Consilierea psihologica

Despre Adrian Nuta el insusi

"Cred ca viata are in inima ei o nota usor ridicola, amuzanta.

Am o admiratie nesfarsita pentru corp. Nu inteleg de ce doctorii nu sunt mistici. Nu pricep de ce sportivii nu ingenuncheaza pe podium. La un nivel mai superficial, privesc corpurile unor femei tinere, in mers, si spun „Multumesc!”. Insa nu lor. Si nici Lor.

Paradoxal, sunt nascut pentru a fi profesor . Ma pricep sa-i stimulez pe tineri, sa-i chem catre cunoastere, sa fiu, mi s-a spus, un seducator. Rad de prostie oriunde o intalnesc (daca nu e prea infricosatoare), prin urmare, traind cu mine insumi, am o sursa constanta de buna dispozitie.

De fapt, chiar am fost profesor (la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti). Acum sunt pensionar (pe caz de sanatate) si, uneori, consultant (pentru moguli).

Imi este frica de gandirea irationala. Ma simt in siguranta cu oamenii inteligenti, daca se intampla sa aiba si un dram de compasiune (eventual sterpelita de la un calugar budist)."

CUPRINS:

Introducere.

CAPITOLUL I

Consilierea – concept, tipuri, etape.

1.1. Ce este consilierea și cui îi este ea adresată?. 10

1.2… Difere nțe și interferențe între consiliere psihologică și psihoterapie… 14

1.3… Câtev a tipuri de consiliere psihologică și socială… 18

1.4… Etapel e unui proces de consiliere… 23

1.5… Evalua rea muncii de consiliere… 24

1.6… Condiții facilitatoare ale consilierii… 26

1.7… Consilier ea ca relație de ajutor… 27

CAPITOLUL II

Consilierea psihologică. Cine, ce și cum?. 31

2.1. Consilierul ca persoană terapeutică – eficiență și profesionalism

2.2. Ce calități personale necesită practicarea unei consilieri eficiente?

2. 3. Dificultăți în munca de consiliere… 36

2.3.1… Evitarea

? Erfecționismului în consiliere… 37.3.2… Onestitat ea față de propriile limite… 38

2.3.3… Relația cu clienții dificili sau pretențioși… 39

2.3.4… Să înțelegem tăcerea clientului… 40

2.3.5… Relația cu clienții neimplicați… 42

2.3.6… Să acceptăm rezultatele lente… 43

2.3.7. Cum să evităm autoamăgirea în munca de consiliere…

2.3.8… Să evităm să ne rătăcim printre problemele pacienților (clienților)

2.3.9… Să ne dezvoltăm simțul umorului… 46

2.3.10… Stabilirea de scopuri realiste… 47

2.3.11… Refuzul de a da sfaturi… 48

2.3.12… Dezvolta rea propriului stil în consiliere… 48

2.4. Cum poți face față epuizării profesionale în munca de consiliere… 49

CAPITOLUL III

Câteva repere etice în practica de consiliere… 52

6.2… Accen tul…96

6.3… Volu mul…97

6.4… Dicția

6.5… Vitez a (ritmul)… 99

6.6… Pauze le…101

CAPITOLUL VII

Aspecte subtile în practica consilierii. Mecanismele de apărare ale Eului (MA)…

7.1. Deplasarea…

7.2. Formațiunea reacțională…

7.3. Introiecția…

7.4. Raționalizarea…

7.5. Proiecția…

7.6. Contrainvestirea… 'rea…

1 nulii irea cu agresorul. | iiIIIn area proiectivă…

Wl”…

Mlli „ nnfie selectivă.

CAPITOLUL IV

Formarea experiențială a consilierului…

4.1. Consilierul ca prezență – competența autocunoașterii… 57

4.2. Dimensiuni ale personalității consilierului. Cât de autentic este?. 59

4. 3. Formarea consilierului în grupul experiențial… 65

4.4. Abilitățile de contact profesional… 67

4.5. Ascultarea. Ascultare reală versus pseudoascultare… 69

4.5.1… Blocaje în ascultare… 71

4.5.2… Etapele ascultării eficiente… 75

4.5.3… Programe le secrete… 78

CAPITOLUL V

Aspecte fundamentale ale comunicării (în consiliere și nu numai)… 82

5.1… Puțină istorie… 82

5.2… Axiomel e comunicării… 83

CAPITOLUL VI

Vocea. Componentă esențială în procesul consilierii… 94

6.1… Tonul 95

Introducere.

De la bun început facem precizarea că actualul suport de curs are ca scop familiarizarea studenților sau aspiranților în practica psihologiei și a asistenței sociale cu câteva noțiuni introductive privind conținutul activității de consilier psihologic și social, precum și cu reperele obligatorii ale formării consilierului ca persoană și ca profesionist.

Ni s-a părut important să facem o serie de delimitări conceptuale privind tipurile de consiliere, competențele necesare și aplicațiile ei directe, precum și asupra diferențelor și interferențelor dintre consiliere și psihoterapie – două discipline strâns conectate teoretico-metodologic.

Mult mai importantă însă considerăm că este informarea cititorului asupra abilităților comunicaționale, emoționale și comportamentale pentru munca de consilier, care țin de dezvoltarea personală, de formarea propriu-zisă pentru practicarea acestei profesii cu succes.

Un alt obiectiv este cunoașterea și respectarea câtorva repere ale cadrului etic și deontologic al desfășurării muncii de consiliere.

CAPITOLUL I.

Consilierea – concept, tipuri, etape

1.1. Ce este consilierea și cui îi este ea adresată?

În termeni generali, consilierea este o activitate psihologică profesionistă centrată pe relația de ajutor în situațiile de criză personală sau colectivă, de impas existențial iminent sau trenant, de dificultate în adaptare, relaționare și integrare socială. Ea este necesară ori de câte ori persoanele manifestă blocarea capacităților uzuale de a face față provocărilor vieții, ca și problemelor survenite în educarea și dezvoltarea personală. Confruntați cu o diversitate de probleme, cu stresul cotidian în creștere (economic, socio-familial, profesional, politic, ecologic), oameni de cele mai diverse vârste, profesii, culturi, etnii, ideologii și religii, traversează perioade cu risc dezadaptativ mai mult sau mai puțin semnificativ. Indiferent de diferențele dintre ei, de la persoanele înalt capacitate și performante la cele excluse sau marginalizate social, cu toții au nevoie de ajutor specializat pentru a putea depăși obstacole diverse în calea dezvoltării lor, a relațiilor cu semenii, în lupta pentru supraviețuire și de integrare a traumelor.

Definiție. Consilierea psihologică este o intervenție de scurtă sau de mai lungă durată, în scopul prevenirii, remiterii sau asistării rezolutive a unor probleme personale (emoționale, cognitive și comportamentale), cu impact individual, familial și socio-profesional dezorganizator. Ea acoperă o paletă largă de problematici specifice, de la cele educaționale la cele de reabilitare, recuperare și reintegrare socială, de la cele de suport psihoemoțional și social, la cele de adaptare și integrare comunitară eficientă.

Specific și scop. Cheia tuturor intervențiilor circumscrise consilierii este dezvoltarea unor noi strategii de coping existențial, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, 10 Htfel încât persoanele, familiile și grupurile sau colectivitățile în

Mi. Uitate să-și găsească propriile soluții, utilizându-și potențialul de uidispun. În munca de consiliere scopul este sprijinirea U'iiHâciarilor în ași rezolva problemele prin resurse proprii, prin m. Hlilâcarea atitudinilor, concepțiilor și comportamentelor manifestate în contexte existențiale specifice. Situațiile de viață și Viatele tipuri de pierderi sau de suprasolicitări pot genera, întreține ni agrava anumite traume și răspunsuri dezadaptative sau patogene, I n riscul unor suferințe individuale și colective semnificative. Coptarea prin înțelegere și schimbarea perspectivei evaluative asupra problemelor de viață, pe de o parte, și asupra imaginii de sine, DC de altă parte, sunt două pârghii psihologice de maximă importanță In actul asistării clientului.

Relația de consiliere se configurează dinamic între doi poli – 'iisilierul (care adesea se comportă similar cu sau prefigurează rolul Unui psihoterapeut, fără ca prin aceasta să-l substituie) și clientul -' iciarul direct al activității de consiliere.

Specifice muncii de consilier sunt focalizarea și clarificarea impactului unei probleme sau al unui context de viață traumatizant, piovocativ sau de risc, asupra clientului. Efortul consilierului profesionist este de a-1 oglindi pe client în contextul situației cu care G confruntă și are ca scop ajutarea acestuia în a-și conștientiza mai adecvat și mai complet propriile nevoi, așteptări și posibilități de a face față sau de a rezolva și depăși probleme personale. Ea nu trebuie înțeleasă neapărat ca o modalitate de sfătuire expertală, așa cum adesea se presupune în mod eronat de către nespecialiști, ci poate fi privită, mai curând, ca un proces de explorare împreună a i k mentelor-cheie care explică, blochează sau pot debloca soluția (iile) unei probleme. Aceasta înseamnă că cei doi participanți sau co-parteneri în actul consilierii (cel care asistă și asistatul) descoperă împreună noi posibilități de reevaluare, decizie și acțiune ni contextul problematic. Aceasta se întâmplă, spontan, după ce licntul a fost sprijinit pas cu pas să se reevalueze și să înțeleagă diferit lucrurile, resemnificând evenimentele și reacțiile manifestate anterior începerii consilierii. Acest proces de autoreevaluare se roduce ca urmare a atitudinii facilitatoare sau de cataliză psihoemoțională și cognitivă pe care consilierul a manifestat-o pe parcursul întâlnirilor. Rolul consilierului profesionist este de a însoți și stimula procesul de autoexplorare al clientului său, ajutându-1 _ să conștientizeze și să acorde sens evenimentelor și stărilor sale, fără a-i indica sau sugera propriile explicații. Consilierul nu este un „profesor” care predă o lecție de viață, ci un co-participant și un sprijin avizat în crearea de către client a unor strategii personale rezolutive, în stimularea optimizării și adaptării lor la realitate. El este totodată un reper emoțional echilibram și un garant al succesului clientului în munca pe care o parcurge cu sine. Consilierul se va abține de a-i configura clientului un nou plan sau scenariu de viață după propriile-i presupuneri sau nevoi de acțiune și nu se va substitui în nici un caz acestuia în luarea deciziilor sau a opțiunilor, respectându-i valorile.

Responsabilitatea consilierului presupune exercițiul conștient de a se feri să impună și să sugereze propriile soluții sau interpretări clientului, evitând cu răbdare și profesionalism tentația facilă de a-i prescrie acestuia scenarii alternative de viață și soluții prefabricate, de complezență sau dezirabile social, eventual „educative”. In schimb, i le va putea reperiza, susține și valida cu entuziasm pe cele pe care beneficiarul consilierii le va concepe, implementa sau schimba în viața sa cotidiană, descurajându-le pe cele fantasmatice sau nerealiste… Astfel, consilierul îl va reconecta treptat la realitatea vieții și la posibilităților sale, ajutându-1 să dedramatizeze evenimentele sau trăirile, decuplându-1 de la fantasme producătoare de suferință, ajutându-1 să-și accepte limitele cu naturalețe, deculpabilizându-1 pentru vini reale sau imaginare. Adică, altfel spus, îl va ajuta să-și gestioneze și controleze propria viață mai responsabil, deblocându-i și recanalizându-i energia spre scopuri mai realiste și echilibrante.