Alerta Plutoniu

Prolog.

Stanley Fawcett, director adjunct al Central Intelligence Agency, bău satisfăcut prima ceașcă cu cafea. Zorile abia se iveau, dar el era obligat să fie la ora șase dimineața în biroul său de la etajul patru al clădirii principale din Langley pentru a pregăti „Daily Brief-ul, sinteza tuturor informațiilor importante ale ultimelor douăzeci și patru de ore. Documentul trebuia să se găsească pe biroul președintelui Statelor Unite la ora zece pentru ședința zilnică a NSC-ului1. Odată cafeaua terminată, Stanley Fawcett se lansă în atacarea muntelui de rapoarte ale stațiilor CIA din toată lumea, aduse cu câteva minute mai devreme de secretara sa, și mai matinală ca el.

La capătul unei jumătăți de oră, alese două telegrame. Două informații venind de la „surse” anunțate ca sigure de cei doi șefi de stație de la Damasc și Moscova.

La Damasc, era vorba de un agent infiltrat în organele de conducere ale Hezbollah-ului libanez, emanație a serviciilor speciale de la Teheran. La Moscova, era un rus recrutat recent de CIA: unul din responsabilii Institutului Kurciatov al Energiei Atomice. Cunoscut din timpul Uniunii Sovietice sub numele de „Laboratorul No. 2”, Institutul Kurciatov fusese inima dezvoltării armelor nucleare sovietice. Nimic din ceea ce atingea acest domeniu nu-i era străin.

Stanley Fawcett puse cele două rapoarte unui lângă celălalt. Fiecare se înșira pe mai puțin de o pagină și amândouă spuneau același lucru. Din octombrie 1991, Iranul lansase o operațiune ultrasecretă, cu numele de cod „Darius”, pentru a-și procura pluto-niul militar necesar fabricării de bombe nucleare și termonucleare.

Ayatollahul Said Mohajerani, responsabilul programului de achiziție rapidă de armament nuclear, îl însărcinase pe doctorul Mehdi Shimran, specialist în fizică nucleară al Universității Berkeley din California, să întreprindă contactele necesare în fosta Uniune Sovietică. Acesta, din discreție, aborda chestiunea prin-tr-un om care adusese deja numeroase servicii Iranului: Ishan Kambiz, om de afaceri iranian stabilit în Siria.

Raportul de la Moscova preciza că tranzacția risca să se facă prin intermediul unei societăți recent formată din foste cadre sovietice de partid: Isotop, strada Pogodinskaia 22, Moscova. Această oficină era oficial autorizată să comercializeze uraniu „sărac”, impropriu oricărei utilizări militare.

Stanley Fawcett rămase câteva clipe gânditor în fața acestor rapoarte. Desigur, era vorba de surse de încredere, dar pentru o afacere atât de serioasă, el ar fi preferat să posede un element mai solid, de pildă o intercepție electronică. Circulau atâtea zvonuri de la explozia URSS-uluil În ciuda colaborării reale a autorităților CSI, era totdeauna foarte dificil de știut care era adevărul. Directorul adjunct al CIA ezita: trebuia oare să pună la începutul „Daily Brief”-ului său această istorie cu plutoniul? Președintele îi detesta pe iranieni și n-ar fi ezitat să reacționeze; ceea ce ar fi un punct bun pentru Company… Dar dacă, ulterior, istoria se dezumfla…

Stanley Fawcett roti fotoliul pe rotile pentru a-l plasa în fața ecranului terminalului ordinatorului și compuse pe claviatură codul secret ce dădea acces la banca de date de la Langley. Pe urmă bătu numele lui Ishan Kambiz. Câteva secunde mai târziu, începu să se imprime rapid un text.

Ishan Kambiz, cetățenie iraniană, născut în 1932.

1952: studii la Politehnica din Zurich.

— M. B. A. la Harvard.

1958: se instalează în Siria, la Damasc, unde creează o firmă de import-export. Lucrează mult cu Uniunea Sovietică, unde efectuează numeroase sejururi. în 1971, se mută la Beirut, fntr-un imobil pe care l-a construit și unde ocupă ultimele două etaje. Se căsătorește cu Najira Adwan, fostă Miss Liban.

În 1976, emigrează în Abu-Dhabi unde încearcă să vândă șeicului Zaied o uzină de desalinizare a apei de mare. între 1978 și 1984, efectuează numeroase călătorii în Liban și în Iran, unde se împrietenește cu Ayatollahul Mohajerani. Devine cumpărător de material de război în contul Iranului, efectuând de asemenea legătura cu hezbollahurile instalate în câmpia de la Bekaa. Este bănuit de a fi avut contacte strânse, în contul Iranului, cu grupuri teroriste ducând la operațiuni contra Statelor Unite și Israelului. El ar fi implicat în atentatul contra ambasadei americane de la Beirut. Din 1985, începe să se intereseze de tehnologia nucleară la cererea lui Mohajerani și a lui Mehdi Shimran. Deschide diferite birouri de cumpărare de material și tehnologie în lumea întreagă:

IBI Engineering Gmbh, Kaiserstrass 8, Frankfurt am Main. IBI Engineering AG, Zug, Elveția. IBI Engineering Co., Postoak Bld., Houston, Texas. IBI Engineering Co., 74 Sloane Avenue, London SW3. De asemenea, are frecvente contacte cu autoritățile braziliene, care caută să vândă discret Iranului tehnologia lor nucleară.

Urma, în anexă, o listă interminabilă de material îndrumat spre Iran prin grija lui Ishan Kambiz. Ultimele linii ale raportului îl interesară în mod particular pe Stanley Fawcett:

Se apreciază că, datorită eforturilor lui Kambiz și ale altor intermediari, Iranul și-a constituit o infrastructură suficientă pentru crearea unui potențial nuclear. Nu i-ar lipsi decât combustibilul: uraniu îmbogățit sau plutoniu.

Directorul adjunct al CIA declanșa imprimanta. Hotărât lucru, Ishan Kambiz urma să fie piesa de rezistență a „Daily Brief-ului său. Pe urmă, nu mai rămânea decât să sensibilizeze toate stațiile lui Company1 din lume pentru a încerca să știe mai mult despre operațiunea „Darius”.

De câtva timp, bruneta cu părul în cosițe, îmbrăcată cu bluzon de piele și blugi spălăciți, arunca priviri fugitive în direcția lui Ishan Kambiz. Cu capul chel, împresurat de o coroană de păr negru, cu ochii ușor bulbucați și trăsăturile grăsulii, iranianul nu avea totuși nimic dintr-un play-boy.

El își golise ceașca cu ceai și-și omora timpul observându-i pe ceilalți clienți ai barului situat exact în fața ascensoarelor. Fata cu cosițe se afla puțin mai departe, într-unui din fotoliile din holul H/’/forj-ului, unde așteptau vizitatorii în trecere. O bruscă și târzie tornadă de zăpadă tocmai se abătuse asupra Budapestei și destul de mulți oameni se refugiaseră în hotel.

Ishan Kambiz era intrigat de manevrele acestei necunoscute care nu semăna cu târfele care hoinăreau prin hoteluri, machiate cu lopata și îmbrăcate strâmt în ținute hipersexy. Aceasta făcea mai curând să te gândești la o studentă. în timp ce iranianul o observa la rândul său, necunoscuta își desfăcuse bluzonul ca și cum i-ar fi fost prea cald, descoperind un tricou întins de sânii grei.