Cântec haiducesc

Cântec haiducesc
de Vasile Alecsandri
Iarna vine, vara trece

Și pădurea s-au rărit!

Ziua-i viscol, noaptea-i rece,

Gerul vieții a sosit!

Cât mi-a fi iarna de mare,

Ce-o să facem, vai de noi!

Fără codru, fără soare,

Făr’ de bani, făr de ciocoi?

Sari pe creanga cea uscată,

Dragă corbi, corbișor.

Vezi, în calea depărtată

Nu-i zări vrun călător?

Călător cu punga plină

Și cu șal la cap legat,

Să-mi mai cerc astă rugină

Și să-mi fac bani de iernat.

Daleu! codre, frățioare,

Ce-ți făcuși frunzișul des,

Unde-n pândă, la răcoare,

Stam sunând din frunze-ades?

Vara trece, iarna vine,

Și tu, codre, te-ai uscat!

Trece vara, și ca tine

Florile mi-am scuturat!

Ne-au ajuns vremea de muncă.

De scos arma de la brâu,

De lăsat potica-n luncă

Și de dat capul sub frâu!

Daleu! dragă primăvară,

De-ai veni când aș vrea eu,

Să mai ies voinic prin țară,

Să fiu iar la largul meu!

Să-mi pun cușma pe-o ureche

Și să-mi las pletele-n vânt,

Și-n potica mea cea veche

Să mă-ntind iar la pământ.

Să simt iar durda pe spate

Și să-mi văd ici că lucesc

Cinci pistoale ferecate,

Cu hamgerul haiducesc.

Și pe coarda-i cea pletoasă

Să-mi dezmierd murgul voinic,

Și pe zarea luminoasă

El să zboare, eu să-i zic:

„Fugi ca vântul, fugi ca gândul,

Măi, voinice năzdrăvan!

Căci acum ne-au venit rândul,

Au sosit vremea de an,

Să ținem codrii și valea

Noi, vitejii amândoi.

La neferi să-nchidem calea,

Să dăm groaza prin ciocoi.”