poezia pentru șaizeci de ani.
eu? nu stiu ce drum sa mai apuc, ce s-ar mai putea face și nu stiu ce trebuie sa mai simt și ce mai pot sa imaginez.
de data asta chiar cred ca mi s-a înfundat.
voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii un supraviețuitor al propriei morți și care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.
III oare s-a terminat viața? oare sunt terminat?
sunt un eșec? voi fi pulbere?
va veni moartea iar tu ma vei disprețui.
va fi groaznic, groaznic.
voi fi singur, mai singur decât toți oamenii, singur.
fara nimeni, fara odihna.
voi înțelege totul, ah, înțelege-mă, și toți ma vor iubi, toți își vor aduce aminte.
sunt pierdut, pierdut.
mușcă-mi tu gura.
