Topul conspiratiilor și controverselor politice romanesti carti istorie conspiratii

Istoria României nu putea fi ocolita de mașinațiuni de culise și de intrigi cu substrat politic, religios sau economic. Conspirațiile, mișcările și tratatele politice discutabile au fost parte integranta a istoriei noastre naționale, la fel ca în oricare alt colt de lume. Chiar daca în vechime erau numite hiclenii, comploturi, tăinuiri, sfătuiri sau uneltiri, aceste modalități ascunse de influențare a mersului firesc al istoriei, nu se deosebeau în esență de conspirațiile moderne care fac sa curgă râuri de cerneala.

10. Enigmele Tezaurului de la Pietroasa.

Tezaurul de la Pietroasa consta probabil în cea mai mare și mai valoroasa comoara descoperita în ultimele secole pe teritoriul României. Faimoasa „Cloșca cu puii de aur” este, de fapt, cel mai prețios artefact din cadrul acestei comori. In primăvara anului 1837, constructorii palatului Episcopal din Buzău solicita țăranilor din comuna Pietroasa sa extragă o cantitate sporita de calcar necesar ridicării edificiului. Într-o dimintata de sfârșit de aprilie, Ion Lemnaru și socrul sau, Stan Avram, descoperă faimoasa comoara compusa la randu-i din vase de ornament, bijuterii, podoabe și obiecte de cult ceremonial de origine gotica. Cei doi săteni erau conștienți ca descoperiseră o comoara, dar habar nu aveau de valoare sa, după cum a dovedit Ion Lemnaru care a vândut un lant și o fibula de aur unui nepot de arendaș, pentru doar 30 de parale și o sticla de țuică. Comoara a rămas ascunsa în gospodăria celor doi pana pe data de 11 ianuarie 1838, când în urma unui cutremur, Ion Lemnaru a fost somat de autorități să-și dărâme casa puternic avariata. Din acest moment începe o adevărat epopee cu rezonante europene pentru străvechea comoara de la Pietroasele. Cei doi țărani sunt păcăliți de către Anastase Tarba, un antreprenor veros care le cumpăra întreaga comoara. Sătenii se lauda în gura mare de isprava făcute, autoritățile și agia afla și intervin pe fir. Ancheta a fost supravegheata de nimeni alții decât Mihalache Ghica și Petrache Poenaru. Comoara este recuperata în mare parte, pentru ca, în anul 1875, sa fie furata din incinta Universității București. Tezaurul este din nou recuperat, pentru ca în timpul incendiului din anul 1884 sa fie aproape de distrugere. Totul a culminat odată cu călătoria și expunerea tezaurului la Paris, la Luvru, cu ocazia celei de-a doua Expoziții Universale din anul 1900. Gurile rele afirma ca tezaurul expus la Muzeul de Istorie al României nu este decât o copie care s-ar fi putut efectua în cadrul călătoriei sale în afara granitelor tarii. Argumentul lor este acela ca în cadrul expoziției de la Roma din anul 1911, nu ar fi fost expus originalul, ci o copie galvano-plastica realizata de restauratorul Paul Telge.

9. Conspirația din spatele abdicariii lui A. I. Cuza.

Abdicarea domnitorului Alexandru Ion Cuza reprezintă un subiect insuficient cunoscut majorității romanilor, un subiect tratat incomplet în manualele școlare și ignorat pe nedrept de istorici. Epoca domniei lui Cuza este caracterizata prin trecerea brusca de la orânduirea preponderant feudala a societății românești către o alta structura social-istorica, caracterizata prin modernism și dezvoltarea industriei. Asistat de către consilierul sau, Mihail Kogălniceanu, Cuza a inițiat o serie de reforme care au dat un nou început societății romane din acele timpuri. Prima sa măsura din anul 1863 a vizat confiscarea moșiilor deținute de mănăstiri. Pentru a săvârși aceasta hotărâre controversata, domnitorul Cuza a avut nevoie de tot sprijinul pe care putea să-l ofere Parlamentul. Un an mai târziu, Alexandru Ioan Cuza purcede la dezrobirea țăranilor de sub influenta hotărâtoare a boierimii, precum și la impropietarirea marilor mase de țărani agricultori. Principalele sale reforme au avut un mare impact în străinătate și au dus la intensificarea activităților diplomatice ale României. Adopta primul Cod Civil și Cod Penal din tarile romane, inspirate după Codul Napoleonian. A fondat Universitatea din București și cea din Iași și a modernizat Armata Romana. Datorita acestor masuri neagreate de cler, Cuza a fost în pericol de a fi asasinat, datorita conspirațiilor și intrigilor arhimandritului Nylos din Constantinopol, acțiunile acestuia fiind dejucate de către agenții romani. S-a stabilit, astfel, un grup de complotiști compus din reprezentanții clerului grec și Henry Bulwer, ambasadorul Marii Britanii la Constantinopol. Acestora s-au alăturat imediat moșierilor liberali care considerau ca domnitorul Cuza nu le mai reprezenta interesele. Totul a culminat cu o lovitura de stat, în care domnitorul a fost forțat, sub amenitarea armei, sa abdice de către așa-numita Monstruasa Coaliție, o asociere politica de moment dintre conservatori și liberali. La ora 4 dimineața, pe data de 22 februarie 1866, un grup de conspiraționiști înarmați l-a forțat pe Cuza sa abdice după care l-a condus pana la granita. Domnul Unirii a murit în exil.

8. Nicolae Titulescu – Victima conspirațiilor naziste?

Considerat cel mai bun diplomat roman din perioada interbelica, Nicolae Titulescu este creditat de o parte a istoricilor drept victima unei adevărate conspirații politice ai carei autori ar fi fost cercurile care guvernau Germania lui Hitler și Italia lui Mussolini. Pentru a-și atinge scopurile, diplomația fascista nu s-a dat în laturi de la folosirea pe scara larga a asasinatelor politice. In aceasta direcție, cancelaria de la Berlin întocmise deja o adevărată „Lista Neagra” pe care figurau nume importante ale politicii europene interbelice precum Engelbert Dolfuss, Alexandru I Karagheroghevici – regele Iugoslaviei, Eduard Benes, Albert I – regele Belgiei, Louis Barhou, Armand Călinescu, I. G. Duca, Nicolae Iorga și Nicolae Titulescu. Acesta din urma a fost în mai multe rânduri Ministru de Externe al României și delegat permanent al statului roman la Liga Națiunilor de la Geneva. Întreaga sa activitate s-a bazat pe problemele majore ale politicii externe a României. Învinuit de apartenenta la Francmasonerie, dar și la ideile de stânga, Titulescu a rămas toată viața un patriot convins. O prima încercare de asasinat a avut loc în anul 1934, în apropiere de Zagreb, în momentul în care o bomba a explodat pe calea ferata la câteva secunde după ce trecuse un tren în care se afla Titulescu alături de alti diplomați. O alta încercare nereușită a avut loc în anul 1936, la Paris. Serviciile și agențiile secrete naziste nu se lăsă, astfel încât Titulescu ajunge sa fie demis, urmărit, suspectat și anihilat politic din ordinul expres al regelui Carol al II-lea. Exilat în Elveția, apoi în Franța de către rege, Nicolae Titulescu a continuat propagarea ideilor sale printr-o serie de articole și conferințe cu tematica social-pacifista. Pe data de 17 martie 1941, Titulescu moare brusc, analiza sângelui sau demonstrând ca a fost vorba de un asasinat prin otrăvire. In octombrie 1944, ziarul Fapta publica un articol în care denunța otrăvirea lui Titulescu de către Franco Trandafino, un presupus agent Gestapo.

7. Manuc Bei – Primul spion din Valahia?

Cel mai cunoscut han al Bucureștilor a fost reședința unui personaj pe cat de putin cunoscut, pe atât de misterios. Este vorba de Manuc Bei, un negustor și hangiu armean născut în orașul Rusciuk, pe malul bulgăresc al Dunării. In urma activităților sale cu caracter comercial, ajunge bogat în scurt timp. Inițial negustor de grâne, Manuc a fost considerat de către contemporanii sai, drept cel mai bogat și influent om din Balcanii acelei perioade. Urca repede treptele puterii, astfel încât ajunge ușor în slujba vizirului Mustafa Alemdar, pasa peste Bairaktar. Inițial, Manuc intenționa sa ocupe tronul Valahiei, dar planurile sale sunt zădărnicite de căderea protectorului sau. Deschide un han celebru în București care-i poarta și astăzi numele. Devine creditorul principal al domnitorului fanariot Constantin Ipsilanti, pe care-l sponsorizează cu suma de 160.000 de taleri. In timpul războiului Ruso-Turc din anii 1806-1812, Manuc este mediatorul dintre Armata Imperiala Rusa și o garnizoana rebela din Giurgiu. In același timp, Manuc Bei se lansează într-un adevărat rol de agent dublu, acceptând misiunea Înaltei Porți, în care trebuia sa trateze cu rușii încheierea păcii în termeni propice pentru puterea otomana. Pacea dintre ruși și turci semnata la București în luna mai 1812, prevedea insa cedarea unor teritorii rușilor, fapt ce a provocat furie la Istanbul. Manuc Bei este învinovățit fățiș de către turci, fiind nevoit sa fuga în Basarabia pentru a-și salva viața. In anul 1817, Manuc moare într-un accident de călărie și este îngropat la Biserica Armeneasca din Chișinău.

6. Conspirația din spatele asasinării lui Barbu Catargiu.

Barbu Catargiu a fost, fara îndoială, una dintre cele mai ilustre figure ale politicii românești din secolul al XIX-lea. Jurnalist și politician roman de succes, Catargiu a ocupat funcția de prim-ministru al României pana pe data de 20 iunie 1862, când a fost asasinat. Acest politician conservator a fost, de fapt, primul prim-ministru al statului roman, patriot desăvârșit, demn urmaș al unei vechi familii boierești, al cărui motto după care se călăuzea era „Totul pentru Tara, nimic pentru noi”. A fost un exigent bărbat de stat, care a servit drept model pentru tinerii sai adversari liberali din acea perioada, Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu. Datorita calităților sale, a fost numit inițial Ministru al Finanțelor de către Alexandru Ioan Cuza. A făptuit o serie de reforme revoluționare, astfel încât istoricii il considera și astăzi drept cel mai european om politic al epocii sale. A interzis totuși adunările publice, inclusiv adunarea de comemorare a Revoluției de la 1848, fapt care i-a adus animozități. Personalitatea sa cu convingeri puternice i-a făcut pe adversarii sai din ambele tabere politice sa se unească în „Monstruoasa Coaliție” care apoi l-a mazilit pe Cuza. Radicalii liberali și ultraconservatori au decis se pare, asasinarea premierului Barbu Catargiu. Ultimul sau cuvânt politic a fost: „Pacea, domnilor, pacea și odihna sunt scăparea tarii, și voi prefera moartea mai înainte de a calca sau a lăsa sa se calce vreuna din instituțiile tarii”. Pe data de 20 iunie 1862, pe când părăsea clădirea Parlamentului din București și se afla în trăsură alături de Prefectul Capitalei, Principele Nicolae Bibescu, Barbu Catargiu a fost asasinat prin împușcare. Desi nu a putut fi dovedit vinovat niciodată, asasinul sau prezumtiv se pare ca a fost Gheorghe Bogați. Moartea lui Barbu Catargiu a fost cu adevărat o crima politica perfecta.