Povestile științei

CUPRINS:

De ce o asemenea carte? 3

Copilul născut în Noaptea de Crăciun – Isaac Newton 5 „Ultimul vrăjitor” al lumii moderne. Viața sa este o adevărată poveste pe care nici astăzi nu o înțelegem foarte bine.

Templele viitorului – Louis Pasteur. 17

Considerat cel mai mare biolog al secolului 19 și unul dintre binefăcătorii omenirii, sfâșiat între datoria de a ajuta și nevoia de a merge mai departe.

Datoria de a trăi – Mărie Curie 28

Om de știință strălucit, dublă laureată a Premiului Nobel și. femeie. Uneori viața merită totuși trăită.

Timpul s-a terminat prea repede – Ettore Majorana 43

Considerat de Fermi drept unul din geniile absolute ale științei, dispare fără urmă la doar 32 de ani.

Să nu treci niciodată o apă mare.

Srinivasa Ramanujan 52

A realizat în doar câțiva ani cât alte mari talente într-o viață și a fost „geniul pur” al matematicii secolului 20.

Prezicerile incredibile -Jules Verne 63

POVEȘTILE ȘTIINȚEI:

DE CE O ASEMENEA CARTE?

Din dragoste. Pentru cei aflați la început de drum, cum sunteți mulți dintre dumneavoastră, cărora ea le este dedicată. Ca și pentru cei care au clădit știința. De multe ori, așa cum i-am învățat cu toții din cărți, aceștia ne apar ca niște oameni mai curând bătrâni, preocupați, conștienți de valoarea și superioritatea lor, puțin cam acri, puțin plictisiți, parcă știind că generații întregi se vor chinui să-i învețe din manualele de școală. Dar de cele mai multe ori nu au fost așa. Au trăit greu, au muncit enorm, au fost și fericiți, dar și nefericiți, au fost nedreptățiți și la rândul lor au fost uneori nedrepți. Au suferit. Au fost, într-un fel, oameni ca noi. Voi încerca să vă spun povestea a șase dintre ei, aleși, recunosc, dintre cei care m-au impresionat cel mai mult pe mine. Pe trei dintre ei cred că îi știți bine -Newton, descoperitorul legii gravitației universale, Pasteur, fondatorul microbiologici și Mărie Curie, descoperitoarea radioactivității. Pe alți doi, cei mai mulți probabil nu-i știți deloc. Sunt oameni ale căror copilărie și tinerețe le-au influențat enorm cariera, dar care, spre deosebire de primii, nu au apucat anii gloriei împlinite. Și totuși, în secolul 20 au fost considerați poate cele mai „adevărate” genii ale profesiunii lor: Srinivasa Ramanujan în matematică, Ettore Majorana în fizică. Al șaselea, Jules Verne, nu a fost om de știință, dar prezicerile și curajul imaginației sale 1-au făcut să întrevadă aproape tot ce au descoperit mai târziu știința și tehnica. Nu voi ocoli nici luminile, nici umbrele vieților și muncii lor. Tot ce voi încerca este să vă spun despre ei lucruri pe care poate nu le-ați știut niciodată. Nu se află aici formule sau detalii ale descoperirilor și activității lor, decât poate „ascunse” în niște casete la care, dacă nu vreți, nu trebuie să vă opriți. Și nici nu vă cer neapărat să căutați pilde în aceste povești. Dacă totuși le găsiți

— cu atât mai bine. Altceva cred că o să vă cer: dacă ceva din viața lor vă emoționează, nu vă împotriviți. Dăruiți-le acestor oameni o clipă din gândurile voastre și, dacă se poate, chiar din sufletele voastre. O merită din plin. Pentru că, din copii, din tineri ca atâția dintre voi, cei care citiți această carte, ei au ajuns să schimbe istoria lumii sau măcar pe cea a științei. Și un ultim lucru: observați, vă rog, că nu am în nici un caz de gând să vă spun cum vă veți simți când veți deschide din nou manualele de școală.

COPILUL NĂSCUT IN NOAPTEA DE CRĂCIUN – ISAAC NEWTON.

Nu știu cum apar eu în fața lumii, dar mie mi se pare că nu am fost decât un copilaș care, jucându-se pe malul mării, se bucura din când în când găsind o scoică mai frumoasă sau o pietricică mai netedă, în timp ce marele ocean al adevărului se întindea nedescoperit în fața mea.

Șir Isaac Newton.

A fost odată, și mai există și acum, un loc de care nu prea auzise nimeni, un cătun numit Woolsthorpe, în Lincolnshire, aproape de orașul Grantham. Acolo trăia o familie de fermieri cu oarecare stare, printre puținii cărora le mergea cât de cât bine. Se numeau Isaac și Hannah. Trecuse vara și acum se pregăteau de iarnă și mai ales de nașterea primului lor copil. Toată lumea era liniștită. Numai că, așa cum se întâmplă uneori, în octombrie Isaac are un accident și moare. Hannah mai avea destul până să nască nu e greu de imaginat cum trecea pentru ea timpul Și vine decembrie. Era frig și umezeală. Dintr-odată se pornesc durerile facerii, înainte de termen. Iar Dumnezeu se vede că avea planurile Lui, pentru că micuțul vine pe lume în ziua de Crăciun. Cei care au fost de față, când l-au văzut, o mână de carne „de încăpea în una din oalele din bucătărie”, aproape un schilod, au fost convinși că nu va apuca seara, A apucat-o. Avea să apuce încă multe altele, până dincolo de vârsta de 80 de ani. A fost botezat după tată: Isaac. Numele de familie: Newton. Din 1705, deci de la vârsta de 63 de ani, a fost „Șir Isaac”. Și dacă ziua nașterii sale este una specială, plină de semnificație și de simboluri, nici anul nașterii nu este unul mai prejos. Pentru că este anul în care a murit Galileo Galilei. Fizica de astăzi, așa cum o știm și o învățăm noi, lor le datorează începuturile sale adevărate. Dar, pentru micul Isaacpovestea de-abia acum începe.

Copilărie grea.

Toate greutățile s-au adunat pe capul micului Isaac – personale, sociale, mentale. Când avea doar trei ani, mama sa se recăsătorește cu un pastor, reverendul Barnabas Smith (care avea 63 de ani). De la bun început acesta nu acceptă în casă un copil care nu era al lui! Hannah se mută în casa parohială din North Witham, iar Isaac avea să rămână până la 10 ani în grija bunicii sale din partea mamei. Orfan de dinainte de a se naște, rămâne acum și fără mamă. Pe bunică nu o va simți aproape niciodată și nici nu o va iubi. Problema lui era nu doar că rămăsese singur, ci mai ales că inteligența lui deosebită îl face să-și dea seama de întreaga situație. Așa că, ar fi foarte interesant de imaginat cum ar fi evoluat, „ce s-ar fi ales de el”, dacă ar fi trăit o viață de familie normală, lângă ambii părinți, cu toată grija și dragostea pe care le merită orice copil.

Va merge la școala elementară din apropiere, deși nici un Newton înaintea lui Isaac nu avusese parte de carte (doar unchiul William Ayscough, din partea mamei, absolvise Universitatea de la Cambridge).

Este drept, la Woolsthorpe, unde locuia, era înconjurat de o mulțime de veri și alți membri ai familiei, dar nu s-a legat nimic între ei. Și așa au continuat lucrurile până în 1653, când pastorul moare și mama sa revine lângă copil. Care acum avea 11 ani. Cea mai frumoasă perioadă a relației părinte-copil se consumase în gol. Mai mult, îi aducea un frate și două surori. Pe care nu îi va accepta niciodată.

Ani de școală.

Extrem de nefericit cu frații vitregi în casă, Isaac este trimis, doi ani mai târziu, la Grantham, ca să-și continue școala. Va locui în toată perioada la Mr. Clark, farmacist. Și, culmea, se va înțelege mai bine cu cei trei copii vitregi ai acestuia!

Dar și la școală și acasă este. diferit. Nu-și face prieteni, nu se înțelege cu băieții (care, se pare, îl urau în unanimitate!), se bate, găsește că doar unul din colegii săi este „drăguț” – îl chema Chrichloe. Preferă, dacă vă vine să credeți, compania fetelor și acasă face mobilă pentru. păpușile fiicei lui Mr. Clark. Prima și ultima sa dragoste. De la păpuși trece la tot felul de mașinării și unelte cu care umple casa (și pe care cheltuiește toți banii primiți de acasă). Și care îl fac să devină un desenator și un inventator de mare forță.