Semne si simboluri

CUPRINS:

Introducere 6

Simboluri sacre 20

Budismul; Taoismul/Confucianismul; Hinduismul; Jainismul; Șiismul; Religia Egiptului antic; Mitologia greacă/romană; Iudaismul; Creștinismul; Islamismul; Religiile amerindienilor; Păgânismul; Credințele aborigene; Șamanismul.

Simboluri de identitate 48

Simboluri tribale și decorațiuni corporale; Steaguri naționale; Embleme naționale; Regalitate și heraldică; Viața militară; Ocupații; Virtuțile; Atribute; Embleme politice.

Simboluri de magie, ocultism și sisteme simbolice 64

Vrăjitoria și satanismul; Vicanismul și magia albă; Astrologia; Zodiacul; Zodiacul chinezesc; Alchimia; Societăți secrete; Tarotul; Ghicitul și jocuri; Cărțile de joc; Șahul; Forme; Mandalele și Yantrele; Alfabetele; Numerele.

Simboluri ale notarii 88

Cosmosul; Simboluri planetare; Vremea; Anotimpurile; Simboluri biologice; Corpul omenesc; Animale sălbatice; Animale domestice; Reptile și creaturi marine; Moluștele; Păsările; Insectele; Copacii; Fructe și semințe; Flori; Plantele.

Simbolismul creaturilor fantastice 126

Creaturi terestre; Creaturi acvatice; Creaturi aeriene; Demonii.

Simbolismul emoțiilor și al minții interioare 138

Arhetipurile și rațiunea; Simbolurile elementelor; Emoțiile pozitive; Eliberarea; Inspirația/Creația; Succesul; Norocul/Soarta; Direcția/Identitatea; Protecția/Securitatea; Soluția; Tranziția; Moartea și mortalitatea; Represiunea/Tăinuirea; Stresul; Obstacolele; Avertizarea și tentația.

Introducere.

Simbolismul este un vechi limbaj catalizator universal care relevă complicate precepte și 'credințe, împărtășind informații și stârnind emoții mai puternice decât un întreg dosar. Este întra-devăr o formă internațională de comunicare ce depășește barierele de limbă, istorie, naționalitate, cultură și religie. Dar de ce este atât de puternică această formă de stenografie? De ce evocă răspunsuri instinctive atât de profunde? Ce este, de fapt, un simbol sau un semn?

Ce sunt semnele și simbolurile?

În general vorbind, semnul este un indicator care reprezintă un obiect sau o direcție, în timp ce simbolul are o anumită implicație, este conotiv, pentru că stârnește răspunsuri emoționale și reprezintă indirect (în mod convențional sau în virtutea) un o-biect, o ființă ctc. Definițiile din dicționare sunt din necesitate scurte și superficiale: cuvântul „semn” (care derivă din latinescul signwn, o marcă) este definit în general ca ceva care transmite o informație specifică, Pe când „simbol” (din latinescul symbolum) poate fi interpretat ca ceva ce reprezintă altceva; cele două cuvinte se confundă. O-riginea cuvântului „simbol” este foarte interesantă. El derivă dintr-un obicei grecesc antic, acela de a sparge în bucăți o tăbliță de lut, revenindu-i o piesă fiecărui membru al grupului, la despărțire; când grupul se a-duna din nou, piesele se reasamblau – sum-ballein, „a le aduna împreună” ca într-un mozaic, și astfel, se confirma identitatea individuală a grupului. Scoicile Misterelor Eleusine îndeplineau o funcție similară. Astfel, a luat naștere cuvântul grecesc sumbo-lon, „semn de recunoaștere” și, de aici, s-a dezvoltat latinescul symbolum. Dar pentru că sunt legate de limitarea de limbaj, definițiile neinteresante ale lexicografilor nu pot cuprinde deplina semnificație a semnelor și a simbolurilor, ci exprimă multitudinea de înțelesuri pe care le reprezintă, descriu cum comunică mesajul sau explică de ce ne vorbesc atât de profund. Sunt atât de potente, încât Confucius declară că „semnele și simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”.

Pagina alăturată: Acest cadru central detaliat al tripticului alegoric de Hieronymus Bosch, Grădina plăcerilor pământești (1492) ilustrează oameni înconjurați de păsări și flori gigante. Arta sa este încărcată de imagini simbolice, rod al unei viziuni fantastice, specifice pictorului, deseori numit precursorul supra-realismului.

Stânga sus: Crucea roșie este un simbol conotativ a-doptat de organizația Crucii Roșii. Culoarea roșie simbolizează sângele, iar crucea, suferința și caritatea. Ea devenit un simbol internațional al ajutorului medical.

Stânga jos: Acest semn generic indică un restaurant. Este denotativ, deoarece componentele sale – cuțit, furculiță și farfurie – reprezintă tacâmuri.

Dreapta: Cocorul are semnificație simbolică profundă în Orient, unde se crede că este mesagerul zeilor și reprezintă vigilența, longevitatea și fericirea. Acest desen din secolul al XVIII-lea este realizat de Lang Shih-Ning. Cocorii erau importanți și în lumea clasică. Simbolurile naturii pătrund în arta tuturor culturilor.

Simbolismul și omul primitiv.

Probabil că cele mai timpurii dovezi ale folosirii simbolismului de către om se pot descifra în picturile și gravurile rupestre paleolitice și neolitice care datează de a-proape 30.000 de ani, ca cele de la Lascaux, în Franța, sau de pe continentele african și australian. În aceste prezentări pictografi-ce, omul primitiv nu a descris doar portretele vânătorilor și ale bestiilor, ci a creat simboluri geometrice, inclusiv cercuri, spirale și linii – forme care păstrează niște semnificații simbolice ale acelor timpuri. Primitive cum sunt, raportate la standardele moderne, desenele din peșteri demonstrează necesitatea omului de a reflecta a-tât la mediul înconjurător natural și la încercarea de a da sens unei lumi aparent haotice, cât și la determinarea locului său în ea. În mileniul anterior dezvoltării științelor moderne, fenomenele naturale reprezentau o enigmă pentru omul care nu putea să-și explice răsăritul și apusul Soarelui, fazele Lunii, apariția instantanee a tunetului și fulgerului. În căutarea explicațiilor și, deoarece încerca explicații prin ceea ce cunoștea și îi era familiar, omul primitiv a atribuit forțelor supranaturale, mitologice, cauza acestora: de exemplu, Soarele era privit ca manifestarea puterii masculine supreme, ca opus al entității feminine, al Lunii, iar tunetul și fulgerul erau dovada furiei cerești. Animalele care trăiau alături de om erau considerate, în mod similar, ca fiind dotate cu puteri supranaturale, întocmai ca și copacii, plantele, formele geografice, munții și oceanele. Atribuirile simbolice au dus inevitabil la apariția întrebărilor cosmice privind geneza, relația între rai și Pământ și poziția omului în marea schemă de rânduială a lucrurilor, care nu puteau fi eludate. Conturând termenii de referință familiari umanității, Universul s-a identificat treptat cu niște simboluri ca: oul, care în termeni cosmici s-a născut din apa primară ce țâșnește în rai și pe Pământ, sau pomul vieții, axis mundi sau axa lumii – cu rădăcinile pe celălalt tărâm, cu ramuri ce dădeau flori pe Pământ și cu vârfuri ce ajungeau în rai, unind astfel cele trei tărâmuri.

Religie și mitologie.

Conceptele cosmice ale primelor simboluri au evoluat ulterior îmbrăcând forme religioase valide pentru formarea unei multitudini de vederi asupra lumii și pentru crearea unor limbaje simbolice noi. De e-xemplu, vechii egipteni au conceput un complex panteonic de zeități onmipotente care guvernau fiecare aspect al vieții și al morții și le reprezentau prin niște imagini vizuale vaste, incluzând aici și hieroglifele. Datând din 3.100 î. H., hierogliefele au la bază un limbaj complex, reprezentațio-nal de fonograme (semne simbolice ale sunetului) și ideograme (simboluri care prezintă concepte), erau indubital cele mai sofisticate din sistemele simbolice timpurii; însă această perioadă a cunoscut nașterea unor simboluri care au relevanță și astăzi, ca pentagrama iudaică și zvastica civilizației hinduse. Vechii greci au venerat, de asemenea, o pluralitate de zei al căror simbolism colectiv a fost atât de puternic, încât l-au adoptat și romanii, preluându-1 cu nume latine, demonstrând astfel rezonanța durabilă a efectului particular al simbolurilor. Practici similare se constată în asimilarea simbolurilor păgâne de creștinătate sau în împletirea religiilor hindusă și budistă. Fiecare dintre aceste religii a dezvoltat o mare varietate de simboluri, menite să reprezinte aspectele specifice ale credinței lor. Exemplele includ crucifixul, zeul cu cap de elefant Ganesha al hinduismului și imaginea lui Buddha. În căutarea explicării inexplicabilului, creaturi fantastice – ca Sfinxul, Minotaurul grecesc, Nagas hindus sau fenicșii chinez și vestic, unicornii și stânga: Osiris, zeul celuilalt tărâm, este înconjurat aici de simbolurile vechi egiptene, incluzând și ochiul sfânt, un șoim și o mulțime de hieroglife. Osiris judecă moartea, iar un bărbat de curând decedat îngenunchează în fața lui, în rugăciune.