Totul

„Totul se află în toate părțile, fiecare lucru este toate lucrurile, soarele e în toate stelele și fiecare stea e toate stelele și soarele.”

(Plotin, „Enneadas”, 5, 8, 4)

„Totul pe lume-i frumos, neasemuit de frumos, pentru că-i adevărat.”

(Dostoievski, „Frații Karamazov”)

„A suferit totul, însă totul într-o singură clipă desăvârșită.”

(Kafka, „Jurnal”)

SUMAR

GENEZA

(, Peste Bucureștiul cu ziduri și

Glorii”) 9 VIZIUNI

Îmbrățișarea 15 Ninge peste Gara de Nord 18 Rătăcind prin patiserii 21 Uriașa 25 Ierihon 28 t” Ciocnirea 31

Măreția kitschului 33

Be-bop baby (fiindcă la noapte vei fi

A mea) 37<?

Noapte de decemvrie 41 „, La revedere 47

O motocicletă parcată sub stele 50 Pompei 52 Iluminare 54 Gipsy Queen Q2t* El însumi 64 f înserarea 6&*”* Mașinăria 68 Regele Soare

IDILE

Odată, vreodată. 83

Fata de la instrumente muzicale 86

Iarna cu tine 90

Halucinație cu apariția ei în costum

De schi 93

Cântecul de dragoste al lui J. Alfred

Nobel 95

Arca lui Noe (97; -Aș vrea să fiu amicul tău 100 Lolita 102 Garofița 104

Pe când mă bărbieresc 106 Crima din Șoseaua Ștefan cel încetează 112

Rogers/Î2&

Ne pregătim să facem daruri 114 Marea odaliscă 117 Pis-pis 118 Doar încă o zi 120 Ecou de romanță 125) Ascultându-1 pe Kenny Regina scrumbiilor 130 Poema chiuvetei 133

CUPRINS:

TOTUL

I 137

II 140

IV 146

V 149

VI 152

VII 155

— MOMENTE

O zi fericită din viața mea 161

Fereastra plină de stele 171

Mică elegie 173, La o artistă 175

Fiara 177 f Gâză 179 fZâmbesc 181 f-Când ai nevoie de dragoste 183

Adriana 184

Acum te cunosc 186

Bere și frig 188

O zi minunata pentru peștele-banană

Cunoști tu țara unde înfloresc lămâii?

O vodcă la „Caraimanul” 195

Visul meu familiar 197

Pace. Și realism 200

GENEZĂ

Peste Bucureștiul cu ziduri și glorii

Răsăriseră sorii:

Era câte un soare de jasp și zăpadă

Peste fiecare fantomatică stradă, Câte un soare portocaliu

Peste Grădina Icoanei și Cișmigiu, Un soare de seu

Storcind umbre din Ateneu, Globuri de sticlă și majolică

Peste parcajele de lângă Țăndărică, Bile, cercuri, sfere, curburi

La Băneasa, peste păduri, Și chiar un soare albastru

Peste o musculiță de alabastru

Bâzâind într-un ferometal.

Și erau și sori de cașmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral

Încât orice bloc din Floreasca sau Colentina

Își avea deasupra lumina.

Dacă te uitai mai atent, Fiecare soare era mono, bi, tri sau tetravalent, Și între ei se iscau legături

Ca între chimicale, ca între borduri, Ca între planete, ca între zmee, Așa că apăreau pe cer molecule gigantice: proteine, grăsimi și uree, Aminoacizi, enzime băloase, Și din ribozomi, membrane fosforice, sucuri, mătase

Se încropiră celulele vii.

Era ca un câmp de cămăruțe liliachii, Pe margini cu scântei electrice, pâlpâind, Iar din acest mucilaginos labirint

Se închegau țesuturi și zgârciuri, tendoane și piei, Trahee de vâsc și artere de clei, Nervii ca un copac sau ca un păianjen sau ca o meduză

Iritând pulpă, torace și buză.

Sub stafia de jar

Ne oripila sistemul osteo-muscular

Străveziu în lumină, Iar prin interstiții, mareele de adrenalină

Izbeau, cu flux și reflux, în pereți.

Și brusc bătu inima.

Și brusc bătu inima, brusc începură ganglionii să lumineze.

Brusc începură venele, ca niște curcubee de orgă, Să gâlgâie și să cânte. Brusc începu creierul să gândească.

Iar la cea dintâi dungă albastră a dimineții

Brusc omul deschise ochii.

Sclipeau în jurul său Jupiteri și radiosurse, Își îndrepta corpul într-un ocean electromagnetic, Înota în volutele minții.

Bucurestiul era la un micron depărtare de ochiul său, Terasa de la Inter aproape că îi zgâria retina

Iar turiștii își aținteau binoclurile spre albăstrimea striată

A irisului său, numai peruzea și agată.

Răsărise ochiul albastru peste circulația rutieră

Ce ne mai puteam de-acuma dori?

Ce ne mai puteam dori decât ca el să ne țină în palme, Să-i vedem enormele șanțuri digitale trăgându-ne aproape, Tot mai aproape de ochiul său.