Rana

I

Vai mie, rana s-a închis

Vai, sângele s-a uscat

și a făcut coaja.

Oh, doamne, m-am vindecat!

De-acum o sa ma mestece fericirea

O sa ma sfârtece seninătatea

și nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodată,

Nu, n-o să-i mai sărut umărul.

Viața o să-mi treacă în pace și armonie

Cu lecturi bogate, cu mese regulate.

Sănătatea o să-mi mănânce plămânii.

Rațiunea o să-mi sfâșie creierul.

Vai, rana, rana mea draga

Rana plăcută vieții mele

Rana pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiil

S-a închis. Oh, doamne, sunt vindecat!

și niciodată febra n-o să-mi mai aprindă

Veioza vieții pina la ars.

II

Sa accept evidenta: nu mai pot sa scriu poezie.

Nu mai sunt în stare, ceva în mine nu mai colaborează.

Am scris ani de zile cu ura, cu dragoste, iar acum

Creierul meu e mort.

Am pornit la maraton ca pe suta de metri

Am vrut totul deodata, am vrut să-mi înnebunesc cititorul.

Am uitat ca viața e lunga.

Nu-mi imaginam ca o data ma voi opri, voi plati

Ca tot ce am făcut vreodată se va întoarce împotriva mea

și nu voi putea sa ma ajung din urma

și orice încercare de a mai face ceva

Va fi o noua dezamăgire.

Ce voi mai scrie inca patruzeci de ani?

O sa string din masele, o sa scriu articolașe de critica

Sau cine știe ce amintiri

O sa suport condescendenta tinerilor, o sa las nasul în jos

Când o sa vina vorba despre poezie, o sa fac traduceri

Ca sa nu ma uite lumea, ca sa para ca mai trăiesc.

Sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinerețe

Atât de proaste, ca nu le băgasem în nici o carte

și o sa am un succes „de prestigiu”, mi se va spune „autorul

Poemelor de amor”,

Precursorul a dumnezeu știe ce poezie va mai fi pe atunci.

Nu stiu, nu stiu.

Prieteni mai tineri, sa nu faceți ca mine.

Calculați-vă poezia pentru șaizeci de ani.

Eu? Nu stiu ce drum sa mai apuc, ce s-ar mai putea face

și nu stiu ce trebuie sa mai simt și ce mai pot sa imaginez.

De data asta chiar cred ca mi s-a înfundat.

Voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii

Un supraviețuitor al propriei morți

și care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.

III

Oare s-a terminat viața? Oare sunt terminat?

Sunt un eșec? Voi fi pulbere?

Va veni moartea iar tu ma vei disprețui.

Va fi groaznic, groaznic.

Voi fi singur, mai singur decât toți oamenii, singur.

Fara nimeni, fara odihna.

Voi înțelege totul, ah, înțelege-mă, și toți ma vor iubi,

Toți își vor aduce aminte.

Sunt pierdut, pierdut.

Mușcă-mi tu gura.

O sa ploua nasol pe drumuri, o sa fim uzi pân-la piele.

O sa învățăm sa urâm

Va veni toamna, toamna mintii, înecul.

Vom avea gura moale și calda, va veni luna

Vor veni norii sa ne cunoască

și vom muri, vom face dragoste.

Da, da, stai acum lângă mine, privește-mă. Sunt terminat, terminat.

Va fi numai moarte în jur.

Stelele vor fi moarte, bot lângă bot ca niște câini de pe străzi.

Vor muri unghiile.

Gata. Stai lângă mine. A avut rost?

Ne-am trezit trăind.

A fost groaznic: am trăit.

A fost groaznic, groaznic.

SFÂRȘIT