Duel in lumea visurilor

Lumea Visurilor este o lume ciudata, fara nici un sens. Este o lume a realităților schimbătoare și a posibilităților. O lume perfecta pentru duelurile dintre vrăjitori. In acest moment, în acea lume doi vrăjitori se înfruntă.

Unul dintre ei era Styros, bătrân lord al magiei a cărui vârstă se măsura în secole, în timp ce celalalt era Darios doar de treizeci și cinci de ani, un student al magiei care avusese curajul să-și provoace maestrul la duel. Binenteles fiind în lumea visurilor amândoi arătau mult mai tineri.

— Nu înțeleg de ce ai vrut sa ma provoci Darios. Știi ca nu ai destula putere pentru a-mi rezista – spuse bătrânul.

Tânărul rise și forma un simbol cu mina în aer.

— Sa luptam, învățătorule

— Foarte bine, vad ca nu te pot convinge sa renunți. Sa luptam.

Odată lupta declarata amândoi magicienii își aduseră în jur terenul lor favorit. Bătrânul aduse marea, apele adânci cărora nimeni nu le cunoaște fundul și a carei tulburări pot aduce dezastrul pentru oameni. Tânărul nu se lasă mai prejos și aduse munții înzăpeziți cu păduri bătrâne care ascundeau creaturi ciudate și puternice în adâncurile lor.

Styros chema primul o creatura la atac.

— Gorila de Lupta distruge-l pe tinerel.

Creatura sa, o enorma gorila cu spatele alb care stătea pe verticala și avea o măciucă enorma în mina își ridica brațele în sus și scoase o provocare înainte de a ataca.

Darios nu se lasă mai prejos, chema și el o ființă în ajutorul sau.

— Lăncier al Traznetului oprește cimpanzeul ala nebun.

Lăncierul Traznetului era un umanoid în zale cu un coif care lasa sa i se vadă doar ochii și cu o lance a cărui vârf era un traznet stilizat. Când auzi comanda ridica lancea și ținti în gorila de trei metri înălțime care venea în fuga să-l zdrobească. Din vârful lăncii țâșni un traznet care transforma gorilla în carne prăjită.

— O victorie pentru mine; striga Darios bucuros.

Bătrânul mag era destul de uimit, Lăncierul Traznetului era o creatura puternica și un ucenic cum era Darios nu ar fi putut sa o materializeze atât de repede de la începerea duelului. Cel mai bine era să-i plătească cu aceeași moneda.

— Element al Apei distruge Lăncierul.

Din adâncurile oceanului țâșni Elementul Apei, de fapt un munte de apa care il învălui pe Lăncier. Acesta se apăra fulgerând cu lancea în jur dar traznetele sale erau lăsate sa treacă de apa care se trăgea din fata lor. Dar forța îmbrățișării apei era forța oceanului. Lăncierul a fost pur și simplu zdrobit de forță colosala a Elementului dezlănțuit.

— Acum atacă-l pe el; ii comanda Bătrânul mag luptătorului său.

Darios insa se așteptase la Elementul apei, era unul dintre preferații lui Styros pe care tânărul il studiase cu atenție în ultimele dueluri. așa ca era pregătit, în minte avea o vraja pe care o declanșa acum. Vintul deveni turbat și începu sa sufle cu forța unui uragan, elemental încerca sa se strecoare împingând în un singur loc, dar rafalele erau atât de puternice incit il împrăștiară înapoi în mare.

Bătrânul magician își folosi magia pentru a pregăti un alt monstru, iar acum avea și forța de la elementul apei. Era ca și cum stocai energie magica în o creatura, ca și într-o baterie, apoi o foloseai când aveai nevoie. Chema o creatura mult ai puternica.

Un grifon regal se repezi în ceruri asupra lui Darios. Neavând timp sa răspundă chemând un monstru la rândul sau, acesta se feri și răspunse cu un bombardament de proiectile magice. Grifonul scoase un strigat ascuțit când doi bolti ii loviră aripile și se retrase în sus rotindu-se în aer, căutând o deschidere pentru a ataca din nou.

Darios își ridica palmele spre grifon și o plasa din fire translucente il prinse pe acesta trăgându-l la pământ. Dar nu degeaba era grifonul regal numit regele zburătoarelor, ghearele sale rupseră plasa în câteva minute.

Timp care a fost mai mult decât suficient pentru ceea ce vroia sa facă Darios. Doua creature mici, ca niște copii dar cu gheare foarte ascuțite și niște dinți ieșiți în afara apărură chiar lângă grifon și ii săriră în spate. Animalul se scutura încercând sa scape de ei dar amândoi se ținură bine și erau atât de rapizi incit se fereau cu ușurință de ciocul ascuțit al fiarei. Ghearele lor smulseră pielea de pe spatele lui. Ca ultim resort grifonul se înalța în ceruri ca sa scape de ei acolo.

Bătrânul vru să-și elibereze grifonul dar ii era frica sa folosească vrăjile directe, ar fi putut să-l distrugă și pe grifon. Încerca să-i elibereze energia și sa o folosească pentru el dar creaturile lui Darios il împiedecau. Binenteles ar fi putut sa renunțe la grifon de tot, dar atunci ar fi pierdut toată energia investita în el. Gândurile sale fura întrerupte de o străfulgerare albastra care venea din mâinile tânărului ucenic.

Scutul absorbi energia loviturii dar Darios avea din nou inițiative și continua sa trimită lovituri. Styros trase un cerc de forță în jurul sau, un cilindru de energie pura, roșiatică se ridica din cerc blocând toate atacurile.

Văzând ca atacurile sale sunt blocate Darios trecu din nou la chemare.

— Executor al Morții ridică-te și vino în ajutorul meu.

Un vârtej negru se forma deasupra sa și din el își făcu apariția o noua creatura. Un demon cu niște lame lungi care i se alungeau de pe spatele mâinilor, ochii sai păreau doi cărbuni încinși iar pielea cenușie ii era brăzdată de dungi roșii. Nu pierdu vremea, cu un urlet se încordă și lamele parura să-i ia foc. Din o mișcare ajunse lângă bătrân și izbi scutul.

Styros știa ca cilindrul lui nu va rezista mult lamelor demonice, își concentra puterea prin brațe și un șuvoi de foc se scurse peste demon. La peste o mie de grade Celsius ar fi topit orice armura dar nu păru să-l afecteze în nici un fel pe demon care trecu prin el fara probleme.

— Te-am prins; rânji fericit Darios în timp ce demonul izbea cu tot mai multa forță în scutul adversarului, la fiecare lovitura scântei săreau în toate direcțiile și strălucirea cilindrului se reducea; A fost născut în focurile Infernului. Focul tau nu-l poate atinge.

Bătrânul il înjura în minte, din nou ucenicul sau il luase prin surprindere. Știa exact ce monștri sa cheme împotrivă sa. Mai revărsă un torent de foc peste demon fara nici un rezultat. Daca nu făcea ceva repede cimpul sau protector avea sa cedeze. Timpul trecea și optiunie sale odată cu el. Dar inca era un professor al magiei. Dădu o alta forma puterilor sale.

— Val nimicitor, curata acest pui al Infernului din fata mea!

Din spatele lui marea se învolbura, un val uriaș se ridica din ea la douăzeci de metri înălțime, apoi la patruzeci de metri înălțime, apoi la optzeci de metri înălțime, apoi se prăvăli peste demon. Forță il șterse pe demon din lumea visurilor. Dar își continua drumul și pulveriza totul din fata pina se lovi lanțul muntos. Cele doua forte înflăcărară planul astral și munții ieșiră învingători. Valul nimicitor se retrase în marea din care se născuse.

— Bine jucat tinere, dar chiar crezi ca poți să-mi faci fata.

— Eu cred ca m-am descurcat destul de bine.

— Pina acum tinere ucenic, pina acum.

O serie de fulgere invadară întreg spațial astral cu o singura tinta. Darios. Lumina rezultata din cicnirea fulgerelor de aura sa defensive ar fi putut orbi cu ușurință. Puterea fulgerelor era atât de mare incit scutul sau se sparse în mii de bucatele, ca și când ai lovi o oglinda cu un ciocan. Dar își făcuse treaba, il apărase de fulgere.

Bătrânul râdea, o mina de piatra cu niște țepi impresionanți cobori să-l zdrobească de tot pe Darios.

Tânărul magician nu-și aștepta soarta liniștit. Cu o iuțeală neobișnuită, la un magician se feri din calea pumnului de piatra după care se rostogoli cit mai departe de el. In lumea astrala era foarte greu sa scapi cu adevărat de cineva. Darios avea nevoie de timp pentru a ridica o apărare solida. Din instinct materializa un zid de piatra în urma sa. Pumnul lovi zidul cu putere dar acesta rezista. Prima oara. A doua lovitura il demola complet.

„Pe naiba” se înciuda Darios ridicând un oval de titaniu în fata pumunului ca un scut. și de data asta titaniul se dovedi mai puternic decât piatra, pumnul se izbea neputincios de el nereușind sa treacă. Încerca să-l ocolească dar ovalul se interpunea mereu intre el și Darios.

O idee ii veni în minte și rapid formula o noua vraja. Când o termina dematerialize ovalul de metal lăsând drum liber pumnului. Dar când acesta se năpusti la atac il întâmpină cu un spray de acid care în câteva bătăi de inima „mânca” pumnul reducându-l la o masa topita de protoplasma. Știind ca bătrânul inca era mai puternic decât el rosti doua cuvinte care prinseră forma în o avalanșă de bolovani care căzu peste Styros.

Valuri seridicara din mare și cele doua forte se anulara una pe alta într-o cicnire spectaculoasa. Din spatele bolovanilor navali un fel de triceratop cu un singur corn care gonea cu toată viteza pe care o putea dezvolta corpul sau voluminous. Puterea loviturii sale era considerabila iar coarnele sale de os puteau sparge și un zid de piatra.

Mai multe tentacole se răsuciră în jurul creaturii. Din mare un kraken gigant se ridica deasupra valurilor. Pentru putin timp păru ca krakenul va putea să-l retina, dar triceratopul se smulse din strimsoare și își repezi coarnele în trupul gelatinos al caracatiței. Nici un organ vital nu fu atins de zbuciumările triceratopului, tentacolele krakenului aveau niște gheare ascuțite la capăt cu care sfâșiară spatele monstrului de uscat. Daca vre-un vârf ar fi reușit sa traca de armura naturala a dinozaurului atunci un puternic venin paralizant ar fi fost inject și victoria caracatiței asigurata.

Un stol de păsări micuțe dar cu ciocuri din bronz foarte ascuțite apărură și se repeziră la creatura marii. Fiecare impunsaura de cioc ar fi reprezentat doar o pișcătură, dar sute de împunsături erau dureroase. Păsările nu atacau la nimereala, căutau ochii krakenului, pe care acesta ii avea deasupra apei. Forțat de păsări creatura se retrase în adâncul marii lăsându-și victima în pace.

Atât așteptase Darios, își retrase triceratopul și stolul de păsări, folosind energia lor și a lui pentru a chema în ajutorul sau o creatura mult mai puternica.

— Sarpe-dragon a lui Xin, arată-te!

Un sarpe-dragon de treizeci metri lungime, mai exact un dragon cu trup de șarpe și picioare scurte cu gheare se înălța din spatele munților și se repezi spre bătrân. Chiar daca corpul lui era ca de șarpe avea pielea groasa de dragon, solzi mai buni decât orice armura din lume și gheare care puteau tăia metalul. Coada sa se termina într-un vârf de sulita. Parca era luat din vechile legende.

Cu furie se arunca asupra krakenului. Nici nu intra în raza de acțiune a tentacolelor, lansa din gura un șuvoi de traznete acre se împrăștie prin apa prăjind caracatiță.

Bătrânul rinejea liniștit, din nori reveni grifonul, care intre timp scăpase de pasagerii lui nedoriți. Ghearele lui se împlântară în spatele sarpelui-dragon. Durere il făcu sa urle și sa coboare din înălțimi spre munți, de care se lovi cu toată forța intrând în ei.

Grifonul zbura de pe spatele creaturii în momentul în care atinseră muntele și fu amețit de izbitura, sarpele-dragon în schimb ieși nevătămat prin cealaltă parte a muntelui. Puterea sa il protejase dezintegrând pământul și stânca prin care trecuse. Cu o lovitura de coada il proiecta pe grifon cit colo în cer. Nu se lăsa și il urmări incinerându-l cu o singura răsuflare de foc.

Din partea bătrânului un demon cu aripi se ridica să-l întâmpine, cu gheare lungi și colți ascuțiți părea gata să-l sfârtece pe sarpele-dragon. Acesta insa nu dorea sa intre într-o lupta corp la corp, își deschise gura din nou trimițând un torent de energie distructiva în pieptului demonului zburător.

Bătrânul își văzu și ultima speranță distrusa. Putea sa mai aducă și alte creaturi dar acestea nu ar fi făcut fata sarpelui-dragon. Singura lui șansă era magia directa, dar nu proiectile energetice pe care creatura le-ar fi absorbit cu ușurință. Pe partea cealaltă Darios era sigur de victorie, sarpele-dragon a lui Xin nu il dezamăgise niciodată. Întotdeauna când il chemase câștigase bătălia.

Sarpele-dragon se încolăci de câteva ori prin aer după care se propulsa pe bătrân cu o viteza infiioratoare.

Mâinile bătrânului trasară un cerc în aer. Chiar când sarpele-dragon ajunse la câțiva metri de el un vârtej intuecat, ca o gaura neagra se învârti intre ei. Cu viteza cu care se deplasa monstrul ii fu imposibil sa se mai ferească, intra direct în ochiul vârtejului dispărând odată cu el.

— Asta ar trebui să-ți fie o lecție tinere. Niciodată sa nu crezi ca o lupta se termina pina nu se termina.

Tânărul era obosit, energia pentru a aduce sarpele-dragon a lui Xin ii luase tot ce mai avea. Ridica un scut slab care bara doi bolti din partea lui Styros. Bariera translucenta nu putea insa rezista mult. Cu un ultim efort întinse palma aruncând o unda de soc focalizata spre adversar.

Styros bara acest ultim efort cu propriul sau scut. Era insa și el obosit, deschiderea gaurii negre il obosise peste măsură cerând o grămadă de energie. Acum el spera ca tânărul sau ucenic sa fie mai obosit decât el. Il lovi cu o vraja hotărâtoare. Paralizie totala.

Darios simți cum își pierde puterile, fierul înghețat il cuprinse din talpi pina la creștet. Vru sa rostească descântecul care ar fi anulat efectul vrăjii dar își dădu seama ca nu mai poate vorbi. Fiind atât de obosit vraja acționase mult mai repede și corpul sau era deja aproape înghețat. Nici o alta vraja nu ii mai era disponibila, singurul lucru pe care il putea face era sa gândească pozitiv pina când vraja ii va paraliza și gândurile.

Duelul il pierduse.