Faruri,vitrine, fotografii

CALIZARE ar trebui ca în această lume de unghiuri și sfere în această lume de orhidee, creier, calcar și praf solemnă în închistarea ei într-un perpetuu agregat inconștient în care până și îngerii frumuseții se mișcă acționați de penduluri și motoare cu turbină ar trebui ca pe când apa scânteiază concretă, val după val, sub luna ce-și desfășoară formele ireale ca o sondă spațială cu sute de camere TV pe când norii ultraîndepărtați își rostogolesc demențial mitologiile peste platouri sterpe unde au supraviețuit doar broaștele și cumplita oboseală de a trăi pe când în orașe, singuri pe diferite cărări și la diferite nivele oameni cu globii ochilor dilatați, cu stelele bătându-le-n față încearcă să înțeleagă, să te înțeleagă pe tine, uriașă ființă hiperlucidă înnebunind de nefericire fiecare încuiat în camera de gazare a trupului său fiecare înconjurat de un vânt de imagini albastre și verzi orb printre litere gotice, străbătut de scintilații și formicații, de apă și foc, aisberguri astrale pentru că posedăm intelect ar trebui să posedăm doar intelect cuarț ectoplasmatic străjuind labirintul iluziei ar trebui să credem iarba nimic altceva deoât iarbă, și nu această mască violetă acest sunet emis de un moog sinthesizer subteran pentru că posedăm carne sânge axoni și vertebre ar trebui să ne iubim și să ne iubim în tramvaie și în uzine ar trebui să nu încercăm acest sentiment de a trăi pe o planetă de a viermui undeva într-un cosmos bântuit de arșița, pulsând ca o inimă, străini și incapabili să credem în realitatea învelișului nostru, trench-coat de carne proiectelor la care visăm, florii care se desface vizibil doar pentru ochiul minutarului în acest februarie străbătut de cofetării pe rotile.

Dar sferele ce armonios se rotesc și existența ce pură e deși carminul rujurilor de lux și motocicletele honda și creierul ultradeștept sunt dejecții ele flacără ale nemuritoarei fiare umane cu pielea străpunsă de războaie de-o clipă, de arsuri și mai ales de înfrângeri psihologice dar tu cât de perfectă ești, femeie demimondenă, fruct al cărui tratat de pictură cu oameni spectrali, brațe și picioare desfăcute, înscriși într-un cerc înscriși într-un ochi, înscriși într-o istorie mica femeie dintr-o dinastie de ființe mereu înscrise, mereu cenzurate, ființe dificile, greu de hrănit, greu de liniștit posedând sex și creier, întâmpinând la porțile legii leviathanuUși care ar trebui ca în această lume de unghiuri și sfere, copleșită de trinitățile zidurilor, să fie mai puțin singure și mai puțin telecomandate de la panouri metafizice presimțite de oricine mai puțin încălecate de destin mai puțin figuranți în filme de desene animate cu motani și purcel și fiecare cu femeia lui să pună piciorul pe un pământ atât de real înaât să fie el însuși un fel de retina elastică și sensibilă printre plase însorite de păianjeni și lanuri de maci să treacă surâzător sub stelele developând emuhia râurilor pline de păstrăvi în păduri care sfâșie norii de toamnă trilul de aur al păsărilor să împingă azurul până la marginea galaxiei și acolo în centru, goală și luminoasă până la orbirea degetelor înfășurată în plete electrizate de mireasma violetelor sălbatice și ierbii culcată pe spate și vegheată de bărbatul plin de dorință ea să înceapă o altfel de lume, mai limitată și mult mai modestă, o lume fără cuvinte, o lume a filamentelor nervoase mângâietoare o lume a pantomimei fără de mască, a înțelegerii fără de semne, o lume în care să putem adormi.

S

CONTACT

Singur cum treceam pe străzile orașului, pe sub flacăra ireală a stelelor printre casele de sticlă survolate de crini și navete spațiale mă simțeam dintr-o carne mai pură alcătuit și foarte aproape de spirit zeificat de resorturi subterane, căci mă gândeam la buzele ei, la pământ la mituri stăvechi, cu fețe de piatră încă veghind la intersecția venelor noastre cu galere pierdute în marea sargaselor, în spații orbitoare fără dimensiuni fără floră și fără ochi.

Se pare că trăim într-adevăr pe pământ, pe acest foton urmând un traseu brownean se pare că ficțiunea părăsise acest grilaj, aceste parbrize acoperite de gheață, se pare că dacă-mi ridic mâna, prin carnea mea transparentă, sub vene și nervi incendiul stelar va contura oase subțiri de argint,: un radius și-un cubitus atât de vizibile, o radiografie atât de clară a brațului meu între ochi și fluorescentele astre gigantele, piticele albe, eteroclite populații stelare micelii și spori parazitând un creier universal stele duble, nove quasari și pulsari inundând șinele cu o muzică de insecte, râuri și frunze invadând în nemișcătoare, furioase, livide profiluri de apă labirintele supraeului locuite de oglinzi și păianjeni de fân purtând războaie de carne, angaiând rinichii și plămânii alcătuirii umane într-o aventură fără ieșire, incrementa atque decrementa, trecând prin mașinăria masonică – rosen-kreutze și pictură psihedelică a sexului desenând cu flacăra de eșapament trupuri de bărbați femei și androgini, imperii sfărâmicioase, încărcate de glorie și neputință în câmpuri magnetice în câmpuri cu tuberoze, hatterii, conserve de ananas și atingeri de piepturi într-o fericire ireproșabilă, căci fluturii sunt liberi.

Dar în acea noapte înghețată, încetinită, pe care o srăbătearn șovăind ca un cobai cu electrozi fixați pe țeastă, trecând un test de memorie, pe când pe culoarele interioare imaginea ta halucinantă cădea sub o rafală de îngeri o mașină trecând cu farurile aprinse prin zăpada indiferentă mărind până la vomă senzația de regizat, de intangibil, de fals, în acea noapte mi-am dorit să pot privi măcar o dată spectacolul oferit de baletul pe gheață al morților, în fața unei asistențe selecte, încărcată de bijuterii '; rimelată cu rubinstein, parfumată cu emotion să primesc un apartament pe planete pustii și pietroase acolo, în mijlocul crosului universal, și în ceața cărnii mele pe cale de destrămare într-o masă de pești abisali, alge și hipocampus, un submarin visător să împrăștie iarăși germenele inocent al vieții și-acolo unde odată fața mea se zbătea să reflecte amețitoarele stele coacervate și saâcâmi galbeni să legene iarăși iluzia și pe un pământ îndepărtat și semitransparent o hologramă miraculoasă să te reîntrupeze, mică femeie, cu raza ochiului meu pineal.