Nobila Casa – volumul 1

Doresc să dedic această carte, în semn de omagiu, Majestății Sale Elisabeth II a Marii Britanii și poporului Coloniei Co­roanei Hong Kong – moarte dușmanilor săi.

Ora 23.45.

Se numea Ian Dunross și, pe o ploaie torențială, conducea cu atenție vechea lui mașină sport MG, dând colțul spre strada Dirk* care trecea pe lângă Struan Building așezată pe litoralul Hong Kongului. Era o noapte întune­coasă și vijelioasă. Pretutindeni în colonie – aici, pe insula Hong Kong, dincolo de port, în Kowloon și în Noile Teritorii care făceau parte din China – străzile erau aproape complet pustii, toată lumea își consolida casele cu scânduri în așteptarea taifunului Mary. Al nouălea avertisment privind uraganul fusese lansat în amurg și vijelia care s-a iscat, și care atinsese deja 80-100 de noduri, s-a extins pe o mie de mile spre sud, aruncând ploaia orizontal pe acoperișuri și pe pantele dealurilor unde zeci de mii de imigranți ilegali din China se îngrămădeau, fără apărare, în așezări improvizate din cocioabe nenorocite.

Dunross încetini, orbit, ștergătoarele, nefăcând față cantității de apă; vântul trăgea de prelata ce acoperea mașina și de ferestrele din plastic laterale. Apoi parbrizul s-a limpezit pentru moment. La capătul străzii Dirk, drept înainte, era șoseaua Connaught și cheul, apoi digurile și terminalul feribotului Golden, ticsit cu materiale. În partea cealaltă, în vastul port bine protejat, toate cele cinci sute de vapoare erau gata pentru orice eventuali­tate, cu ancorele pregătite.

În față, la cheu, văzu o tarabă părăsită, smulsă com­plet din pământ de o vijelie și azvârlită pe o mașină par­cată, pe care, o zdrobi. Apoi mașina și taraba s-au făcut nevăzute. Avea mâini foarte puternice și ținea bine vo­lanul în rafalele care zguduiau violent automobilul. Ma­șina era veche, dar bine întreținută, cu un motor turat și cu frâne perfecte. Așteptă. Inima îi bătea normal, îi plă­cea furtuna, urcă apoi încet pe trotuar pentru a parca la adăpost de vânt, chiar în fața clădirii. Apoi ieși din mașină.

Era blond, cu ochi albaștri, trecut de 40 de ani, suplu și îngrijit. Purta un imper­mea­bil vechi și șapcă. Ploaia îl udă până la piele, pentru că trebuise să meargă pe o stradă laterală, să dea apoi colțul și să se precipite spre intrarea principală a clădirii

*Acest roman constituie continuarea Tai-Panului, numele, denumirile de locuri au cores­pon­­dent sau fac legătura cu perso­naje și întâmplări din precedenta lucrare, a lui Clavell. Strada Dirk amintește de Dirk Struan, Tai-Panul însuși. (n.t.)

de 22 de etaje. Pe imensa ușă se afla stema Struanilor – Leul Roșu al Scoției, în jurul căruia era încolăcit Dragonul Verde al Chinei. Adunându-și forțele, păși pe treptele largi, intrând în clădire.

― 'Seara, dom'le Dunross, spuse portarul chinez.

― Tai-pan a trimis după mine.

― Da, dom'le.

Chemă apoi liftul. Când liftul se opri, Dunross tra­versă coridorul, bătu la ușă și intră în camera de zi din apartamentul acela particular.

― 'Seara, tai-pan, zise el pe un ton rece, oficial.

Alastair Struan stătea rezemat de cămin. Era un scoțian solid, roșcat, care se păstrase bine, cu puțină burtă și păr alb, cam de 60 de ani și care conducea Com­pania Struan de 11 ani.

― Bei ceva?

Arătă cu mâna spre o sticlă de șampanie Dom Perigon din frapieră.

― Mulțumesc.

Dunross nu mai fusese niciodată în locuința particu­lară a tai-panului. Camera era spațioasă și bine mobilată, lacuri chinezești, covoare frumoase, vechi nave cu pânze și vapoare pictate în ulei pe pereți. Marile vitralii, care dominau întregul Hong Kong, portul și Kowloon de partea cealaltă a portului, erau acum întunecate si brăzdate de ploaie.

Turnă în pahare.

― Sănătate, spuse ceremonios.

Alastair Struan înclină din cap și, cu același ton glacial, ridică paharul drept răspuns.

― Ai venit devreme.

― Mai devreme cu cinci minute înseamnă a fi punc­tual, tai-pan. Nu așa m-a învățat tata? E atât de im­portant să ne întâlnim la miezul nopții?!

― Da. Face parte din obiceiurile noastre. Obiceiul lui Dirk.

Dunross degustă vinul, așteptând în liniște. Vechiul ceas de navă se auzi bătând puternic. Emoția i se amplifică, neștiind la ce să se aștepte. Deasupra căminului se afla o fotografie de nuntă a unei tinere fete. Era Tess Struan care se căsătorise cu Culum, al doilea tai-pan și fiu al fondatorului companiei lor, Dirk Struan, când fata avea 16 ani. Dunross examină cu atenție fotografia. O rafală de vânt se izbi în geamuri.

― Scârboasă noapte, zise el.

Bătrânul de-abia se uita la el. Îl ura. Liniștea se pre­lungea. Vechiul ceas marcă cele opt lovituri de clopot de pe navă – miezul nopții. Cineva ciocăni la ușă.

― Intră, răspunse Alastair Struan, cu un sentiment de ușurare, bucuros că de-acum vor putea începe.

Lim Chu, servitorul particular al tai-panului, deschise ușa. Se dădu la o parte pentru a permite lui Phillip Chen, compradorul lui Struan, să intre. Închise apoi ușa după el.

― Ah, Phillip, ești punctual, ca de obicei, zise Alas­tair Struan, încercând să pară jovial. Șampanie?

― Mulțumesc, tai-pan. Da, mulțumesc. Bună seara, Ian Struan Dunross, se adresă Phillip Chen tânărului pe un ton neobișnuit de oficial, într-o engleză pe care o vorbește înaltă societate britanică.

Era un eurasiatic, spre 70 de ani, slab, mai degrabă chinez decât european, un bărbat foarte frumos, cu părul grizonat și fața osoasă, cu pielea albă și ochi negri, foarte negri, de chinez.

― Groaznică noapte, ce ziceți?

― Da, într-adevăr, unchiule Chen, replică Dunross, folosind forma de adresare chinezească politicoasă, întrucât pe Phillip îl plăcea și îl respecta, tot atât de mult pe cât îl disprețuia pe vărul său Alastair.

― Se spune că viteza acestui taifun ar fi de o am­ploare deosebită.

Alastair Struan turnă șampanie în pahare frumoase. Oferi un pahar mai întâi lui Phillip Chen, apoi lui Dunross.

― Sănătate!

Băură. O rafală de picături de ploaie făcu să zornăie ferestrele.

― Sunt bucuros că nu mă aflu pe mare în noaptea aceasta, zise gânditor Alastair Struan. Așadar, Phillip ești din nou aici.

― Da, tai-pan. Sunt onorat. Da, foarte onorat.

El simți ostilitatea dintre cei doi, dar o ignoră. Osti­litatea este un lucru obișnuit, gândea el, atunci când un tai-pan al Nobilei Case predă puterea. Alastair Struan sorbi din nou, savurând vinul. Într-un târziu zise:

― Ian, obiceiul nostru spune să existe, un martor în momentul în care un tai- pan predă puterea altui tai-pan. Totdeauna acest martor este compradorul nostru în func­ție – singurul de fapt. Phillip, de câte ori ai fost martor?

― De patru ori, tai-pan.

― Phillip ne-a cunoscut aproape pe toți. Știe o mare parte din secretele noastre. Ei, ce zici, vechiul meu prieten?

Phillip Chen schiță un zâmbet.

― Ai încredere în el, Ian. În înțelepciunea sfatului lui. Poți să ai încredere în el.

În măsura în care orice tai-pan poate să aibă încre­dere în cineva, gândi furios Dunross.

― Da, domnule.

Alastair Struan își scoase ochelarii.

― Mai întâi, Ian Struan Dunross, te întreb în mod oficial, dorești să fii tai-pan al Companiei Struan?

― Da, domnule.

― Juri în fața lui Dumnezeu că vei păstra secretul a tot ce întreprindem noi aici și nu-l vei divulga decât urmașului tău?

― Da, domnule.

― Jură!

― Jur în fața lui Dumnezeu că tot ce întreprindem noi aici rămâne secret și nu va fi divulgat nimănui decât urmașului meu.

― Uite!

Tai-panul îi întinse un pergament îngălbenit de vreme.

― Citește-l cu glas tare.

Dunross îl luă. Scrisul era mărunt și fin, dar perfect lizibil. Își aruncă privirea la dată – august 30, 1841 – și emoția deveni mai puternică.

― Acesta este scrisul lui Dirk Struan?

― Da. Cea mai mare parte – restul a fost adăugat de fiul său, Culum Struan. Evident, avem și fotocopii în cazul în care s-ar distruge. Citește-l!

„Dorințele înscrise în testamentul meu vor fi lege pentru orice tai-pan care va veni după mine și acesta le va citi cu glas tare și va jura în fața lui Dumnezeu, în prezența martorilor în felul în care am hotărât eu, Dirk Struan, întemeietorul firmei Struan și Compania, că accep­tă aceste principii și că le va păstra secretul, înainte de a prelua puterea. Cer aceasta pentru a asigura o statornicie netulburată și pentru a preîntâmpina greutățile de care, în anii ce vor urma, urmașii mei vor fi hărțuiți din cauza sângelui pe care l-am vărsat, din cauza dato­riilor de onoare și din cauza ciudatelor căi ce le urmează China de care suntem legați, și care sunt, fără îndoială, fără asemănare pe acest pământ. Iată testamentul meu:

Unu: Va stăpâni un singur tai-pan la un moment dat, și el are o nețărmurită, deplină putere asupra companiei are dreptul de a angaja și concedia pe oricine, are cuvânt hotărâtor asupra tuturor căpitanilor și nave­lor și tuturor bunurilor firmei, oriunde s-ar afla. Tai-panul rămâne întotdeauna singur, aceasta fiind bucu­ria și neajunsul demnității lui. Orice ordin pe care îl dă trebuie respectat și nu se va forma sau nu se va per­mite să se formeze nici un comitet sau instanță de con­ducere sau grupuri interne care să atingă în vreun fel această putere neîngrădită.

Doi: Când tai-panul se află la bordul oricărei nave de-a noastră, el are întâietate față de căpitanul acesteia, ordi­nele sale de bătaie sau de navigație fiind lege. Înainte de a fi tocmiți pe oricare din navele noastre, toți căpi­tanii vor face legământ în fața lui Dumnezeu pentru toate acestea.

Trei: Numai tai-panul își alege succesorul, care va fi ales doar dintre cei șase bărbați care alcătuiesc Curtea Internă. Dintre aceștia; unul va fi compradorul nostru, care va face parte totdeauna din Casa Chen. Ceilalți cinci vor trebui să fie demni a deveni tai-pani, oameni buni și adevărați, având cel puțin cinci ani împliniți de activitate în cadrul Companiei ca neguțători cu China și vor avea o minte sănătoasă. Trebuie să fie creștini și să facă parte, prin naștere sau căsătorie, din clanul Struan – linia mea de rudenie și a fratelui meu, Robb, neavând întâietate, decât în cazul acelora care dovedesc cuget nestrămutat și însușiri osebitoare de ceilalți. Membrii Curții Interne pot fi consilieri ai tai-panului dacă acesta o dorește, dar s-o spunem din nou, votul tai-panului va avea valoarea de șapte Ia unu.

Patru: Dacă tai-panul piere pe mare sau este ucis în bătălie sau e de negăsit timp de șase luni, înainte de a i se alege un urmaș, Curtea Internă va alege unul dintre membrii săi să-i ia locul, fiecare având dreptul la un singur vot, cu excepția votului compradorului care va valora patru voturi. Tai-panul se va lega cu jurământ în fața camarazilor săi așa cum s-a statornicit. Cei care au votat împotriva alegerii sale prin vot deschis vor fi con­cediați imediat și pentru totdeauna din companie; fără simbria cuvenită.

Cinci: Alegerile pentru Curtea Internă sau îndepăr­tarea din aceasta pot fi fără doar și poate la bunul plac al tai-panului și odată cu plecarea sa de la putere, care se va întâmpla atunci, când va dori el, nu va lua pentru sine mai mult de zece părți dintr-o sută din toate valorile companiei, afară numai de toate navele noastre, căpitanii acestora și echipajele lor care sunt însuși rostul vieții noastre și salvarea noastră pentru timpurile viitoare.

Șase: Fiecare tai-pan trebuie să încuviințeze alegerea compradorului. Acesta va trebui să dea în scris, înainte de alegerea sa, că el poate fi înlăturat în orice clipă, fără dovedire, că se va da deoparte dacă tai-panul voiește întocmai.

Ultimul: Tai-panul va cere moștenitorului său, pe care numai el îl alege, să facă legământul de față cu compradorul, folosind cuvintele înscrise de mâna mea în Biblia familiei noastre, aici în Hong Kong în cea de-a 30-a zi a lui august, în anul Domnului nostru 1841.

Dunross respiră adânc:

― Este semnat de Dirk Struan, având drept martor pe – nu pot citi semnele acestea, domnule, sunt caractere străvechi.

Alastair arunca o privire spre Phillip Chen, care zise:

― Primul martor este tatăl vitreg al bunicului meu, Chen Sheng Arn, primul nostru comprador. Al doilea, bunica mea, T'Chung Jin May-may.

― Înseamnă că legenda este adevărata! spuse Dunross.

― În parte. Da, parte din ea.

Phillip Chen adăugă:

― Vorbiți cu mătușa mea Sarah. Pentru că de-acum urmează să fiti tai-pan, ea vă va dezvălui numeroase secrete. În anul acesta face 84 de ani. Ea își aduce aminte foarte bine de bunicul Sir Gordon Chen, de Duncan și Kate T'Chung, copiii lui May-may si ai lui Dirk Struan. Da. Ea își amintește multe lucruri…

Alastair Struan trecu la biroul dat cu lac și scoase Biblia grea și jerpelită. Își puse ochelarii, iar Dunross simți cum i se urcă sângele în cap de mânie.

― Repetă după mine: „Eu, Ian Struan Dunross, din neamul Struanilor, creștin, jur în fata lui Dumnezeu, în prezența lui Alastair McKenzie Duncan Struan, cel de-al unsprezecelea tai-pan, și Phillip T'Chung Sheng Chen, cel de-al patrulea comprador, că voi respecta toate dispozițiile testamentare citite de mine cu voce tare în prezența dumnealor aici, în Hong Kong, că voi lega și mai mult compania de Hong Kong și de comerțul cu China, că-mi voi desfășura principala activitate de afa­ceri aici, în Hong Kong, cât timp voi fi tai-pan, că, în fața lui Dumnezeu, iau asupra mea promisiunile făcute, îmi asum răspunderea și preiau cuvântul de onoare dat de Dirk Struan prietenului său dintotdeauna, Chen-tse Jin Arn, cunoscut și sub numele de Jin-qua, sau urmașilor acestuia; pe lângă aceasta, că eu…”

― Ce promisiuni?

― Juri în fața lui Dumnezeu orbește, așa cum au făcut toți tai-panii înaintea ta? Vei afla în curând destule despre moștenirea pe care o preiei.

― Și dacă n-o voi face?

― Cunoști răspunsul la aceasta!

Ploaia bătea în geamuri și simți violența ei aseme­nea unei lovituri puternice în piept, pentru că își dădea seama de nebunia unui astfel de angajament cu multiple riscuri. Dar știa că nu poate fi tai-pan fără ca să spună așa, și pronunță cuvintele, luându-și angajamentul în fața lui Dumnezeu, continuând să repete ceea ce i se citea:

― „… pe lângă aceasta, că eu voi face uz de toate pu­terile mele, de orice mijloace, pentru a menține compania la rangul ei, ca Primă Casă, Nobila Casă a Asiei, jur în fața lui Dumnezeu să întreprind orice acțiune necesară înfrângerii, distrugerii și alungării din Asia a companiei denumită Brock and Sons și îndeosebi a dușmanului meu, fondatorul ei Tyler Brock, a fiului său Morgan, a moșteni­torilor și a oricăror persoane care ar face parte din linia lor de descendență, cu singura excepție a lui Tess Brock, soția fiului meu Culum și descendenților ei…”

Dunross se opri din nou.

― După ce vei fi terminat vei putea pune orice între­bare, zise Alastair Struan. Acum termină!

― Foarte bine. În fine: „Jur în fața lui Dumnezeu că succesorul meu în calitate de tai-pan va jura și el, în fața lui Dumnezeu întru respectarea tuturor dispozițiilor aces­tui testament, așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Liniștea nu fu întreruptă decât de ploaia care biciuia ferestrele. Dunross simțea în spate o sudoare rece.

Alastair Struan puse jos Biblia și își scoase ochelarii.

― S-a făcut.

Căutându-i privirea, el îi întinse mâna:

― Vreau să fiu primul care să îți ureze succes, tai-pan. Dacă voi putea să te ajut cu ceva, o voi face.

― Iar eu sunt onorat să fiu al doilea, tai-pan, zise Phillip Chen, la fel de oficial, cu o ușoară înclinare, a capului.

― Mulțumesc.

Dunross era exasperat.