Al Qaida ataca

Vol. 1

PROLOG.

Ramzi Amal Karim savura fiecare secundă din eforturile tinerei îngenuncheate în fața lui, pe mocheta maro spălăcită și acoperită de pete din modesta garsonieră de pe strada 47, între First și Second Avenue. „Divina”, o prostituată neagră care își merita numele de scenă, îi administra o felație care îi va rămâne mult timp în memorie. Nici măcar nu își dăduse jos mantoul lung din piele neagră, care îi ajungea până la glezne, dar care lăsa să se vadă bustul generos strâns într-un pulover frez, fluorescent și minijupa ridicată foarte sus. Niște cizme mulate, cu tocuri înalte, o făceau extrem de atrăgătoare pentru orice bărbat de la 12 ani în sus.

„Divina” avea o clientelă selectă: diplomați aflați la post în Statele Unite, de preferință cei din țările „emergente”, lacomi după alintări. „Divina” își începuse această carieră diplomatică din momentul în care a fost adusă la barul delegaților de la etajul al doilea al clădirii de sticlă a ONU de către unul din clienții săi, reprezentant al unei țări africane despre numele și existența căreia puțini oameni auziseră. În cursul acestei scurte incursiuni strânsese vreo cincisprezece cărți de vizită, un nucleu promițător al unei clientele fidele. Ceea ce o și determinase să închirieze această garsonieră la o azvârlitură de băț de Națiunile Unite.

Ramzi Amal Karim, membru al delegației pakistaneze la Națiunile Unite, făcea parte din noii ei clienți. Se abonase la „Divina” de două ori pe săptămână, pe la prânz. Pentru 250 de dolari, își putea satisface toate fantasmele și chiar să se elibereze în fundul minunat al acestei tinere prostituate venite dintr-un oraș pierdut din Carolina de Sud, care tocmai își făcea un nume la New York.

Pakistanezul se uită deodată la enormul cronograf auriu, cumpărat cu greu din Harlem, dar care arăta uneori ora exactă. În mod excepțional, nu putea să profite complet de „Divina”, din cauza unei întâlniri neprevăzute în programul său. O întâlnire pe care nu voia să o rateze cu nici un preț, căci urma să îi aducă – pentru început – douăzeci de mii de dolari!

— Faster! Faster! 1 mormăi el.

Pentru a da mai multă greutate cuvintelor, apăsă viguros coama creață a femeii. Docilă, „Divina” se mișcă mai energic. Clientul este stăpânul. De obicei, acestuia îi plăcea mai degrabă să își prelungească plăcerea. Apelând la întreaga ei tehnică, reuși foarte repede să ajungă la rezultatul căutat.

Ramzi Amal Karim o apăsă și mai puternic pe ceafă în momentul în care se elibera în gura ei, scoțând o exclamație răgușită. Politicoasă, „Divina” nu scoase din gură membrul gros pe care îl simțea că își pierdea din măreție.

— You liked it, baby? Se interesă ea cu un zâmbet desfrânat. Avea întotdeauna grijă și de plăcerea de după.

Pakistanezul tocmai își aranja hainele. Avea întâlnire în zece minute la Spark's, o braserie de pe strada 42, între bulevardele șapte și opt. Din fericire, mașina lui cu numere CD îi permitea să oprească oriunde, fără să aibă de-a face cu poliția. Când venea la „Divina”, parca în fața imobilului, în dreptul unei borne de incendiu. Crimă asimilată cu violul unui minor de către poliția new-yorkeză.

— Wonderful! Răspunse pakistanezul. You're the best cock-sucker în town2.

— Thank you, mulțumi „Divina” încheindu-și mantoul lung. See you friday, same time3?

— Definitely! Will have more time4.

*

* *

Duane Claridge se uită la ceas, neliniștit. Ramzi Amal Karim întârzia deja de un sfert de oră. Clienții, înghesuiți ca sardelele pe banchetele alăturate, priveau cu invidie separeul cu piele roșie, aproape gol. Se gândeau probabil că trebuia să aștepte o creatură deosebit de capricioasă.

Nimeni nu îl putea bănui pe acest tip înalt, chel, cu ochelari, cu umeri largi de sportiv și alură de profesor, că ar fi senior officer în cadrul Diviziei Operațiuni a Centrale Intelligence Agency, Near East Division5; nici că nu aștepta o femeie drăguță, ci „sursa” pe care o „trata” de peste zece ani. Unul din cei mai buni „clienți” ai săi, cum spunea el. Îl „tamponase” în Pakistan, când se afla la post la centrala CIA de la Islamabad.

În activitatea sa, avea contacte strânse cu ISI6, omologii săi pakistanezi. În timpul unui dineu cu ei, făcuse cunoștință cu Ramzi Amal Karim. Acesta din urmă fusese recrutat de ÎȘI pentru a se ocupa de Baluchistan, de unde era originar. Această provincie din vestul Pakistanului se răzvrătea în permanență împotriva puterii centrale și era mai eficace să utilizeze oameni care dețineau legături locale.

Ramzi Amal Karim și Duane Claridge făcuseră schimb de cărți de vizită și, la întoarcerea la ambasada americană, acesta din urmă tastase pe calculatorul central al Diviziei de Operațiuni numele noului său amic. Rezultatul îi făcuse să-i lase gura apă: Ramzi Amal Karim nu aparținuse dintotdeauna de ÎȘI. Emigrat în Kuweit de la vârstă fragedă, fusese alungat de acolo în 1990 de către trupele irakiene, întors în Pakistan, fusese acaparat de unul dintre unchii săi, conducător al Comittee for Islamic Appeal, un ONG fundamentalist cu baza la Peshawar, apoi trimis în Afganistan într-o tabără de pregătire militară rezervată arabilor veniți din toată lumea. Desigur, rușii plecaseră, dar războiul civil, între islamiștii puri și duri, moderați și „nordiști”, uzbeci și tadjici, sub comanda lui Ahmed Shah Massud, continua să facă ravagii în Afganistan.

În șase luni, Ramzi Amal Karim devenise un excelent specialist în explozivi, de la încărcături individuale până la mașini-capcană. Își experimentase cunoștințele în câteva operațiuni planificate de fundamentalistul afgan Gulbuddin Hekmatyar, fără un obiectiv particular, doar pentru a-și verifica cunoștințele, înainte de a reveni în Peshawar. Acolo și-l apropiase ÎȘI, serviciile pakistaneze având nevoie de oameni ca el pentru a urmări ce se întâmpla în Baluchistan. Ramzi Amal Karim nu prea avusese de ales: ÎȘI era atotputernic.